Cazul Adrian Năstase este o primă demonstraţie că, în cele din urmă, formele ajung să creeze un fond. Şi este prima victorie importantă a Monicăi Macovei. Legea privind declararea averii demnitarilor este de ceva vreme în funcţiune. Să ne amintim ce circ a fost la începutul anului trecut când ministrul Justiţiei a impus aproape cu forţa noua formă de declarare a averii.
Atunci, mulţi demnitari au făcut mişto, printre care şi unii ai actualei puteri. Avem de zece ani o lege de control a averii demnitarilor care nu a funcţionat practic deloc. Până recent, aceştia ocoleau declaraţiile cu formule ambigue. Acum, pe baza normelor impuse de Monica Macovei, aceştia sunt obligaţi să declare adevărul. Şi astfel unii dau în bâlbâială. Alţii, precum Dan Ioan Popescu, au reuşit să se strecoare sub fustele soţiilor sau altor rude. Nu însă şi Adrian Năstase, care are acum toate şansele să fie peştele cel mare care să fie arătat Europei drept dovadă a victoriei luptei împotriva corupţiei.
Scandalul declanşat în jurul lui Adrian “Nepotul Minune”, cum au ajuns deja să-l numească ziarele, nu cred că mai poate fi muşamalizat. Până şi PSD dă semne că vrea să se lepede definitiv de el, “prostănacul” de Geoană vorbind chiar de suspendarea acestuia din partid. Iar, dacă actuala putere lasă să-i scape un asemenea plocon, înseamnă că se condamnă singură la dispariţie politică.Adrian Năstase este un simbol. Un simbol al politicianului post-decembrist. Adrian Năstase confiscase statul în propriul interes. Anii săi de domnie au fost unii dintre cei mai negri pentru democraţia şi justiţia din România, poate chiar mai negri decât anii comunismului.
Din punct de vedere politic, Adrian Năstase era terminat încă din iarna trecută când rostise celebrele vorbe “Eu nu pot să candidez împotriva domnului Ion Iliescu”, chiar şi în condiţiile în care gestul acestuia din urmă de a-l elibera pe Miron Cozma contribuise decisiv la pierderea alegerilor în faţa lui Traian Băsescu.
Comentatorii aflaţi în solda sa încercau să-l scoată ca un erou al opoziţiei, victorios împotriva încercărilor disperate ale puterii de a-l elimina din funcţie şi ajuns acum din nou pe cai mari, gata să preia puterea în PSD. Nimic mai fals. Nu Adrian Năstase a câştigat bătălia, ci Ion Iliescu şi oamenii săi de la Curtea Constituţională. Iar ceva mă face să cred că Adrian Năstase a venit pur şi simplu la pachet cu febleţea lui Ion Iliescu, celălalt premier al PSD-ului, Nicolae Văcăroiu. În partid, Adrian Năstase era deja izolat şi lipsit de orice putere. Iar din momentul în care Geoană a făcut pace cu baronii acestui partid, nu mai există nimeni care să-l deranjeze pe noul peşedinte (desigur, atâta vreme cât acţionează conform indicaţiilor).
Acum, şi-a făcut-o cu mâna lui şi a ajuns un cartof fierbinte pe care toţi îl aruncă din mână ca să nu-i frigă. Pe de altă parte însă, nu este de aşteptat ca situaţia să se rezolve rapid. Sincer, nu cred că Adrian şi Dana Năstase vor ajunge la închisoare. Cel mai probabil, va demisiona din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi-şi va pierde poziţia în partid.
“Terminarea” lui Adrian Năstase – dacă se va finaliza – va marca începutul unei noi ere, în care politicienii vor deveni ceva mai conştienţi că nu se poate şi cu mâna pe slănină, şi cu sufletul în rai. Deja se simte o diferenţă între declaraţiile de avere ale celor din actuala putere şi ale celor din opoziţie. Între milionul moştenit de Năstase şi acţiunea “de aur” de 10.000 de euro a lui Tăriceanu. Legile există şi sunt suficiente. Este de ajuns să fie aplicate. Şi, mai de ruşinea Europei, mai de una, mai de alta, ele încep să fie aplicate şi formele încep să creeze şi fondul. Sunt convins că o dată ce vom adera la Uniunea Europeană, procesul se va accelera şi nu ar fi deloc exclus ca la alegerile din 2008 să avem o clasă politică mult mai curată şi mai responsabilă decât cea actuală. Chiar dacă asta va însemna dispariţia multora dintre cei care par azi intangibili.(C. B.)
