La 25 octombrie anul acesta, ar fi trebuit să se sărbătorească 90 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie (denumirea dată de propaganda oficială sovietică revoluţiei din 25 octombrie/7 noiembrie 1917). “N-a fost să fie!” ar fi spus Constantin Noica, dacă ar fi trăit. La douăzeci de ani de la venirea lui Gorbaciov la putere şi la cincisprezece ani de la destrămarea URSS, statuile lui Lenin, prezente în mai fiecare oraş al Rusiei (dar şi în cele din fostele republici sovietice), şi Mausoleul din Piaţa Roşie, care adăposteşte moaştele Sfântului Proletariatului, amintesc încă de gloria vremurilor apuse.
Crearea mitului
Piaţa Roşie este, de departe, cel mai cunoscut simbol al Moscovei, alături de zidul Kremlinului. Cea mai frumoasă piaţă a Moscovei (şi chiar a Rusiei) – o atestă şi denumirea ei, în limba rusă veche adjectivul “krasnaia” însemnând “frumos” şi nu “roşu”, tălmăcire pe care a dobândit-o ulterior – a devenit, după moartea lui Lenin, nu numai locul unde s-a decis construirea mausoleului care să preamărească victoria revoluţiei, ci şi locul unde aveau să fie înmormântaţi cei mai de seamă oameni de stat sovietici şi revoluţionari străini. La loc de cinste, în interiorul mausoleului din granit şi marmură roşie, a fost depus corpul lui Lenin, fondatorul statului sovietic. Cultul apărut ulterior pentru “moaştele” acestuia, cult care a fost atent întreţinut de către propaganda sovietică, a făcut parte din însăşi existenţa statului sovietic. Drumul oricărui cetăţean sovietic din provincie care venea la Moscova cu diverse treburi se încheia, inevitabil, cu o “excursie” la mausoleul din Piaţa Roşie. Lenin era ubicuu – în fabrici, colhozuri, în institute, şcoli şi grădiniţe -, învăţăturile sale erau obligatorii pentru orice comunist adevărat, ceea ce a făcut ca părintele proletariatului să-şi trăiască o a doua viaţă de după moarte. E de ajuns să spunem că, pentru îmbălsămarea şi menţinerea corpului lui Lenin, autorităţile sovietice au înfiinţat un institut de cercetări speciale în acest domeniu, iar la subsolul mausoleului există un întreg laborator utilat cu aparatură specială de ultimă generaţie. Toată operaţia “din jurul lui Lenin” costa statul sovietic 1,5 milioane dolari, sumă considerabilă pentru acea vreme. Corpul lui Lenin era “prelucrat” de două ori pe an, când mausoleul era închis “pentru curăţenie şi operaţiuni profilactice”, ocazie cu care hainele “părintelui proletariatului” erau schimbate, iar trupul tratat cu soluţii speciale. După atentatul din 1932 împotriva sarcofagului în care se găsea Lenin, autorităţile sovietice au luat decizia construirii unui sarcofag special, care să reziste inclusiv la atacul cu grenade. Nu mai puţin de opt concerne, aparţinând Ministerului Apărării al URSS, au lucrat la realizarea lui, iar rezultatul a fost cel dorit: un sarcofag cu schelet metalic şi sticlă special prelucrată. Totul, în interiorul mausoleului, este controlat automat, astfel încât atmosfera, umiditatea şi luminozitatea să asigure o cât mai bună păstrare a cadavrului.
Între democraţie şi păgânism
După destrămarea URSS, atâta timp cât Partidul Comunist al Federaţiei Ruse a reprezentat o forţă reală a eşichieruluipolitic rus, rămăşiţele pământeşti ale lui Lenin au continuat să fie menţinute în mausoleu. Cel care a ridicat pentru prima dată problema scoaterii din mausoleu a lui Lenin a fost Boris Elţân. Dacă pentru ţarul Boris Nikolaevici a fost mai uşor, în octombrie 1993, să-i scoată pe parlamentarii revoltaţi din sediul Parlamentului rus folosind tancurile, înhumarea cadavrului lui Lenin s-a dovedit a fi o sarcină mult prea dificilă pentru el, pe care nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit.
Recent, unul dintre consilierii actualului preşedinte a ridicat din nou această problemă, afimând că “a sosit vremea ca Lenin să fie îngropat”. “Nu o dată – a continuat acelaşi consilier – ţara noastră a traversat vremuri tulburi, iar cei care au fost răspunzători pentru ele nu au fost judecaţi pentru asta. Cu atât mai mult, mi se pare inechitabil ca acela care a adus vremurile tulburi în Rusia să se găsească în centrul ţării, la Kremlin”. Opinia exprimată de către consilierul lui Putin a reaprins dezbaterea publică referitoare la locul lui Lenin în istorie şi… mormânt, dezbatere stranie, dar care, în acelaşi timp, indică starea de spirit a societăţii ruse.
Vestitul regizor şi preşedinte al Fundaţiei Ruse pentru Cultură, Nikita Mihalkov, are o opinie asemănătoare: “Pentru spectacolul acesta păgân statul cheltuieşte sume importante. Lenin însuşi a dorit să fie îngropat alături de mama sa, la Sankt Petersburg. Dacă suntem creştini, trebuie să îndeplinim dorinţa celui decedat”.
Evident că Ghenadi Ziuganov, preşedintele PCFR, nu putea să împărtăşească punctul de vedere exprimat de cei care susţin scoaterea lui Lenin din mausoleu şi îngroparea lui. Mai mult, el i-a avertizat pe adepţii unei astfel de idei ca nu cumva să-i înhumeze şi pe cei îngropaţi pe aleea din spatele mausoleului: Iuri Andropov, Leonid Brejnev, Konstantin Cernenko, Stalin sau Felix Djerzinski (întemeietorul CEKA, predecesorul KGB). Pentru Ziuganov, cei care vin cu astfel de propuneri, sunt “(…) oameni care nu cunosc istoria ţării noastre. O astfel de iniţiativă miroase a provocare”, de care – nici nu se putea altfel – se face vinovat actualul preşedinte.
Valeria Novodvorskaia, preşedinta unui mic partid reformator, Uniunea Democratică, e de părere că “a sosit timpul să ne descotorism de această sinistră mumie. Nu se poate vorbi despre nici un fel de democratizare a societăţii ruse atâta timp cât Lenin se află depus în principala piaţă a ţării”. Alte persoane, cum ar fi adjunctul speaker-ului Consiliului Federaţiei, Svetlana Orlova, susţine varianta înmormântării ateului Lenin după ritualul creştinesc pentru că, afirmă ea, “sufletul lui Lenin încă îşi caută liniştea”. După ce a iniţiat experimentul sovietic, avem mari îndoieli în privinţa neliniştii sufleteşti a tovarăşului Lenin.
“Sfântul” căzut în desuetudine
Potrivit unui sondaj de opinie iniţiat de către postul de radio “Ecoul Moscovei”, 65% din cei care au telefonat, şi 75% din cei care au trimis mesaje pe Internet s-au declarat în favoarea scoaterii nu numai a lui Lenin din mausoleu, ci şi a tuturor liderilor sovietici înhumaţi în spatele mausoleului. În pofida faptului că sondajul realizat de postul de radio nu are un caracter ştiinţific, el poate fi luat în considerare fie şi numai ca indicator primar al atitudinii populaţiei în această problemă. Cu toate acestea, mai sunt oameni, cum este cazul lui Nikolai Kişin, un funcţionar din Irkuţk, pentru care “numele lui Lenin este sfânt”.
Preşedintele Putin a declarat în 2001 că nu intenţionează să întreprindă măsuri care să contrarieze segmente de populaţie ale societăţii ruseşti: “Mulţi din această ţară îşi leagă viaţa de numele lui Lenin. A-l scoate pe Lenin şi mausoleu şi a-l îngropa înseamnă a le spune că au crezut în lucruri fără conţinut şi că viaţa lor a fost trăită în zadar”.
Recent, secretarul de presă al preşedintelui Putin, Dmitri Peskov, a declarat că poziţia liderului de la Kremlin în această problemă a rămas neschimbată, nefiind de acord cu punctul de vedere exprimat de consilierul său.
Cum se ştie foarte bine că nici o declaraţie nu poate fi făcută de cei din anturajul preşedintelui fără încuviinţarea acestuia, pentru G. Ziuganov şi V. Novodvorskaia este clar că preşedintele “a dorit să sondeze terenul. Pe de altă parte, el (Putin – n.n.) îşi doreşte foarte mult ca în Occident să fie perceput ca un democrat.”
Nu suntem siguri dacă preşedintele Putin va reuşi să-l îngroape pe Lenin. Ştim sigur însă că noua generaţie – ale cărei rădăcini nu sunt în acea lume sovietică şi ale cărei simboluri comuniste (chiar şi unul de anvergura lui Lenin) nu reprezintă nimic – o va face. Este, de altfel, şi ceea ce putem desprinde din spusele Nataşei Zaharova, o studentă de 21 de ani, care, la întrebarea reporterului postului de radio amintit, a răspuns cu o întrebare nedumerită: “Lenin? A fost cumva comunist?”
