Nu credem că organizatorii celui de-al treilea Forum Economic Rusia-Europa – Institutul Wschodni (Institutul pentru studii răsăritene) şi European Forum Alpbach – puteau alege un loc mai potrivit pentru desfăşurarea lucrărilor decât Viena. În frumoasa şi liniştita Vienă – asigurându-se excelente condiţii de cazare şi desfăşurare a lucrărilor – au fost prezenţi circa 200 de invitaţi (din Federaţia Rusă, statele din fostul spaţiu sovietic şi din Europa), oameni politici, oameni de afaceri şi analişti, care, timp de două zile (22-24 aprilie), au „disecat” relaţia Rusia-Uniunea Europeană în toate aspectele ei.
O lucrare excelentă
Lucrările forumului au debutat pe data de 22 aprilie, la ora 20.30, prin lansarea lucrării Russia. Report on Transformation 2006, elaborată de un grup de cercetători ruşi, conduşi de către Konstantin Simonov, preşedintele Centrului de Conjuncturi Politice din Moscova. Lucrarea a fost prezentată de către editorialistul cotidianului „Le Soir”, Leopold Unger, şi a fost urmată de o vie dezbatere, coordonatorul proiectului, Konstantin Simonov, răspunzând întrebărilor puse de către participanţi.
Nu puţini sunt cei care afirmă că adevăratul semn al valorii unui intelectual este capacitatea acestuia de a concentra. Altfel spus, de a spune lucruri de substanţă în puţine cuvinte. Ei bine, putem afirma că domnul Konstantin Simonov şi echipa sa ilustrează cu asupră de măsură exprimarea practică a acestei formule, specialiştii ruşi realizând o adevărată performanţă: în 245 de pagini, ei au oferit o imagine clară şi completă cu privire la transformările suferite de Federaţia Rusă pe parcursul anului 2006. Nimic nu a fost omis: analizarea principalelor schimbări din domeniul politicii interne şi economice, prezentarea stării finanţelor şi a aşa-numitelor “proiecte naţionale”, iniţiate de autorităţile de la Kremlin, analizarea evoluţiilor din domeniul politicii externe, a stării sistemului educaţional şi a vieţii culturale, reforma sistemului militar şi a complexului militaro-industrial rus, precum şi evoluţiile de la nivel regional pe anul 2006. Lucrarea lansată în cadrul Forumului de la Viena reprezintă, dacă ne este permisă comparaţia, un reader digest, care nu trebuie să lipsească din biblioteca celor interesaţi de fenomenul numit Rusia (ea poate fi găsită şi pe site-ul Institutului Wschodni, www.forumuekonomiczne.pl).
A doua zi, 23 aprilie, au fost deschise, în mod oficial, lucrările forumului, de către domnii Erhard Buzek, preşedintele Forumului European Alpbach, şi Zygmunt Berdychowski, preşedintele Institutului Wschodni. Printre participanţii la sesiunea de deschidere s-au numărat Alfred Gusenbauer, cancelarul Austriei, Mirek Topolanek, premierul Republicii Cehia, Gediminas Kirkilas, primul ministru al Lituaniei, şi Andranik Migranian, preşedintele Comitetului pentru strategii de dezvoltare naţională şi globală al Camerei Sociale (Obşestvennaia Palata), din Federaţia Rusă. Cele ce au urmat şedinţei de deschidere ar putea fi caracterizate prin sintagma “o zi plină”. S-au desfăşurat nu mai puţin de cinci şedinţe plenare, fiecare având propria tematică.
Dezbateri aprinse, idei interesante
O interesantă şi aprinsă dezbatere a avut loc în cadrul şedinţei cu tema Valorile europene şi societatea rusă. Moderată de către directorul Centrului de studiere a opiniei publice din întreaga Rusie, Valeri Fedorov, şedinţa s-a bucurat de participarea unor importante personalităţi ale vieţii politice şi culturale ruse şi europene: Irina Hakamada (preşedintele Fundaţiei Solidarităţii Sociale Interregionale din Rusia), Iuri Afanasiev (istoric), Stanislav Govoruhin (regizor, membru al Comitetului pentru Cultură din Duma de Stat), Rudolf Binding (fost vice-preşedinte al Consiliului Europei), Mihail Tarusin (şef de departament în cadrul Institutului pentru Proiecţii Sociale din Rusia). Cum era şi de aşteptat – dat fiind numărul mare al reprezentanţilor Federaţiei Ruse – discuţia a avut drept punct de plecare eterna întrebare, care a împărţit de-a lungul timpului intelectualitatea rusă: „Cui aparţinem?” (Europei sau Asiei). Părerile au fost împărţite printre invitaţii ruşi, existând susţinători ai ambelor teorii. De departe, adepţii cei mai înfocaţi ai europenismului Rusiei au fost Irina Hakamada şi Iuri Afanasiev, care au susţinut existenţa permanentă a valorilor europene în societatea rusă, şi că, pe cale de consecinţă, Europa nu trebuie să se îndepărteze de Rusia, ci, dimpotrivă, trebuie să facă totul pentru integrarea ei în UE. Mihail Tarusin a abordat discuţia punând accentul pe importanţa elitei şi pe faptul că elita rusă, de la Petru cel Mare şi până în 1917, a fost racordată la valorile europene.
A doua şedinţă care ne-a reţinut atenţia a fost cea intitulată SUA-UE-Rusia: domenii de cooperare şi confruntare, moderată de către Boris Kuzneţov, directorul Centrului de politici regionale şi internaţionale din Rusia. Printre invitaţii săi s-au aflat Andrei Fedorov, coordonator de programe în cadul Consiliului pentru politică externă şi de apărare din Federaţia Rusă, Markus Lyra, subsecretar de stat în cadrul Ministerului de Externe al Finlandei, Fraser Cameron, directorul Centrului Rusia-UE de la Bruxelles ş.a. Toţi vorbitorii au trecut în revistă problemele divergente din relaţia trilaterală Rusia-SUA-UE, însă cu toţii au fost de acord asupra faptului că există premise pentru o bună colaborare şi pentru aprofundarea ei.
Şedinţa moderată de către Adrian Severin – intitulată Rusia-UE: politici în Caucazul de Sud şi regiunea Mării Negre – s-a bucurat de participarea unor nume importante, precum Martha Brill Olcott, de la filiala Carnegie Endowment din Moscova, Evgheni Kojokin, director al Institutului de Studii Strategice din Moscova, Jaromir Stetina, preşedinte al Comitetului pentru securitate şi afaceri externe al Senatului ceh. Este demn de menţionat că discuţiile au fost pe cât de interesante pe atât de aprinse, reprezentanţii ruşi punând mult prea multă patimă în apărarea propriilor puncte de vedere, dat fiind potenţialul geostrategic şi economic al zonei.
Sfârşitul primei zile a fost umbrit de vestea morţii primului preşedinte rus, Boris Elţîn, mulţi dintre cei sosiţi din Rusia fiind vizibil marcaţi de trista veste. Dineul oferit de Ambasada Federaţiei Ruse din Viena în onoarea participanţilor la forum a fost un prilej excelent pentru schimburi de opinii şi… cărţi de vizite.
Energie şi diplomaţie
Capul de afiş al ultimei zi de dezbateri a fost ţinut de şedinţa cu tema Sectorul energetic rus şi nevoia de resurse naturale în Europa. Problemă pe cât de actuală şi importantă, pe atât de sensibilă, dată fiind extrema ei politizare de către ambii actori. În timp ce unii dintre reprezentanţii europeni (Christian Cleutinx, director al Directoratului general pentru transport şi energie din cadrul Comisiei Europene) au insistat asupra necesităţii cooperării cu Rusia în domeniul energetic, alţii (Magdalena Masaryova, membru al Comitetului pentru afaceri europene, al Parlamentului slovac) au adus în discuţie problema surselor alternative de energie şi a adoptării unei politici energetice comune la nivelul UE. În opinia noastră, cele mai importante luări de cuvânt au fost ale lui Anatoli Ledovskih, preşedinte al Agenţiei Federale pentru exploatarea resurselor naturale din Rusia, şi Konstantin Simonov. Primul dintre vorbitorii ruşi a „semănat” uimirea în rândul audienţei, prezentând potenţialul energetic al Rusiei. Toţi cei din asistenţă au înţeles că sintagma „superputere energetică” are deplină acoperire în cifre (amintim doar că Rusia deţine 12% din rezervele mondiale de petrol şi 45% din cele de gaze) şi că Rusia deţine aproape întregul tabel al lui Mendeleev. Konstantin Simonov a încercat să convingă audienţa că Rusia nu foloseşte Gazprom ca pe un al doilea Minister de Externe, pentru a exercita presiuni asupra statelor din vecinătatea apropiată, şi că, dimpotrivă, Occidentul contribuie activ la crearea mitului „Rusiei ameninţătoare”. Deşi cu multe dintre afirmaţiile vorbitorului nu am fost de acord, au existat şi argumente favorabile tezei sale.
Celelalte şedinţe au avut ca temă Politica externă rusă faţă de statele din fosta Uniune Sovietică, Investiţiile ruse de capital în UE (moderată de Daniel Dăianu) şi Federaţia Rusă în viitorii 10 ani. Previziuni politice şi economice. Şi dezbaterile de la aceste şedinţe s-au bucurat de participarea unor personalităţi politice şi ştiinţifice, fapt care a făcut ca nivelul lor să fie deosebit de ridicat.
Ar fi multe de spus despre cel de-al treilea Forum Economic Rusia-Europa, desfăşurat la Viena. Totul a fost la superlativ: cazare, condiţii de desfăşurare a lucrărilor, participanţi, teme de discuţie. Este numai meritul organizatorilor de a fi reuşit să adune într-un oraş atât de frumos oameni de cea mai bună calitate, protagonişti ai unor discuţii de substanţă.
