Traian Băsescu a lansat tema Parlamentului unicameral în timpul vizitei sale la Washington. După toate aparenţele, mesajul preşedintelui nu a fost premeditat. Băsescu s-a exprimat în favoarea trecerii la sistemul parlamentar unicameral, răspunzând unei întrebări venite din partea presei de limbă română din SUA. Fără a-şi lua un termen de gândire, premierul Călin Popescu Tăriceanu, aflat în ţară, a ţinut să dea o replică, declarând că nu este de acord.
Refuzul prompt al şefului Guvernului a fost de natură să-l irite pe preşedinte. Acesta a iniţiat imediat consultări cu toate partidele, la Cotroceni, şi a ameninţat cu organizarea unui referendum. Nu-i erau foarte clare nici lui Băsescu toate amănuntele privind reforma insituţională. Dar, dacă Tăriceanu s-a trezit, aşa, dintr-o dată, să se opună, atunci…
La rândul său, premierul a căutat o modalitate prin care să obtureze iniţiativa preşedintelui. Din nou fără a sta prea mult pe gânduri, acesta i-a convocat la Palatul Victoria pe liderii formaţiunilor parlamentare. Tema: blocajul în care a intrat Legislativul în timpul dezbaterii regulamentelor celor două Camere. Aşa cum era de aşteptat, întâlnirea, programată înaintea consultărilor de la Cotroceni, s-a soldat cu un eşec. Adoptarea regulamentului a fost amânată sine die. Anticipând ceea ce avea să se întâmple, democraţii au refuzat să participe la întâlnire, lăsându-i pe liberali să-şi asume toate cedările în faţa PSD. Acesta a fost al doilea eşec înregistrat de Tăriceanu.
Din cauza inundaţiilor, care solicitau implicarea administraţiei în rezolvarea problemelor, întâlnirile de la Cotroceni ale preşedintelui cu PSD, PD, PRM, PC şi UDMR au fost amânate. Băsescu a fost vizitat doar de liberali. Aceştia i-au propus, în locul Parlamentului unicameral, alegerea preşedintelui de către Parlament.
După o săptămână de duel continuu, Băsescu l-a căutat la Guvern pe Tăriceanu şi apoi au plecat împreună la podul de la Mărăcineni. Ultima lovitură i-a aparţinut tot preşedintelui, care s-a dus nepoftit şi în absenţa premierului la o întrunire a Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă.
Circul schimbării preşedinţilor
Cu o săptămână înaintea duelului preşedinte-premier, principala problemă politică fusese incapacitatea coaliţiei de guvernare de a-i înlătura de la conducerea Camerelor pe cei doi lideri ai PSD: Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu. Era evidentă absenţa unei strategii pentru atingerea acestui obiectiv. PSD a reuşit să blocheze proiectele mai întâi în Birourile permanente, apoi a amânat trecerea lor pe ordinea de zi, după care a întârziat la dezbaterile generale. Opinia publică începuse să dezavueze circul din Parlament, iar electoratul nu mai vedea în înlăturarea lui Năstase şi Văcăroiu o revoluţie anti-PSD, ci o bătălie politică de uzură, purtată pentru nişte funcţii.
Iniţial, premierul a anunţat că, dacă se depăşesc termenele de schimbare a celor doi preşedinţi, termene aprobate în cadrul unei întruniri a Coaliţiei, atunci vor fi organizate alegeri anticipate. Ulterior, Traian Băsescu a declarat că schimbarea preşedinţilor nu mai reprezintă o prioritate. Cu alte cuvinte, Năstase şi Văcăroiu nu pot fi motiv de anticipate. În cele din urmă, Tăriceanu a împărtăşit, şi el, aceeaşi idee cu preşedintele.
O temă pentru imaginea Alianţei
Dezbaterea din Parlament risca să afecteze imaginea publică a Alianţei. Ideea preşedintelui privind Parlamentul unicameral plasa însă discuţiile într-o zonă mai generală şi mai neutră. Preşedintele se afla de mai multă vreme în căutarea unei soluţii pentru blocajul din Parlament. Nu a găsit una, dar cel puţin a lansat o alta, care s-o acopere. Specialist al situaţiilor de criză, Traian Băsescu ştie că, pentru a masca o problemă, nu trebuie decât să inventezi o alta şi mai mare. Astfel, de la dezbaterile din Parlament, preşedintele a ajuns la Parlamentul ca instituţie şi la rolul lui.
Băsescu şi Geoană, pentru unicameral
În acelaşi timp, preşedintele a sesizat iniţiativa PSD de a introduce Parlamentul unicameral. Este vorba de o schimbare în structura celei mai importante instituţii a statului, care putea deschide calea altor schimbări la acelaşi nivel. Or, una din intenţiile noului preşedinte este tocmai revizuirea actualului sistem. Este cât se poate de logic că PSD şi Traian Băsescu s-au întâlnit în această iniţiativă. Atât Mircea Geoană, actualul preşedinte al PSD, cât şi Traian Băsescu urmăresc schimbarea sistemului constituţional adoptat în 1991 (un argument în plus este sancţionarea, de către conducerea PSD, a “părintelui” Constituţiei, Antonie Iorgovan, cel care a declarat că ideea lui Băsescu privind Parlamentul unicameral este o “imbecilitate”). Acest sistem poartă amprenta viziunii politice a primului preşedinte postrevoluţionar, Ion Iliescu, şi exprimă, în esenţa sa, forma de manifestare iliesciană. Din funcţii diferite, Băsescu şi Geoană sunt continuatori ai lui Ion Iliescu, dar doresc schimbarea sistemului, adecvarea la propriile obiective politice. În fond, este vorba de a pune bazele constituţionale ale unei noi epoci în politica românească. De aceea, este foarte important cine va avea iniţiativa. În acest moment, este clar că Traian Băsescu poate fi numit purtătorul ideii de schimbare la nivelul instituţiilor, chiar dacă Geoană a venit primul cu propunerea.
Tăriceanu şi Năstase mizează pe integrare
De ce a reacţionat Tăriceanu atât de prompt, refuzând propunerea preşedintelui? În primul rând, pentru că Traian Băsescu atrăgea din nou atenţia publică în legătură cu o temă importantă. Întâlnirea organizată la Palatul Victoria se dorea o replică la consultările de la Cotroceni. În cadrul acesteia, s-a discutat despre adoptarea de urgenţă a unor legi necesare aderării şi despre trimiterea europarlamentarilor români la Strasbourg. Preşedintele liberal Tăriceanu împreună cu PSD au stabilit, în contra preşedintelui, că prioritatea României nu este reforma instituţională, ci aderarea la Uniunea Europeană. Nu atât Geoană, cât Năstase a avut de câştigat din acordul de la Palatul Victoria.
Iliescu, împotriva modificării Constituţiei
Dezbaterea privind Parlamentul unicameral este încă nedefinită. Ea a fost lansată fără o pregătire prealabilă. Societatea civilă a criticat iniţiativa preşedintelui nu pentru că ar fi absurdă, ci pentru că nu este o urgenţă. Ea se manifestă totuşi în interiorul clasei politice, ca dorinţă de a schimba Constituţia lui Iliescu. S-a putut remarca faptul că fostul preşedinte a intervenit cu aplomb împotriva modificării Constituţiei, împotriva Parlamentului unicameral şi i-a luat apărarea lui Iorgovan.
PNL: preşedintele, ales de Parlament
În încheiere, nu ar trebui ignorată (pe fond, aceasta e o problemă mai importantă chiar) propunerea PNL, potrivit căreia preşedintele ar trebui ales de Parlament. În mandatul constituţional 1992-1996, Ion Iliescu, pe atunci puternic şi popular, a avut în fruntea Guvernului un reprezentant al propriului partid: Nicolae Văcăroiu. Acesta a ascultat întocmai de recomandările preşedintelui. Problemele au apărut abia în mandatul 2001-2004, când premierul PSD Adrian Năstase şi-a manifestat o oarecare independenţă faţă de Iliescu. Atunci a ieşit la lumină faptul că un Iliescu mai slab poate duce la probleme între Preşedinţie şi Guvern. Acum, situaţia este diferită. Traian Băsescu este un preşedinte puternic, dar şeful Guvernului aparţine unui alt partid. Dacă premier ar fi fost Emil Boc, cel mai probabil s-ar fi repetat relaţiile din 1992-1996. Actuala Constituţie funcţionează pentru situaţia în care preşedintele este capabil să controleze partidul de guvernământ, dar nu şi pentru alte situaţii. Cu această propunere, liberalii se situează în continuarea încercărilor lui Adrian Năstase de a transforma Preşedinţia într-o instituţie simbolică.
Publicat în : Politica interna de la numărul 30
