Rapidistul George Copos nu se poate desprinde de imaginea de om de fotbal. Deşi un om de afaceri de succes, el nu a reuşit să-şi modifice imaginea publică, rămânând asociat cu clubul giuleştean, chiar şi după ce a fost nominalizat în guvern.
Nominalizarea lui George Copos a stârnit cele mai mari surprize şi – spun gurile rele – se datorează faptului că preşedintele nu a fost de acord cu Eugen Ovidiu Chirovici, nominalizarea iniţială a puriştilor, pardon, conservatorilor. Asta mai ales că adeziunea domnului George fusese semnată cu puţin timp înainte. Spre deosebire de domnul Gigi, care a ales să-şi facă partid propriu, domnul George s-a orientat bine.
Profitând şi de logoreea domnului Adriean Videanu, domnul George a stat bine ascuns şi lumea chiar se întreba ce face domnia sa prin guvern – cu excepţia trasului sforilor pentru a pune mâna pe hotelul Athénée Palace – pe care se pare că l-a obţinut.
Rămas însă fără campionul gafelor, plecat să-i fericească pe bucureşteni, guvernul Tăriceanu avea nevoie de un înlocuitor. Sesizând momentul prielnic, domnul George s-a repezit să intre în atenţia publicului. “Întrebaţi-mă despre Codul Fiscal”, le-a spus el de-a dreptul indignat ziariştilor care-l întrebau dacă mai iese Rapidul campioană sau îl rugau să comenteze vreo declaraţie a domnului Gigi.
Cum ziariştii ingraţi nu au vrut să-l întrebe – fără să-şi dea seama că asta este spre binele său -, domnul George a început el să vorbească. Numai că din vorbele sale ne dăm seama că habar n-are de economia de piaţă şi de regulile sale, ceea ce ne face să ne punem serioase întrebări referitoare la capacităţile sale manageriale care l-au propulsat în Top 300.
Una din marotele sale este că “băncile nu ajută economia!”. În gândirea sa utecistă, băncile ar trebui să ajute industria şi să reducă dobânzile conform “indicăţiilor” sale preţioase.
“Nu suntem instituţii de binefacere.” “Cum ar reacţiona ministrul Copos dacă o autoritate guvernamentală i-ar cere să reducă profitul unui hotel de-al său prin reducerea preţului pe cameră?” Aşa au sunat replicile bancherilor la “rugăminţile” privind reducerea dobânzilor la creditele în lei adresate comunităţii bancare de ministrul George Copos.
“Vă rog să reduceţi dobânzile. Vă rog să sprijiniţi industria. Vă rog să-i sprijiniţi pe exportatori”, a spus Copos în cadrul dezbaterilor organizate luna trecută la Târgul de Bani FINFAIR 2005. El susţine că băncile ar trebui să accepte să-şi mai îngusteze marjele de profit şi să finanţeze investiţiile în industrie pentru că altminteri nu vor mai avea cui să dea credite.
“Ministrul Copos vine cu punctul de vedere al unui consumator. Bine că la această întâlnire nu sunt prezenţi şi alţi miniştri, de la agricultură sau mediu. Am fi aflat atunci că trebuie sprijiniţi nu doar exportatorii, ci şi cei din agricultură, şi proiectele de mediu”, a spus Bogza.
“Să nu plângem industria. Există disponibilităţi mari de fonduri în valută, la dobânzi de 5-6%. Oricât am vrea, nu sesizăm o cerere substanţială de credite în lei şi nu cred că aceasta va apărea cât timp se menţine diferenţialul de dobândă faţă de valută”, a adăugat Dan Pascariu, arătând că băncile nu pot acorda credite substanţiale în lei pe 10-20 de ani, în condiţiile în care nu dispun de refinanţare pe termen lung în moneda naţională, scadenţa medie a dobânzilor atrase nefiind mai mare de 6 luni.
La rândul său, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a adăugat că asimilarea băncilor cu instituţiile de caritate reprezintă o greşeală, care nu poate apropia sistemul bancar de economia reală. El consideră, însă, că băncile vor fi forţate să reducă dobânda, sub presiunea concurenţei, inclusiv din partea finanţatorilor externi cărora le va fi deschis complet accesul pe piaţă.
În condiţiile în care la BNR zac nefolosiţi peste 6 miliarde de euro care nu-şi găsesc întrebuinţarea într-o economie săracă în capacităţi manageriale, cererea domnului George, dacă ar fi luată în serios, ne-ar readuce înapoi în anii ’90 când băncile se întreceau a acorda credite oricui cerea, cu rezultatele cunoscute.
Este greu de înţeles ce caută domnul George în politică. Era un om de afaceri relativ popular, patronul uneia dintre cele mai iubite echipe de fotbal din România. În cinci luni, lumea a aflat însă că clubul său a primit nişte subvenţii într-un mod cam la limita legalităţii, că asupra unora dintre afacerile sale planează câteva umbre, că, în realitate, nu prea înţelege mare lucru din economia de piaţă şi din economia pe care, chipurile, trebuie să o administreze în calitate de vicepremier. Stai şi te-ntrebi, la ce i-a trebuit? Şi lui, şi celui pe care l-a înlocuit în rolul de papagal al guvernului Tăriceanu, marmoreanul Videanu, al cărui destin îl repetă. Numai că acesta a fost mai inteligent şi s-a retras la primărie, acolo unde vizibilitatea sa este mult estompată. Printre altele şi de impetuozitatea lui domnu’ George.(C. B.)
Publicat în : Ultimul cuvânt de la numărul 26
