Preşedintele american George Bush: “România este Gheorghe Zamfir, cel mai mare artist român şi mondial pe care numai Dumnezeu putea să-l coboare pe Pământ. A vândut mai multe CD-uri decât Elvis Presley. Este un mit şi o legendă vie.”
„Românii nu numai că nu mi-au dat nimic, dar mi s-a şi luat totul”
Mă întreb dacă eram american şi ieşeam pe primul loc într-un clasament mondial, înaintea lui Bach? Fluturau drapelele SUA şi mi se dădea Premiul Nobel? Românii nu numai că nu mi-au dat nimic, dar mi s-a şi luat totul. Am fost jefuit în 35 de ani de către mafia mondială şi românească de peste 1,5 miliarde dolari. Toţi preşedinţii m-au detestat ignorându-mă total, toţi miniştrii Culturii m-au eliminat de pe orice listă, propunere sau proiect. Cum putem fi europeni cu astfel de instituţii, politicieni şi atitudini? Oare Bush, Sarkozy sau regina Angliei îi detestă pe Madonna, Edith Piaf sau Beatles? Mi-e milă de noi…
Maestre, cum s-a integrat cultura românească în Uniunea Europeană, în cultură intrând religia, tradiţiile şi obiceiurile?
Când cultura şi în special religia şi cultul unei ţări depind de un ministru care îl urăşte pe Gheorghe Zamfir, cum poţi vorbi de cultură?… Înainte exista o legătură între Dumnezeu şi regi prin naştere şi ungere în biserică. Pare hilar acum când vezi un preşedinte ateu care depune jurământ pe Biblie.
Este vizibilă o ofensivă a non-valorilor şi a imposturii. Putem vorbi de o criză morală şi spirituală?
Suntem în plină criză morală şi spirituală, pentru că moralul nu mai există, iar spiritualul a dispărut, ceea ce duce la aceeaşi concluzie. Suntem pe calea dispariţiei tuturor formelor ce ţin de bunul simţ şi de trecutul glorios care ne-a hrănit pe toate planurile şi trăim într-un beci întunecos hrăniţi cu o subcultură şi o teroare şi frică injectată latent, şi o impunere a fricii care este obiectivul numărul unu de a domina lumea de către ghizii ascunşi care ţin totul sub control. Când nu mai recunoşti coloşi şi giganţi ca Eminescu nu ne mai putem numi un popor, o ţară…
Câţiva artişti contemporani încearcă să introducă elemente „etno” în muzica actuală. Există chiar şi o trupă cu acest nume. Loredana Groza a lansat şi ea un album cu prelucrări… Cum comentaţi aceste realizări?
Nu există artişti contemporani. Totul e prăbuşire totală. Nu mai există concept, nu mai există sistem, nu mai există ghid, formatori de şcoală, nu mai avem direcţie şi cârmă, nu mai există nimic: oameni-model, căci modelul nostru actual este America, o ţară care în 1850 era încă nelocuită în mare parte a ei. Ne aflăm într-un haos generalizat teleghidat cu bună-ştiinţă. Eu aveam ca ghizi pe Maria Tănase, Maria Lătăreţu. Ei erau ghizi şi formatori. Nu mai există un Dan Moisescu, un Ion Cristoreanu, Botoca Efta, George Pantazi, la care generaţia mea ne uitam ca la nişte zei şi ne prosternam în faţa lor. Te poţi prosterna astăzi în faţa lui Pepe, fără a jigni acest artist? Te poţi prosterna în faţa unui manelist? Despre Loredana Groza nu vreau să comentez. În SUA nu ar cânta nici măcar într-un piano bar.
Vi se pare normal ca cel mai cunoscut român în lume să nu fie invitat la evenimentul artistic organizat pentru summitul NATO… şi ca toţi jurnaliştii americani aflând că sunt român şi că mă aflu în ţară să dorească să mă vadă? Vi se pare normal să fiu scos de pe lista reprezentanţilor artiştilor români care au susţinut un spectacol acum câteva săptămâni la Bruxelles?
Dintre artiştii folclorici autentici, care ar fi favoritul dumneavoastră?
Pe lângă cei pe care i-am amintit mai devreme, putem vorbi de Sofia Vicoveanca sau Benone Sinulescu, care au fost ghizi pentru folclorul românesc în perioada anilor 1970. După ei s-a ajuns la manierism şi a primat tendinţa de a mulţumi gustul publicului ajungându-se la playback, ceea ce a dus la distrugerea personalităţii artistului. Artistul se autocopiază, un lucru îngrozitor.
Aţi avut şi o tentativă de a intra în politică, puteţi detalia episodul?
Nu a fost o tentativă, a fost un studiu personal în ideea de a constata care este ideea pe care şi-au făcut-o românii şi oamenii care conduc România despre mine. Gestul pe care l-am făcut în anii 2000 a fost numai din punct de vedere religios şi patriotic, nu politic. Cine l-a înţeles ca atare presupune că a fost un complot organizat împotriva mea. Ca să fiu implicat în politică, să se servească de mine toţi cei care au făcut parte din complot din punct de vedere al imaginii, al numelui, al celebrităţii şi al legendei care este Gheorghe Zamfir. Dacă este aşa, este foarte grav.
“Eu am ieşit pe locul 54, şi Gheorghe Becali pe locul 12”
Cum sunteţi perceput în România?
Ce mi s-a întâmplat mie se întâmplă o dată la câteva sute de ani unui artist: să fie scos din istorie. Ştie vreun român la ora actuală şi interesează pe cineva în România, pe ministrul Culturii sau pe vreun alt politician, că în urma unui studiu făcut de către Academia de Ştiinţe din Malmo, Suedia, anul trecut, Gheorghe Zamfir a ieşit pe locul întâi mondial ca cel mai celebru muzician al planetei şi cel mai iubit, cu un miliard cinci sute de milioane de voturi, iar pe locul doi a ieşit Richard Wagner, cu 600.000 de voturi, iar pe 3 Beethoven, pe 5 Mozart şi doar pe locul 7 Bach? Interesează pe cineva în România acest clasament? Căci, dacă purtam alt nume, cu „ici” la sfârşit, azi eram eroul planetar cu cele mai mari onoruri. Interesează pe cineva că de 50 de ani Gheorghe Zamfir este pe locul unu în lume şi niciodată nu a fost pe locul doi? De câte ori Nadia a ieşit pe locul doi sau trei? De câte ori Hagi nu a primit cartonaşul roşu şi a fost dat afară din teren? Eu n-am cunoscut niciodată în cariera mea locul doi şi în toate domeniile muzicale pe care le-am abordat am fost pe locul întâi. Inclusiv în morală, pentru că am fost unul dintre cei mai morali artişti români. Au existat voci care l-au clasat pe Brâncuşi cel mai mare român din toate timpurile. Când va avea Brâncuşi un miliard cinci sute de milioane de voturi să vină susţinătorii săi să stea de vorbă şi cu mine. Când a fost concursul “Români celebri”, eu am ieşit pe locul 54, şi Gheorghe Becali pe locul 12. Ce a făcut Gheorghe Becali mai mult decât mine? În acest clasament, George Enescu nu a ieşit în primii 100, deşi se injectează în festivalul care îi poartă numele treizeci milioane de euro anual şi este considerat cel mai mare muzician român din toate timpurile. Eu nu am fost invitat niciodată în acest festival. Şi vorbim de cultură… Cu consternare văd la televizor emisiuni cu titlul “Folclorul contraatacă”. Ce să atace, ce să contraatace, când de 7000 de ani folclorul românesc este el însuşi imbatabil, invincibil şi inconfundabil? Este nevoie ca folclorul să fie în luptă cu cineva şi să contraatace?
Dar episodul de la facultate, ce ne puteţi spune despre el?
În 2004 am fost eliminat de doi troglodiţi care nu ştiu unde este nota do pe portativ, de la Universitatea de Muzică din Bucureşti, luându-mi-se catedra muzicală de nai şi cei zece studenţi ca să fie pusă în locul meu o femeie de 32 de ani, fără diplomă de specialitate, fără şcoală de muzică, fără profesor, fără să aibă nici o noţiune ştiinţifică despre naiul divin: clanuri, mafii, şpăgi, abuzuri făcute de rector, decan şi senat. M-au ameninţat că, dacă nu plec îmi aruncă lucrurile din clasă pe fereastră şi mi-au scos maşina din incinta instituţiei rectorul Dan Buciu şi alţii ca el, nişte caricaturi muzicale care au transformat instituţia în veceu sonor şi proprietate privată. Majoritatea studenţilor fiind îngroziţi de ce se întâmplă şi vrând să plece, se poate face o anchetă.
Cum vedeţi societatea de astăzi?
Părăsirea lui Dumnezeu poate fi considerată astăzi ca tragedia numărul unu a umanităţii. Omul a rămas fără busolă. Încontinuu mă întreb ce vor să facă omul şi omenirea, unde să ajungă, cu cine şi de ce. Nu mai există scop major, există doar tendinţa ca cel puternic să-l domine şi să-l sfâşie pe cel slab. Dacă nu ar exista poporul sau popoarele, ce s-ar face politicienii? S-ar sfâşia între ei, dar pe cine ar mai domina? Poporul este subiectul cel mai puternic şi cel mai slab pentru aplicarea proiectului politicianului. Când poporul este slab, politicianul îl “injectează” cu un ser care dă impresia de revigorare pentru a-i da impresia că este puternic şi a-l supune şi mai tare. Dacă priveşti totul de sus, toată scena politică a omenirii seamănă cu o piesă de teatru jucată de cei mai proşti actori. Am ajuns într-o situaţie atât de jalnică, încât, dacă ne-am privi în oglindă, ne-am ascunde în gropile abisale de sub oceane.
Niciodată omul în existenţa sa terestră, cu războaie, conflicte, sex, crimă, minciună şi pornografie, ateism şi duşmănie împotriva lui Dumnezeu nu a ajuns mai tragic, mai hilar şi mai comic ca astăzi. Politicianul a ajuns la o dominare absolută şi este atât de mândru de această cucerire asupra a tot ce mişcă într-o societate inclusiv cultura încât în curând va avea loc o implozie. Seamănă cu un circar care şi-a uitat actul de dresură. De fapt, sfârşitul este iminent. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Iniţiaţii ştiu mai bine acest lucru. Ca să redresezi ceva este imposibil. Singura salvare este să ne resemnăm cu umilinţa, fiindcă umilinţa este una dintre cele mai nobile stări. În Biblie se spune: „Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi.”
Dar pe români şi România?
Părintele Stăniloaie, marele nostru duhovnic al secolului XX, plasa pe primul loc, înaintea smereniei şi frângerii inimii, răbdarea. Pentru că la umilinţă şi smerenie nu ajungi decât prin răbdare. Poate aici există speranţa salvării poporului român şi speranţa ajungerii sale în vârful piramidei spirituale a lumii. Pentru că a ştiut să îndure şi să rabde neridicând buzduganul şi sabia decât pentru a se apăra. Va fi o luptă crâncenă. Omul nu mai are de luptat decât cu sine însuşi pentru că a ajuns cel mai mare duşman al său. Omul crede că a învins natura, că o posedă şi că ştie totul despre ea, dar de adevăratele secrete nu are habar. De ce? Pentru că s-a declarat el însuşi Dumnezeu şi a atacat natura fără încuviinţarea divină. Pumnul şi palma pe care omul le va primi nebănuit de repede vor fi cumplite. Abia din aceste upercuturi şi după knockoutul total va urma trezirea, definitiv luminată şi spirituală. Să sperăm că vom fi primii aşa cum naiul românesc, după secole şi milenii de aşteptare, prin mine a ieşit primul. Pentru că în clasamentul de care aminteam nu a ieşit naistul, ci muzicianul.
Până când nu va dispărea generaţia veche a românilor îmbrăcaţi în togă de comunist, cu satana în sân şi-n buzunare, care se plimbă prin culoarele preşedinţiei şi ale parlamentului, până când această rasă care nu vrea să cedeze nici un gram de putere nu va fi lichidată sau se va autolichida, în România nu va fi nici pace, nici prosperitate pentru românul de rând, pentru că cei care fac parte din aceste grupuri hrănesc poporul cu minciună. Priviţi aspectul jalnic al ţăranului român…
Chiar nu mai este nici o speranţă? Avem şi oameni competenţi…
Ceea ce este mult mai tragic e faptul că ştafeta nu are cui să-i fie dată decât celor care s-au hrănit la şcoala vechilor, şi în acest caz România şi poporul român nu mai au nici o scăpare. Restul e utopie şi ne hrănim cu himere: pacte, axe şi promisiuni. Nimeni nu ne va da niciodată nimic, şi nimic contra nimic nu există. Cel mai bun lucru era să rămânem ţară neutră, să fi luat exemplu de la ţările scandinave care sunt cele mai prospere. Cel puternic şi bogat nu dă nimic la sărac decât din milă sau dacă are interes ca săracul să lucreze în favoarea lui pe nimic sau să-i ia şi haina care o are pe el ca apoi să-l lichideze.
Interviu realizat de Virginia Mircea
