Home » Politică externă » S-a decis

S-a decis

Ultima întâlnire, de la începutul lui octombrie, dintre specialiştii pe probleme ruseşti şi preşedintele Vladimir Putin s-a dovedit a fi nu numai o conversaţie pe marginea temelor care-i preocupă pe experţii străini. Cele discutate s-au dovedit a fi o senzaţie chiar şi pentru ruşi înşişi.

Discuţii despre “problema 2008”

O dată pe an, Vladimir Putin se întâlneşte cu o grupă de experţi pe probleme ruseşti. Întâlnirea reprezintă una dintre puţinele posibilităţi pe care le au la dispoziţie reprezentanţii străini de a discuta deschis cu preşedintele rus. Ultima întrevedere de acest gen a avut loc după criza ostaticilor de la Beslan. Se subînţelege că, atunci, problemei terorismului în Rusia i-a fost consacrată cea mai mare parte a timpului alocat discuţiei. Acum însă, în cursul discuţiei care a durat aproape trei ore, analiştii au avut posibilitatea să acorde atenţie şi altor teme.

Una dintre problemele care i-a preocupat pe experţi a fost aceea dacă actualul preşedinte, a cărui activitate – potrivit Centrului de Analize Sociologice Iuri Levada – este aprobată de 70% din populaţia Rusiei (cel mai ridicat rating dintre oamenii politici ruşi), va mai candida pentru un al treilea mandat. “Nu. Nu intenţionez să particip la alegerile prezidenţiale din 2008”, le-a răspuns preşedintele experţilor occidentali. Aceste cuvinte i-au pus serios pe gânduri pe politologii ruşi.

Pentru a înţelege importanţa cuvintelor prezidenţiale, trebuie amintit că, potrivit Constituţiei Federaţiei Ruse, preşedintele nu poate deţine funcţia supremă în stat mai mult de două mandate. Aşadar, Putin, după 2008, când vor avea loc alegeri prezidenţiale, nu se mai poate menţine în fotoliul prezidenţial. Pe de altă parte, dacă ar fi să credem tot ceea ce se vehiculează despre grupările care activează în jurul preşedintelui, membrii acestora nu prea se arată atât de dispuşi să părăsească puterea şi, o dată cu ea, şi posturile-cheie deţinute în conducerea companiilor ruse unde statul deţine pachetul majoritar.

Din acest motiv, discuţiile privind modul în care apropiaţii preşedintelui Putin vor încerca să-şi menţină controlul asupra construcţiei politice de tip vertical, pusă la punct în timpul celor aproape două mandate, şi asupra poziţiilor-cheie ocupate în conducerea companiilor ruse nu au încetat nici un moment din primăvara anului 2004. Politologii ruşi au creat chiar un termen special pentru a descrie problema legată de imposibilitatea lui Putin de a mai obţine un al treilea mandat: “problema 2008”.

Parole, parole, parole…

Din cauza faptului că nu există nici o informaţie credibilă privind intenţiile adevărate ale membrilor anturajului preşedintelui Putin, analiştii şi comentatorii politici ruşi emit tot felul de ipoteze. Printre variantele cele mai radicale se află şi cea privind proiectul de modificare a Constituţiei Federaţiei Ruse, prin care cele mai importante prerogative prezidenţiale actuale vor fi transferate premierului, funcţie care va fi ocupată de Vladimir Putin.

E adevărat că mulţi observatori nu cred în posibilitatea de realizare a acestei scheme. Potrivit opiniei lui Aleksei Makarkin, adjunctul directorului general al Centrului de tehnologii politice, în acest moment, în Rusia, este imposibil să se renunţe la alegerile directe pentru funcţia de preşedinte. Într-o astfel de situaţie, când preşedintele va răspunde, prin legimitatea sa, nu Parlamentului, ci, nemijlocit, cetăţenilor, primul ministru, chiar dacă prerogativele sale vor fi extinse, va trebui să “manevreze” permanent între deputaţi şi alesul popular. “În acest caz, prerogativele şefului guvernului vor fi reduse în mod considerabil”, constată expertul. Iar Aleksei Makarkin nu crede că Putin va fi de acord cu o astfel de situaţie, în care influenţa sa va fi diminuată.

De aceea specialiştilor li se pare mult mai credibile două dintre următoarele situaţii privind evoluţia ulterioară a evenimentelor. Înainte de toate, observatorii ruşi au analizat limitările privind dreptul de a fi ales pentru a treia oară. Aleksei Makarkin consideră că în august 2005 s-a făcut simţită o înteţire a activităţii prezidenţiale. Multe din acţiunile lui Vladimir Putin – cum ar fi zborul în cabina unui bombardier strategic, în timpul unor manevre militare – au amintit izbitor de perioada campaniei electorale prezidenţiale. O nouă mărturie a faptului că la Kremlin s-a analizat profund posibilitatea ca actualul preşedinte să fie ales pentru un al treilea mandat pot fi cuvântările periodice ale deputaţilor în cadrul adunării legislative din anumite regiuni ale Rusiei, prin care aceştia “propuneau” preşedintelui Putin să candideze la alegerile din 2008.

Toate acestea i-au determinat pe experţi să creadă că liderul rus încă nu a renunţat definitiv la ideea de a candida la alegerile prezidenţiale din 2008 pentru un al treilea mandat. Apoi Putin însuşi a pus punct acestei probleme.

Operaţiunea “Moştenitorul”

De aceea se crede că, probabil, evenimentele, ulterior, se vor desfăşura conform unei alte variante. Această nouă variantă prevede “numirea” unui “moştenitor”, adică a unui candidat care va fi sprijinit în mod oficial de către Vladimir Putin. În acest caz, nu numai ratingul lui Putin poate avea un rol covârşitor, ci, mai ales, resursele birocratice care se află în spatele lui Vladimir Putin, resurse care vor fi folosite pentru a-l ajuta pe “moştenitor” să devină preşedinte.

Menţionăm că însuşi Putin a devenit preşedinte potrivit unei scheme asemănătoare: în august 1999 a fost numit de către Boris Elţân în funcţia de premier, iar după demisia sa neaşteptată, din 31 decembrie 1999, a devenit preşedinte ad-interim al Federaţiei Ruse. În prezent, experţii presupun că Putin poate proceda în acelaşi fel ca reprezentanţii anturajului preşedintelui Elţân la vremea lor.

În acest moment, numele “moştenitorului” lui Vladimir Putin este încă necunoscut. Într-o perioadă, specialiştii credeau că Serghei Ivanov, ministrul Apărării, speaker-ul Dumei de Stat, Boris Grâzlov, sau chiar şeful Companiei “Căile Ferate Ruseşti”, Vladimir Iakunin, l-ar putea înlocui în funcţie pe actualul preşedinte. Însă toţi virtualii candidaţi au negat că ar intenţiona să devină preşedinte. Cu toate acestea, toţi experţii sunt unanimi atunci când afirmă că “moştenitorul” trebuie să provină din rândul figurilor cunoscute de astăzi. “Este necesar ca acest om (“moştenitorul” – n.n.) să fie cunoscut societăţii şi să se bucure de încrederea preşedintelui”, consideră Aleksei Makarkin. De aceea, este posibil ca potenţialul “moştenitor” să participe, de asemenea, la alegerile parlamentare, care ar trebui să reprezinte pentru el un “botez al focului”. Alegerile pentru Duma de Stat vor avea loc la sfârşitul anului 2007. De aceea, există toate temeiurile pentru a presupune că numele “moştenitorului” va deveni cunoscut deja în 2006. Aşadar, pentru a afla răspunsul nu a mai rămas foarte mult.

Vladimir Putin, 25 iunie 2003, Edinburgh:

“Un al treilea mandat al preşedintelui Putin nu va fi. Acest lucru vi-l pot garanta cu siguranţă. În Rusia, noi vom trăi pe baza Constituţiei, care prevede mandatul prezidenţial de patru ani. Ales poţi fi numai de două ori (preşedinte – n.n.)”.

Vladimir Putin, 26 octombrie, Kiev:

“Legea fundamentală a Rusiei prevede două mandate prezidenţiale consecutive. După această prevedere mă voi conduce”.

Vladimir Putin, 23 decembrie 2004, Moscova:

“Evident că mă gândesc la cum să-mi organizez viaţa personală după 2008. Însă la posibilitatea de a candida la cea mai înaltă funcţie – aceea de preşedinte al Federaţiei Ruse – în 2012, 2016 sau mai târziu, normal, că încă nu m-am gândit. Mă gândesc însă la cum vom traversa graniţa anului 2008. Trebuie să facem totul pentru a organiza după un model democratic alegerile prezidenţiale în Rusia (în 2008 – n.n.)”.

Vladimir Putin, 10 aprilie 2005, Hanovra:

“Nu voi schimba legea fundamentală. Potrivit Constituţiei, nu poţi fi ales de trei ori la rând. Să fii ales de trei ori, dar nu consecutiv, acest lucru nu este interzis de Constituţie. E adevărat însă că nu sunt sigur dacă voi vrea asta”.

Vladimir Putin, 2 august 2005, Turku:

“Poate că mi-aş dori (să candidez la alegerile prezidenţiale din 2008 – n.n.), însă Constituţia ţării nu permite acest lucru. Consider că pentru Rusia, astăzi, stabilitatea, care poate fi atinsă numai prin respectarea prevederilor constituţionale, este cel mai important lucru. Totodată, până în 2008 mai este destul timp”.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 31
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress