Tânărul ministru al Educaţiei, Cristian Adomniţei, spune că s-a săturat de filosofii educaţiei şi chiar de cuvântul “reformă”. Adomniţei consideră că singura cale de a schimba sistemul este abordarea pragmatică. Reuşita mandatului său pare legată de proiectul de lege privind învăţământul preuniversitar, pe care a promis să-l lanseze pe 17 decembrie. Ministrul Educaţiei afirmă că preşedintele Traian Băsescu i-a luat ideile, lansând pactul pe educaţie, ceea ce înseamnă că este de acord cu ele.
“Pactul pe educaţie nu este ideea lui Băsescu”
Aţi declarat la începutul mandatului că nu sunteţi şi nu vreţi să fiţi un filosof al educaţiei. Dar ce fel de ministru vreţi să fiţi?
Unul pragmatic. Când am afirmat cele menţionate, am definit exact ceea ce sunt şi doresc să fiu – un bun manager. Cred cu sinceritate că un sistem funcţional e unul care beneficiază de un management modern şi eficient. Or, sistemul educaţional românesc s-a confruntat prea mulţi ani doar cu intenţii de schimbare, cârpeli, strategii peste strategii făcute de “filosofi” ai educaţiei, dar niciodată probate, aprobate sau implementate. Cred că avem nevoie de filosofi ai educaţiei, dar fără ghilimelele de rigoare, ci acei profesionişti capabili să furnizeze politici educaţionale viabile, adaptate la realităţile vremurilor în care trăim.
Unde se află reforma în educaţie după cel puţin 10 ani de încercări de reformare a sistemului?
Încerc să mă feresc pe cât pot de acest cuvânt “reformă”. Este demonetizat şi demonizat, chiar. Cred că România a avut parte de prea multe schimbări la nivel educaţional. Unele au fost bune pe termen scurt, însă nu au fost continuate, altele s-au făcut pe diverse interese mai mult sau mai puţin comune şcolii. Există evidenta situaţie în care fiecare a încercat să dea o porţie de populism în momente oportune. Ca atare, ne trezim astăzi, în anul de graţie 2007, anul în care România a devenit stat membru al UE, când descoperim că sistemul este închis ca evoluţie într-un punct fix. Vă dau un exemplu elocvent în acest sens: rezultatele Testului Pisa. România a participat la evaluarea pe competenţele-cheie ale elevilor şi în 2000, şi în 2006. Scorurile, deloc onorabile ale României, arată că nici nu am evoluat, nici nu am involuat. Suntem la fel. Or, această uniformitate a rezultatului ne demonstrează că acum avem mai mult decât datoria să acţionăm în sensul adaptării programelor, materiilor la necesităţile profesionale ale societăţilor în care trăim.
Care sunt principalele probleme ale educaţiei în acest moment?
Cele legate de infrastructură – reabilitarea şi construcţia de noi unităţi de învăţământ, microbuze pentru elevi, dotarea cu laboratoare, dotarea cu calculatoare. Aş putea continua. Dar cred că în anul 2008 se vor rezolva bună parte din aceste probleme, pentru că, după câte probabil ştiţi, Guvernul Tăriceanu a acordat 6% din PIB pentru educaţie. Este un eveniment pentru sistem, deoarece e pentru prima oară de la Revoluţie când este evident că învăţământul devine o prioritate, când se înţelege cu adevărat că fără investiţia în resurse umane, în resursele materiale, nu ai cum să aduci plusvaloare unei societăţi. Ca să închei, cadrul legal va determina schimbări importante, de structură, pentru învăţământul românesc şi va genera astfel – cu efecte vizibile în timp – competiţie, profesionalism, educaţie la standarde înalte.
Care sunt principalele schimbări aduse de proiectul de lege privind învăţământul preuniversitar?
În mare, descentralizarea, finanţarea pe elev. Îi vom da şcolii resursele, autonomia, dar îi vom cere şi răspunsul. Detalii legate de noutăţile pachetului de legi le veţi primi după lansarea în dezbatere publică, adică după 17 decembrie 2007.
Când credeţi că va intra în vigoare această lege?
Sper că anul viitor. Cred că e timpul ca toţi – politicieni, societate civilă – să înţeleagă faptul că sistemul are nevoie de un cadru legal nou, modern, care să-i permită să evolueze, să se maturizeze şi să ofere rezultate.
Ce alte modificări legislative sau schimbări administrative aveţi în vedere pentru 2008?
Vom aloca din ce în ce mai mulţi bani infrastructurii şcolare şi vom ţine cont şi de nivelul de salarizare al profesorilor, dar şi de nevoile sociale ale copiilor. Sunt multe proiecte aflate deja în derulare. Banii pentru construcţia de noi obiective de învăţământ vor fi daţi direct prin inspectoratele şcolare, iar cei pentru reabilitarea clădirilor prin consiliile locale.
Aţi lansat proiecte de educaţie a copiilor români care trăiesc în Spania. Ce alte proiecte pentru păstrarea identităţii cetăţenilor români care trăiesc în afara ţării aveţi?
Am implementat un curs de limbă, cultură şi civilizaţie românească pentru copiii români care învaţă în şcolile publice din Spania, dar şi din Italia. Pot să spun că este un succes. Noi îl pilotăm în câteva regiuni. Probabil că îl vom generaliza în cele două state. De asemenea, am discutat de curând cu ministrul cipriot al educaţiei şi culturii, domnul Akis Cleanthous, pentru implementarea acestui curs şi în Cipru. Acolo unde sunt comunităţi mari de români şi doresc acest curs, voi face toate demersurile pentru a-l realiza. Cursul acesta se adresează şi copiilor care nu sunt de naţionalitate română. Aşadar, ţintim două obiective – pe de o parte, păstrarea identităţii culturale şi a structurii de gândire tipice spaţiului românesc, dar şi posibilitatea ca la întoarcerea în ţară să li se recunoască acestor copii echivalările de competenţe, iar pe de altă parte, ne gândim la promovarea limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti, cu precădere în spaţiul european.
În mandatul dumneavoastră vizaţi şi o schimbare a curriculei? Dacă da, care vor fi principiile generale ale schimbării?
Categoric, da. Principiul constă în descongestionarea curriculei şi concentrarea ei pe domenii de importanţă. Acele domenii trebuie să fie structurate astfel încât să genereze copiilor dobândirea de competenţe-cheie. Poate unul dintre cele mai importante din cele opt stabilite la nivel mondial şi care le înglobează pe celelalte este cel care îi învaţă pe copii să înveţe, să ştie singuri să analizeze, să selecteze, să sintetizeze. Cursul de la şcoală trebuie să ajungă să fie unul bine construit, care să fie atât de bun încât să nu mai ajungem la situaţia de a da copilului o sută de teme de făcut acasă sau ca părinţii să plătească meditator, numai ca elevul să poată ajunge în final să înţeleagă ceva din materie.
Sunteţi dispus să semnaţi pactul pe educaţie propus de Traian Băsescu?
Pactul pe educaţie este un demers pozitiv, nu este ideea domnului preşedinte, cum singur a declarat. De altfel, în urmă cu trei săptămâni am aflat ce este acest pact, pentru că până acum toată lumea, inclusiv domnul preşedinte, vorbeau despre acest pact fără să-l definească. Documentul pe care l-am primit de la Preşedinţie îmi demonstrează că domnul preşedinte a citit proiectele noastre de legi şi că e de acord cu ele, deoarece în pact se regăsesc multe dintre propunerile MECT. Ce pot să spun? Sunt bucuros şi salut faptul că avem susţinerea domnului preşedinte pe pachetul de legi lansat pe 17 decembrie. Probabil că vom avea o discuţie şi pe pact. Din câte am înţeles de la domnul preşedinte, el se află în dezbatere şi aşteaptă să fie semnat până în martie 2008.
Interviu realizat de Arthur SUCIU
