Economia mondială – scădere sau stagnare?

Mai toate organismele internaţionale şi analiştii sunt precauţi în ceea ce priveşte prognozele pentru 2008. Majoritatea consideră că creşterea economică va scădea.

Predicţiile OECD

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) anticipează o înce­ti­nire a expansiunii economiei ţărilor mem­bre în 2008, respectiv o redre­sa­re în 2009. Pentru anul viitor, OECD preconizează o creştere economică de 2,3% a celor 30 de ţări membre, faţă de 2,7% – cât estima în luna mai, iar pentru 2009, previziunea este de 2,4%, potrivit raportului semianual al OECD. În ce priveşte estimarea pentru 2007, aceasta a rămas neschimbată: creş­tere de 2,7%.
Pentru SUA, OECD anticipează o creştere economică de 2% în 2008, faţă de 2,2% anul acesta. În mai, OECD preconiza o creştere de numai 2,1%, anul viitor, pentru economia ameri­ca­nă, cea mai mare din lume, însă pentru 2009 estimarea era de 2,5%.
Pentru zona euro, OECD previzio­nează o expansiune de 1,9% în 2008, faţă de 2,6% în 2007. În raportul ante­rior, previziunile erau: 2,3%, respectiv 2,7%. Pentru 2009, estimarea este de 2%.
OECD consideră că băncile cen­trale din SUA şi Europa ar trebui să evi­te reducerea dobânzilor, întrucât eco­nomia mondială va suporta pro­ble­me­le generate de prăbuşirea pieţei imobiliare americane.
„Comerţul în creştere, angajările şi profiturile companiilor protejează eco­no­mia mondială, asigurând că expan­siunea nu este atât de rea cum arată şocul imobiliar, preţul materiilor prime şi pieţele financiare“, spun specialiştii OECD.
Inflaţia din Polonia, Cehia şi Slo­va­cia va creşte anul viitor peste aşteptări, ca urmare a ascensiunii preţurilor ali­men­telor şi a celor reglementate, în timp ce expansiunea economică va în­ce­tini, anunţă OECD. Potrivit organi­za­ţiei, inflaţia din Cehia ar putea creşte anul viitor la 4,6%, faţă de 2,7% anul aces­ta. În cazul Poloniei, estimarea este de 3,6% (faţă de 2,6% în 2007), iar pentru Slovacia – de 3,2% (com­pa­ra­tiv cu 2,7% anul acesta).

Şi FMI şi-a redus estimările

Fondul Monetar Internaţional şi-a redus, de la 5,2% la 4,8% estimările re­fe­ritoare la ritmul de creştere înre­gistrat de economia mondială în anul 2008.
Precedenta estimare, de 5,2%, data din luna iulie, înaintea turbu­len­ţelor care au afectat pieţele financiare şi monetare din întreaga lume.
FMI mizează anul viitor, pentru zona euro, pe o creştere de 2,1% a Produsului Intern Brut, comparativ cu 2,5 procente, cât estimase în luna iulie.
Pentru Statele Unite, prima eco­no­mie mondială, dar şi cea mai grav afec­tată de recenta criză a creditelor ipotecare, revizuirea este şi mai dra­ma­tică. FMI mizează, aici, pe o creş­tere economică de 1,9%, comparativ cu 2,8 procente, cât estimase în urmă cu 3 luni.
În cazul Germaniei, care are cea mai puternică economie din zona euro, şi al Franţei, Fondul mizează pe o creş­tere economică de 2%, comparativ cu 2,4% şi respectiv 2,3%, cifre avansate în iulie. Şi în China, perspectivele de creştere au fost reduse de la 10,5 la 10 procente.
Directorul general al Fondului Monetar Internaţional, Rodrigo Rato, a declarat, recent, că aşa-numita criză a creditelor va fi cel mai puternic resim­ţită în anul 2008, în special în Statele Unite.

Scăderea dolarului

Deprecierea dolarului este o miş­ca­re în direcţia bună, însă euro şi dolarul canadian au avut de-a face cu o povară excesivă din cauza corecţiilor, a decla­rat directorul administrativ al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Domi­ni­que Strauss-Kahn, citat de Reuters.
„Din perspectiva FMI, deprecierea dolarului este o mişcare corectă“, le-a spus Strauss-Kahn reporterilor la o întrunire a reprezentanţilor financiari ai statelor grupului G20.
Alte valute, în special cele sprijinite de mari excedente de cont curent, nu reacţionează aşa cum ar fi trebuit, dând naştere unor dezechilibre care au impact asupra anumitor cursuri, prin­tre care şi al monedei europene.
„Unele cursuri nu evoluează aşa cum ne-am aşteptat, în special cele din ţările cu mari excedente de cont cu­rent. Unele cursuri au o evoluţie prea len­tă şi altele evoluează în direcţia gre­şită, aceasta fiind principala îngri­jo­rare“, a explicat acesta.
„O altă îngrijorare este că unele state se confruntă cu o parte mai mare a corecţiei decât ar trebui, dolarul cana­dian, cu siguranţă, dar şi euro şi moneda braziliană“, a adăugat Strauss-Kahn.
Miscările cursului şi instabilitatea mondială au fost două dintre prin­ci­pa­lele teme de discuţie în cadrul întrunirii de două zile a grupului G20, format din economii puternice şi emergente, ală­tu­ri de deprecierea dolarului şi infle­xi­bi­litatea yuanului.
Dolarul a scăzut în acest an cu aproape 10%, până la valori-record în faţa coşului principalelor valute, în con­textul în care tensionarea pieţei cre­di­telor dăunează creşterii economice şi afectează statele cu economii ajustate la moneda americană.
În acelaşi timp, Statele Unite şi Europa au solicitat Chinei să permită yuanului să se aprecieze mai rapid, pentru a încerca să realinieze deficitul masiv de cont curent din Statele Unite cu excedentul asiatic.
Strauss-Kahn a spus că orga­ni­za­rea sistemului valutar global nu este adecvată şi că FMI este instituţia per­fec­tă pentru a discuta despre deze­chilibre.
El a adăugat că scumpirea petro­lu­lui, până aproape de 100 dolari barilul, este îngrijorătoare, ca şi scumpirea alimentelor la nivel mondial.

Rusia, creştere puternică

Povestea de succes a economiei ruseşti după sosirea la guvernare a lui Vladimir Putin, în urmă cu opt ani, se bazează pe creşterea preţurilor ma­te­ri­ilor prime şi pe o gestionare inspirată a veniturilor din acest sector, comen­tea­ză AFP.
Produsul Intern Brut (PIB) al Rusiei a crescut de aproape cinci ori începând din anul 2000, an în care Putin a pre­luat frâiele puterii. Dacă în 2000 aces­ta se ridica la 260 de miliarde de do­lari, în 2007 va ajunge la 1.223 de mi­liar­de de dolari, potrivit datelor oferite de Fondul Monetar Internaţional (FMI).
Rusia este de ani de zile cea mai di­namică ţară din G8, cu o rată de creş­tere estimată anul acesta la apro­xi­mativ 7,5%, iar investitorii străini se lup­tă între ei pentru a pătrunde pe această piaţă în plină efervescenţă.
Nici obiectivele de viitor ale Mos­covei nu sunt modeste. În luna iunie, prim-vicepremierul rus Serghei Ivanov şi-a luat angajamentul ca Rusia să intre între primele cinci economii ale lumii până în anul 2020, în prezent ocupând cea de-a noua poziţie.
Este dificil de ignorat că în paralel preţul barilului de petrol „Ural“, cate­go­ria exportată de Rusia, a crescut de aproa­pe patru ori, de la 23 de dolari la începutul anului 2000, la 87 de dolari în noiembrie 2007. Rusia este al doilea exportator de petrol din lume şi prin­ci­palul exportator de gaze naturale.
Iaroslav Lisovolik, analist la Deuts­che Bank Moscova, consideră că Rusia nu s-a mulţumit doar să aibă „noroc“. „Cred că, pe plan global, au existat pro­grese importante care s-au datorat în mare pare parte politicilor bune care au fost implementate“, a declarat el. Prin­­tre aceste politici se numără crea­rea, în 2004, a Fondului de Sta­bi­lizare pentru colectarea veniturilor din petrol, care s-au ridicat la 147,6 miliarde de dolari la sfârşitul lunii octombrie.
Aceasta este „cea mai mare reali­za­re“ din perioada Putin, consideră analistul. „A ajutat cu adevărat Rusia să facă faţă preţului crescut al petro­lului şi să îşi gestioneze veniturile petro­liere într-un mod foarte eficient“, a adăugat el. Fără Putin, Rusia ar fi riscat să aibă o economie destabilizată de afluxul de petrodolari.
FMI a făcut o evaluare similară într-o notă recentă, prin care a salutat „ges­tio­narea bună pe plan macroe­co­nomic a ţării“.
Lisovolik este de părere că anii Pu­tin au făcut posibil şi un „declin impor­tant al economiei gri“, o scădere a să­ră­ciei şi o integrare mai bună în eco­no­mia mondială, deşi este puţin probabil ca Rusia să adere la Organizaţia Mon­dială a Comerţului (OMC) în urmă­toa­rele câteva luni.
El şi-a exprimat însă regretul că biro­craţia a crescut fără a putea fi stăpânită şi a avertizat că o creştere puternică a inflaţiei chiar înainte de alegeri ar putea afecta tabloul final.
Valeri Nestorov, de la banca Troika Dialog, afirmă la rândul său că, în pofida controverselor aprinse pe care le generează în mod regulat politica sa energetică, Moscova a reuşit să îşi crească producţia de petrol de la 300 de milioane de tone în urmă cu şapte ani, la „aproape 500 de milioane“ în prezent.
„Există multe lucruri negative în politică: incoerenţele juridice în primi­rea investiţiilor străine, conflictele in­ter­naţionale“, admite el. „Dar există şi evoluţii pozitive: putem spune, în pofi­da a tot, că afacerile rămân destul de atractive“, a conchis el.
Vladimir Milov, de la Institutul de Poli­tici Energetice, mult mai critic, vor­beş­te despre „eşecul proiectului de modernizare a Rusiei“, într-un articol apă­rut recent în cotidianul Vedomosti.
El oferă ca dovezi agravarea situa­ţiei pensiilor sau reformele economice considerate „îndoielnice sau instabile“. Expertul argumentează în special prin oprirea privatizărilor în profitul unei poli­tici a naţionalizărilor, slăbiciunile refor­melor fiscale şi chiar cazuri de „tero­rism fiscal“ căruia i-au căzut victime unele companii.
Creşterea economică a Chinei este o ameninţare sau factor de stabilitate?
Majoritatea europenilor şi ameri­ca­nilor continuă să vadă în creşterea acce­lerată a economiei Chinei o „ame­ninţare“, britanicii fiind singurii din UE care văd o oportunitate în dezvoltarea economică a Chinei, potrivit unui stu­diu al fundaţiei americane German Marshall Fund, relatează AFP. Pe de altă parte însă, şeful FMI Rodrigo Rato a declarat că creşterea economică a Chinei şi a Indiei reprezintă factori de stabilitate.
Europenii sunt mai îngrijoraţi (55%) decât americanii (51%), în urma rezultatelor studiului anual. Procentele sunt într-o uşoară scădere faţă de rezultatele sondajului din 2006, care arătau că, atât europenii, cât şi ame­rica­nii, în proporţie de 59%, împăr­tă­şeau acest sentiment.
Guvernele se plâng de cotaţia sla­bă a yuanului, care, potrivit acestora, este menţinută artificial de autorităţile chineze bănuite de „doparea“ expor­tu­rilor naţionale. Totodată, guvernele do­res­c o mai mare deschidere a pieţei chi­neze şi denunţă încălcările drep­tu­rilor de proprietate intelectuală.
Mai mulţi reprezentanţi ai UE au făcut de curând o deplasare inedită în Chi­na pentru a cere o „accelerare“ a aprecierii yuanului. „Am atras atenţia Chi­nei asupra riscurilor care se dezvoltă din tendinţele protecţioniste în Europa dacă situaţia nu va evolua“, a spus preşedintele Eurogrupului (fo­rumul de miniştri de finanţe ai zonei euro), Jean-Claude Juncker.
Din punctul de vedere al statelor occidentale, China a acţionat greşit, pen­tru că din cauza cheltuielilor foarte mici cu mâna de lucru, ea este văzută ca principalul factor care se află la originea delocalizărilor.
Potrivit anchetei realizate de Ger­man Marshall Fund, 61% dintre americani şi 59% dintre europeni consi­deră că delocalizările sunt principala cauză a reducerii numărului locurilor de muncă din ţările lor.

Creşterea asiatică se reflectă şi în numărul milionarilor

În ultimul raport anual privind „Bogăţia din regiunea Asia-Pacific“, banca americană Merill-Lynch şi grupul francez de servicii tehnologice Cap­ge­mini subliniază că statul chinez ocupă locul secund în clasamentul statelor din regiune, după Japonia, în ceea ce priveşte numărul de persoane a căror avere depăşeşte un milion de dolari, în afară de locuinţa deţinută.
Aceste persoane, denumite în stu­diu HNWI (high net worth individuals – persoane cu o avere mare), reprezintă 13,4% dintre milionarii din regiune, averea lor acoperind 20,6% din totalul ave­rilor contabilizate, fiind depăşiţi doar de Japonia, care acoperă 43,7% din total.
Me­dia averilor milionarilor din China este estimată la cinci milioane dolari, faţă de media întregii regiuni Asia-Pacific, de 3,3 milioane dolari, şi de media pe plan global, de 3,9 milioane dolari.
Între milionarii chinezi există o altă categorie specială, denumită Ultra-HNWI, ce îi include pe cei 4.935 milionari chinezi cu averi de peste 30 de milioane dolari, reprezentând 28% dintre persoanele din această cate­gorie din regiune.
Ana­liştii grupurilor Capgemini şi Merill-Lynch estimează că bogăţia din regiune este în directă legătură cu nivelul rapid de creştere economică înregistrat de economiile locale, dintre care se evidenţiază India şi China, precum şi de performanţele pieţelor imobiliare şi financiare.

Publicat în : Economie  de la numărul 53