Dincolo de toate jocurile politicianiste meschine dintre PSD si ADA, cetateanul de rând a înteles esenta: partidul de guvernamânt s-a trezit cu un rival nebanuit si care devine din ce în ce mai credibil. Nu datorita neaparat marilor sale calitati, ci, în primul rând, batjocurii la care a fost supus omul de rând de catre PSD.
Cu un an înaintea alegerilor generale din 2004 a aparut prima alternativa credibila la guvernarea PSD: Alianta PNL-PD, autointitulata “Alianta pentru Dreptate si Adevar” (abreviata ADA, dar recunoscuta mai ales prin impetuosul “DA”).
Desi Alianta este condusa si compusa de oameni politici vechi (ca sa nu spunem consumati), ceea ce probeaza criza de sistem prin care trece toata clasa politica din România, ea a fost surprinzator de bine primita de opinia publica, dezamagita de politicienii care (nu) o reprezinta. Paradoxal, dar si amuzant totodata, primul partid care s-a grabit sa “salute” crearea ADA a fost chiar PSD care a convocat un Congres al baronilor partidului, în aceeasi zi (28 septembrie) în care se lansa Alianta PNL-PD. În loc sa le vorbeasca colegilor sai din teritoriu despre problemele de fond ale formatiunii sale (coruptia lor si saracirea noastra) presedintele PSD, Adrian Nastase, a perorat cinci ore despre pericolul pe care îl reprezinta pentru partidul unic, noua formula politica. Nici daca liberalii si democratii ar fi angajat cea mai scumpa si performanta firma de publicitate nu s-ar fi bucurat de atâta reclama gratuita câta le-a furnizat un întreg PSD.
Reactia supradimensionata a liderilor PSD, de panica si suparare, a încurajat electoratul sa priveasca cu interes alternativa ADA. Dar, una este interesul, curiozitatea alegatorilor, si alta este încrederea pe care trebuie sa o câstige membrii Aliantei. Reactia pozitiva, pentru început, de care s-a bucurat aparitia ADA în ochii alegatorilor a probat saturatia oamenilor fata de politicile de saracire continua si de dezmatul coruptiei dezvoltate si consacrate de PSD. Al doilea element care a sustinut simpatia electoratului dezamagit, pentru ADA, l-a constituit tandemul de conducere: Traian Basescu si Theodor Stolojan. Personalitati total contradictorii care parca ilustreaza expresia “nu încap doua sabii în aceeasi teaca”, cei doi lideri au probat un lucru extrem de simplu: daca vrei, poti! Într-o luna si jumatate de existenta a Aliantei, Basescu si Stolojan s-au transformat în oameni-institutie, remorcând cele doua partide, PD si PNL care parca disparusera în anii de opozitie. Problema este ca nici acum PD si PNL nu dovedesc ca exista cu adevarat pe scena politica, paradoxal, PSD fiind cel care întretine aceasta impresie.
Pâna în ziua nasterii Aliantei, 28 septembrie, liberalii s-au comportat precum o mireasa sclifosita obligata sa faca o mezalianta cu un tractorist. Dupa crearea ADA si alegerea structurii centrale de conducere (doi copresedinti si 14 vicepresedinti repartizati în mod egal între partide) tensiunile casnice au continuat. În loc sa polemizeze constructiv în jurul conceperii de programe sociale, economice sau politice, liberalii si democratii s-au încordat pe tema carui partid îi revine functia de purtator de cuvânt, functie de mare vizibilitate mediatica. Alegerea finala, nefericita, a dat câstig de cauza liberalilor care l-au desemnat pe Calin Popescu Tariceanu, persoana simpatica în particular dar extrem de rigid si neconcludent în comunicarea curenta. Un prim pas a fost ratat, liderii Aliantei uitând ca ei urmeaza sa-i convinga de calitatile ADA nu doar pe patroni si intelectuali, ci mai ales pe oamenii simpli, primii care au fost zdrobiti de guvernarea PSD. În plus, liderii PNL, exagerat de îngâmfati, continua sa treaca cu nepasare peste abordarea unor probleme de interes direct pentru cetatean (cum ar fi spre exemplu solutii de ridicare a nivelului de trai) preferând sa bârfeasca neconvingator deciziile abuzive ale Guvernului si ale PSD. Nici democratii nu exceleaza, dimpotriva, par din ce în ce mai dezorientati si mai dependenti de seful lor, Traian Basescu, transformându-se într-un ecou al opiniilor lui.
Partidele sunt formate din oameni, iar acesti oameni, liberali si democrati, nu au învatat înca sa lupte. În primul rând pentru cei care i-au trimis în Parlament si, în al doilea rând, pentru cei care nu i-au votat înca, dar care ar dori sa traiasca într-o societate pur si simplu normala. Daca nu ar fi existat Traian Basescu si Theodor Stolojan, nu ar fi existat nici singura alternativa credibila la PSD, Alianta PD-PNL. Pentru aducerea la aceeasi masa a oamenilor care compun cele doua partide, cei doi presedinti au fost obligati sa recurga la un adevaratsantaj: ori liberalii si democratii accepta o actiune politica împreuna, ori cei doi lideri se retrag din functii. Orgoliile uriase ale unor membri PNL si PD (mai ales de la Centru) care îsi imagineaza ca presa trebuie sa-i sustina neconditionat pentru ca sunt mult mai democrati decât subalternii lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, iar electoratul trebuie sa-i voteze pentru ca are, altfel, o oferta extrem de cruda (PSD sau PRM) sunt nejustificate. Mass-media nu sustine un partid sau o alianta, ci sustine necesitatea crearii unei societati sanatoase. Electoratul în schimb, care s-a fript ani de zile votând aceeasi oameni, a dovedit fata de ADA o bunavointa neasteptata, în conditiile dispretului tot mai accentuat pe care îl are, pe buna dreptate, fata de ipochimenii politici, si asteapta oferta. Nu crizele de sensibilitate ale liberalilor sau bâlbâielile democratilor. Care a fost oferta? Ofensiva comuna împotriva imposturii si coruptiei din PSD dusa de Theodor Stolojan si Traian Basescu si criticile aplicate ale liberalei Mona Musca si ale democratului Emil Boc la adresa partidului unic. În rest, liniste. Liniste sparta, spre norocul ADA, de… Partidul Social Democrat: referendumul organizat de Cabinetul Nastase pentru votarea noii Constitutii.Ironica mai este si soarta asta!
Prima batalie electorala cu PSD a fost pierduta cu brio de tânara ADA. Dincolo de faptul ca partidele componente ale Aliantei nu au avut o pozitie unitara fata de neregulile semnalate în timpul referendumului (democratii acuzând destul de vocal fraudele comise de “sosonarii” PSD în vreme ce liberalii le-au considerat ca fiind “nesemnificative”) capacitatea de mobilizare a membrilor PD si PNL în momente electorale a fost, ca de obicei, extrem de diferita. În nota obisnuita, liberalii au fost cu totul absenti, mediatic si organizatoric, în vreme ce democratii s-au tinut scai de PSD, inclusiv în cadrul Biroului Electorat Central (BEC). Concluzia este simpla: cu exceptia pozitiilor apropiate adoptate de Traian Basescu si Theodor Stolojan pe tema referendumului, practic, PD si PNL au avut pozitii diferite pâna pe 21 octombrie, la momentul validarii rezultatelor referendumului de catre BEC. A fost nevoie de o sedinta a staff-ului PNL convocata de Stolojan pentru ca liberalii sa adopte aceeasi pozitie belicoasa precum democratii lui Basescu (de a contesta desfasurarea frauduloasa a referendumului). Adevarata Opozitie democratica a fost reprezentata, din nou, ca în ultimii trei ani, de mass-media si de organizatiile neguvernamentale.
Insistentele unor analisti politici bine platiti de Cabinetul Nastase care insinueaza ca nu au cum sa conlucreze doua partide cu doctrine diferite, unul liberal si unul social-democrat, sunt de o ipocrizie agasanta. Alegatorilor putin le pasa de doctrine si ideologii, ei asteapta solutii directe care sa scoata societatea din mizeria generalizata. Solutiile necesare ar putea fi gândite si propuse electoratului de PNL si PD, cu atât mai mult cu cât cele doua partide au mai fost la guvernare deci, nu le lipseste experienta. Şi nici imaginatia si bunavointa. Presedintele democrat Traian Basescu a anuntat deja ca, daca ADA va ajunge dupa 2004 la guvernare, va apela la specialisti din afara partidului, daca nu îi are în interior. Iar Theodor Stolojan a demonstrat ca actioneaza ca un manager eficient si nu ca un politician veros care prefera sa ofere functii unei clientele politice coruptibile. Anvergura celor doi presedinti se dovedeste în stare sa capaciteze si oamenii partidelor. Traian Basescu le-a ordonat democratilor sai sa conlucreze fara comentarii cu liberalii, în teritoriu, si sa stabileasca împreuna liste comune PD-PNL pentru alegerile din anul 2004. Tot Stolojan si Basescu au demarat turneele prin tara, spre disperarea liderilor, baronilor si “sosonarilor” din PSD: liberalul Stolojan, în timpul saptamânii, democratul Basescu, în week-end. Miscarea politica efectuata de liderul PD, de a-l numi presedinte executiv al partidului pe deputatul de Cluj de numai 36 de ani Emil Boc, aflat la primul mandat legislativ, a constituit un mesaj extrem de ofertant adresat electoratului tânar si dinamic: votezi Partidul Democrat, votezi o noua perspectiva politica, deschisa si celor tineri. Mai ramâne ca tot PD, de sorginte social-democrata, sa conceapa un program social solid care sa ajute milioanele de cetateni transformati de PSD în cersetori-asistati. Discret activ, conform structurii sale, Theodor Stolojan promoveaza public un liberalism moderat (privatizare obligatorie însotita de reconversie profesionala) care sa-i faca pe românii speriati de asa-zisa economie de piata dezvoltata de 14 ani, sa înteleaga ca societatea capitalista este sanatoasa si necesara, în primul rând pentru cetateanul de rând.
Şi apar din nou, de dupa colt, liderii PSD care se încapatâneaza, fara sa-i invite nimeni, sa faca publicitate neplatita Aliantei PNL-PD si, implicit, sa demonstreze electoratului ca ADA poate usor sa câstige alegerile din 2004 (daca liberalii si democratii vor actiona de acum încolo coerent si eficient). Tentativa PSD de a stopa înscrierea oficiala a Aliantei la Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin intermediul unui oarecare cetatean Lucescu (procuror în procesul cuplului Ceausescu) pe motiv ca simbolul ei, “DA” reprezinta un mesaj subliminal este puerila. PSD a ridicat, practic, Aliantei, mingea la fileu.
Dincolo de toate jocurile politicianiste meschine dintre PSD si ADA, cetateanul de rând a înteles esenta: partidul de guvernamânt s-a trezit cu un rival nebanuit si care devine din ce în ce mai credibil. Nu datorita neaparat marilor sale calitati, ci, în primul rând, batjocurii la care a fost supus omul de rând de catre PSD. Este de datoria Aliantei PNL-PD sa demonstreze, în acest ultim an, ca alegerile se pot câstiga nu prin pierderea lor de catre partidul aflat la guvernare, ci prin oferte si solutii viabile care sa normalizeze, în sfârsit, o tara aflata la granita Europei.
Publicat în : Politica interna de la numărul 9
