De mai bine de trei luni asistăm la o criză politică majoră, în care actorii politici aflaţi la Putere se ceartă între ei, şeful statului nu mai vorbeşte cu primul ministru, iar partidele din Opoziţie doresc să-l suspende pe preşedinte cu orice preţ. Nimeni nu se întreabă însă care sunt costurile acestui război politic fără precedent, în planul imaginii externe, dar mai ales din punct de vedere economic. Dacă cei de la Putere se ceartă, cine mai guvernează? Dacă nimeni nu mai guvernează, ce se întâmplă cu economia? Care sunt riscurile perpetuării crizei politice pentru principalii indicatori economici? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă în primul rând politicienii, pentru că ei sunt principalii responsabili pentru criza politică.
Deşi este unul din actorii cu cea mai mare răspundere pentru agravarea crizei politici, preşedintele Traian Băsescu a susţinut de mereu că România nu se confruntă cu o criză politică, atâta vreme cât instituţiile statului funcţionează. Această teorie ar fi valabilă doar dacă ar fi susţinută şi de argumente venite chiar din interiorul acestor instituţii. Din acest punct de vedere este o mare diferenţă între ceea ce au însemnat anii economici 2005 şi 2006 în comparaţie cu primele luni ale anului 2007. Chiar preşedintele executiv al PD, Adriean Videanu, a recunoscut că activitatea Guvernului de la începutul acestui an nu mai este aceeaşi cu aceea din perioada 2005-2006.
Anul 2006 – creştere economică şi inflaţie scăzută
Dacă facem o scurtă descriere a tabloului economic al anului 2006, acesta ar arăta în felul următor: cu excepţia deficitului extern care a crescut destul de mult, PIB-ul a crescut cu 7,5%, iar inflaţia a coborât sub 5%, cea mai bună cifră din ultimii 17 ani. De la an la an, investiţiile străine directe au crescut simţitor. Acestea însă au finanţat în perioada 2000-2006 în proporţie de 75% deficitul de cont curent, atenuând îngrijorările legate de sustenabilitatea dezechilibrului contului curent. Numai în 2006, investiţiile străine directe au acoperit în proporţie de 91% deficitul de cont curent de 10 miliarde de euro. Estimările Moody’s ne arată pentru 2007 un deficit de cont curent de 10,7% din PIB, în creştere faţă de 10,3% cât s-a înregistrat în 2006.
Ratingul de ţară ar putea fi revizuit
Criza politică din România a intrat şi în atenţia marilor agenţii de rating financiar. Astfel, Kenneth Orchard, analistul pentru România ale agenţiei Moody’s, a declarat, la mijlocul lunii martie, că deteriorarea din mediul politic românesc pare să fi oprit procesul reformelor structurale. Aprecierile lui Orchard sunt diferite faţă de cele din luna ianuarie, când analistul de la Moody’s spunea că disputele din mediul politic demonstrează că România este cu adevărat o democraţie. Totuşi, Orchard preciza la vremea respectivă că ratingul de ţară al României ar putea fi revizuit dacă instabilitatea va continua şi va afecta procesul de implementare a reformelor economice. Tot la începutul acestui an, economistul-şef pentru regiunea Europa Centrală şi de Est a Băncii Mondiale, Thomas Laursen, declara că reformele structurale nu mai sunt în atenţie din cauza crizei politice, iar volatilitatea politică poate afecta creşterea economică. Situaţia politică tensionată din România s-a aflat şi pe agenda FMI. Potrivit reprezentantului regional pentru România şi Bulgaria al FMI, Juan Jose Fernandez-Ansola, investiţiile străine în ţara noastră ar putea scădea dacă instabilitatea politică nu se va menţine la un nivel mai redus decât în ţările din regiune. Reprezentantul FMI a precizat că guvernarea printr-un cabinet de coaliţie presupune şi existenţa unor neînţelegeri între parteneri, însă acestea nu trebuie să continue pe termen lung.
În mod normal, după aderarea României la UE, trebuia să ne aşteptăm la un rating mai bun. Nu s-a întâmplat aşa, dimpotrivă, agenţia de rating Coface a menţinut, la începutul acestui an, calificativul acordat României la “A4”. Cel mai important însă, reprezentanţii Coface au precizat că, în România, în afara riscurilor politice nu există elemente care pot influenţa mediul de afaceri.
Un semnal puternic a venit şi din partea ambasadorului SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman, care a avertizat că recentele frământări politice de la Bucureşti ar putea descuraja investitorii străini. Potrivit lui Taubman, mediul de afaceri şi guvernul american pun o mulţime de întrebări despre România, încercând să înţeleagă încotro se îndreaptă ţara.
Tensiunile politice din România nu sunt unice printre ţările din regiune. Cel mai bun exemplu este Ungaria, acolo unde, în 2004, imediat după aderarea ţării la UE, a izbucnit şi s-a perpetuat o puternică criză politică, care a determinat o scădere importantă a ritmului de creştere economică. În plus, în Ungaria, numai în 2005, aproape 25% din companii au înregistrat scăderi ale cifrei de afaceri. Crize politice asemănătoare cu aceea din România s-au derulat şi în alte ţări care abia aderaseră la Uniunea Europeană, printre acestea aflându-se Polonia şi Cehia.
Fonduri europene blocate
În plină criză politică, România a mai primit o lovitură. Trei din cele şapte programe operaţionale trimise de România la Comisia Europeană pentru accesarea de fonduri structurale şi de coeziune au fost suspendate. Potrivit Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, cele trei programe vizau transporturile, creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea regională. Cei de la Comisia Europeană vor să se asigure că România are organisme de control puternice, fie la Ministerul Finanţelor, fie la Curtea de Conturi. Veştile proaste nu se opresc aici. Potrivit Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, în 2007 România nu va absorbi decât 20% din fondurile comunitare, din cauza întârzierii aprobării proiectelor. Chiar dacă reprezentanţii Ministerului Finanţelor au încercat să infirme faptul că trei programe operaţionale au fost suspendate, un lucru este cert: în plină criză politică, miniştrii au fost mai degrabă preocupaţi de problemele politice şi mai puţin de activităţile ministeriale.
Situaţia fondurilor europene este mult mai gravă dacă este să dăm crezare unor declaraţii politice făcute atât de cei de la Putere, cât şi de cei din Opoziţie. Astfel, senatorul UDMR Gyorgy Frunda a declarat, la mijlocul lunii martie, că în prezent gradul de asimilare a fondurilor europene în România este de doar 4%, mai mic decât la bulgari. În opinia lui Frunda, România a pierdut sute de milioane de euro, care nu se vor mai întoarce. De aceeaşi părere a fost şi liderul PSD, Mircea Geoană, care a declarat că este inacceptabil ca România să aibă o rată de absorbţie a fondurilor europene de 4,4%. Practic, dacă cineva s-ar ocupa cu seriozitate de această problemă, România ar putea accesa oricând o parte din fondurile structurale în valoare de 28-30 de miliarde de euro, atât cât are alocat ţara noastră pentru perioada 2007-2013.
Criza politică şi perspectivele economice sumbre
Tabloul economic din România după criza politică arată în felul următor: activitatea ministerelor este blocată, drept urmare programele operaţionale ajung cu întârziere la Bruxelles spre avizare, iar România pierde fonduri europene importante; agenţiile internaţionale de evaluare financiară se gândesc serios să reducă ratingul de ţară, fapt ce va avea consecinţe extrem de negative asupra mediului de afaceri şi a nivelului investiţiilor străine în România. Deşi economia românească este mai puţin dependentă de factorul politic decât era acum 10-15 ani, orice criză politică care se perpetuează va influenţa mai mult sau mai puţin mersul economiei. (D.B.)
