Miniştrii de interne din două landuri germane au propus recent măsuri importante pentru limitarea naturalizării islamiştilor radicali. Chestionarele simple, cu întrebări închise da/nu aplicate în trecut solicitanţilor de origine musulmană rămân de domeniul istoriei. Propunerea germană trimite, însă, la nevoia stringentă de dezvoltare a unei definiţii de lucru a islamismului şi islamiştilor şi la necesitatea ca autorităţile să explice în ce măsură chiar şi islamiştii non-violenţi reprezintă un inamic.
Un studiu realizat în Germania a relevat că 21 la sută din musulmanii care locuiesc în această ţară consideră Constituţia germană ca fiind ireconciliabilă cu prescripţiile Coranului. Astfel, miniştrii de interne din două landuri germane au propus recent măsuri importante pentru limitarea islamiştilor radicali. În urma unui studiu complex şi intensiv realizat de guvernul landului Baden-Wurtenberg în domeniul vieţii musulmane, a fost redactat un manual pentru autorităţile de naturalizare, care stabileşte că solicitanţii cetăţeniei germane trebuie să adere la “structura constituţională, liberă şi democratică” a Germaniei.
Chestionarele simple, cu întrebări închise da/nu aplicate în trecut solicitanţilor de origine musulmană rămân de domeniul istoriei. În Baden-Wurtenberg, Heribert Rech – membru al Partidului Creştin Democrat de guvernământ – a supravegheat administrarea unui test de loialitate în 30 de puncte pentru solicitanţii de cetăţenie germană.
Începând cu 1 ianuarie 2006, funcţionarii autorităţilor de imigrare care suspectează existenţa unor înclinaţii islamiste sunt sfătuiţi să continue cercetările. Interviurile faţă în faţă vor avea, începând cu această dată, o durată de una până la două ore, şi se estimează că ele vor fi aplicate în jumătate din cazurile de solicitare a naturalizării.
Întrebările din chestionar creionează un rezumat al valorilor occidentale. Sunt întrebari de genul: Ce credeţi despre democraţie, partidele politice, libertate de credinţă religioasă? Ce aţi face dacă aţi afla despre desfăşurarea unei operaţiuni teroriste? Opiniile privind atacurile de la 11 septembrie reprezintă “un element-cheie”. În acest sens, întrebările sunt:Evreii au fost responsabili pentru atacurile din 9/11 de la WTC? Cele 19 persoane care au deturnat avioanele au fost terorişti sau luptători pentru libertate?
Aproximativ două treimi din întrebări se referă la probleme de gen cum ar fi drepturile femeilor, violenţa conjugală, execuţiile în numele “onoarei familiei”, vestimentaţia femeilor, căsătoriile aranjate, poligamia sau homosexualitatea.
Răspunzând criticilor, ministerul de interne neagă existenţa unei discriminări împotriva musulmanilor şi accentuează necesitatea de a afla dacă opiniile exprimate de solicitanţii cetăţeniei privind constituţia germană corespund adevăratelor opinii ale acestora. Solicitanţii care trec testul şi primesc cetăţenia germană pot pierde acest statut ulterior, dacă acţionează în contradicţie cu “răspunsurile corecte” pe care le-au dat.
Cerinţele suplimentare aplicate solicitanţilor de origine musulmană nu sunt o practică exclusiv germană; în Irlanda, de pildă, candidaţilor de sex masculin li se cere să se angajeze că nu vor avea mai mult de o soţie.
Cea de-a doua iniţiativă îşi are originea în Saxonia Inferioară, unde ministrul de interne Uwe Schunemann, şi el membru al CDU, a afirmat că are în vedere o măsură prin care islamiştii radicali să fie obligaţi să poarte plăcuţe electronice.
În acest mod, spune el, autorităţile i-ar putea “monitoriza pe cei aproximativ 3.000 de islamişti înclinaţi spre violenţă care locuiesc în Germania, pe predicatorii urii (imamii islamişti), şi pe luptătorii antrenaţi în tabere teroriste din străinătate”. Plăcuţele electronice, sugerează ministrul, sunt o soluţie practică împotriva “islamiştilor cu înclinaţii violente care nu pot fi expulzaţi în ţara de origine din cauza ameninţării cu tortura” în acele state.
Nici utilizarea plăcuţelor electronice pentru suspecţii de terorism nu este o practică inedită. În Marea Britanie metoda este folosită începând din martie 2005 şi, în ciuda unui debut mai degrabă stângaci, a fost aplicată cu succes în cazul a zece suspecţi. În Australia, măsurile antiteroriste aplicate la sfârşitul anului 2005 permit aplicarea de plăcuţe electronice pe o durată de maximum un an.
Propunerea lui Schunemann merge mult mai departe, extinzând aplicarea plăcuţelor nu doar pentru potenţialii terorişti, ci şi pentru “predicatorii urii” care încalcă legea nu prin implicarea personală în acte de violenţă, ci prin articularea unor credinţe care încurajează implicarea celorlalţi în acte de terorism. Aplicarea plăcuţelor electronice în astfel de cazuri intră într-un domeniu conceptual nou, atacând agresiv sursa ideologică a violenţei.
Aceste dispozitive indică doar localizarea geografică a purtătorului, nu şi cuvintele sau activitatea sa, ceea ce contează mai mult în cazul imamilor sau a cadrelor non-violente. Ţinând cont de restricţiile legate de dreptul la intimitate, discursurile lor ar putea fi înregistrate, la fel acţiunile lor, iar comunicarea electronică şi prin poşta clasică ar putea fi monitorizate. Toate aceste forme de control ar putea fi realizate mai discret sau mai deschis.
În acest ultim caz, plăcuţele electronice ar juca rolul unui stigmat al ruşinii în variantă modernă, intimidând purtătorul şi alertând potenţialele victime.
Propunerea lui Schunemann trimite însă la nevoia stringentă de dezvoltare a unei definiţii de lucru a islamismului şi islamiştilor, şi la necesitatea ca autorităţile să explice în ce măsură chiar şi islamiştii non-violenţi reprezintă un inamic.
Rech şi Schunemann au propus două tactici îndrăzneţe pentru apărarea Occidentului, ambele luând în considerare faptul că ideile şi cultura reprezintă adevăratul câmp de luptă.
