Nu există un „asediu” israelian asupra Fâșiei Gaza. În primul rând, Gaza are graniţă nu doar cu Israelul, ci și cu Egiptul. Există o frontieră de 13 kilometri (8 mile) între Gaza și Egipt. Această ţară, și nu Israelul, controlează punctul de trecere Rafah spre Gaza, folosit în principal pentru călătoriile din și către Egipt, și de aici către restul lumii.
Cel mai important, în ultimii patru ani a fost permisă introducerea oricăror bunuri în Gaza din Israel, cu excepţia armelor și a unei liste reduse de produse cu dublă utilizare, care ar putea fi exploatate de teroriști. Embargoul asupra armelor și restricţiile asupra produselor cu dublă utilizare sunt motivate de faptul că din 2007 Gaza este controlată de o organizaţie teroristă, și anume Hamas, al cărei scop declarat este distrugerea Israelului. Aceste restricţii există doar pentru a proteja cetăţenii israelieni de atacurile teroriste neîncetate ale Hamas.
Nu doar că alimentele, medicamentele, combustibilul și ajutoarele umanitare intră liber în Gaza în orice moment, dar în perioadele de pace mărfurile și bunurile de consum de orice tip sunt transferate zilnic din Israel în Gaza prin punctele de trecere terestre. Tipurile și cantităţile de bunuri de consum sunt determinate de comercianţii palestinieni și depind în principal de mecanismele de piaţă din Gaza. Pentru cei mai bogaţi, Gaza oferă o varietate de posibilităţi de consum, de la un mall de dimensiuni modeste la restaurante de lux. Chiar și în timpul ultimelor ostilităţi din Gaza, un jurnalist străin a declarat că a făcut cumpărături la unul din supermarketurile din Gaza, care oferea „tot felul de produse”.
Dată fiind intrarea liberă a aproape oricăror bunuri, este imposibil să se afirme în mod legitim că Fâșia Gaza se află sub o blocadă. De exemplu, în primele cinci luni ale anului 2014, au intrat în Gaza peste 18.000 de camioane, transportând aproape 228.000 de tone de provizii. Între livrări s-au aflat materiale de construcţii: din ianuarie, peste 4.680 de camioane transportând 181.000 de tone de ciment, lemn, pietriș, fier și alte materiale de construcţii au intrat în Gaza prin punctul de trecere Kerem Shalom.
Pe lângă facilitarea transferului de bunuri, ajutoare umanitare și combustibil, Israelul furnizează Fâșiei Gaza 10 milioane de metri cubi de apă pe an și mai mult de jumătate din electricitatea sa.
Deși Israelul se confruntă cu o ameninţare serioasă din partea teroriștilor din Gaza, totuși permite intrarea supravegheată a persoanelor în Israel. În primele cinci luni ale acestui an, aproximativ 60.000 de persoane au trecut din Fâșia Gaza în Israel. Mulţi dintre aceștia au fost pacienţi și însoţitorii lor, care au primit îngrijire medicală în Israel și alte ţări, pe lângă un mare număr de oameni de afaceri și comercianţi din Gaza care au vizitat Israelul.
În lumina tuturor acestor date, nu este doar evident că nu există un asediu asupra Fâșiei Gaza, ci este chiar nerezonabil să se pretindă că Gaza în ansamblul său se află sub o blocadă israeliană.
Activiștii anti-israelieni vorbesc adesea de blocada maritimă ca dovadă a unei blocade generale asupra Fâșiei Gaza în ansamblu, însă este vorba despre o inducere în eroare deliberată.
În epoca modernă, Gaza s-a bazat aproape exclusiv pe punctele de frontieră terestre pentru importurile de mărfuri: nu a avut niciodată un port capabil să primească nave de transport de marfă (și a avut un aeroport funcţional doar aproximativ trei ani).
Blocada maritimă este legală potrivit dreptului internaţional. În 2011, o comisie specială convocată de secretarul general al ONU Ban Ki-moon a analizat blocada maritimă. Comisia ONU a stabilit că atât blocada navală, cât și aplicarea sa, inclusiv în apele internaţionale, este legală. Această comisie de experţi a subliniat că toate ajutoarele către Gaza trebuie transferate doar prin punctele terestre desemnate.
Comisia a stabilit de asemeni că Israelul are îngrijorări legitime legate de violenţa Hamas și că traficul de armament către Gaza reprezintă un motiv ca Israelul să aplice blocada navală. Încercările repetate de a introduce arme periculoase pe cale maritimă – inclusiv rachete puternice, cu rază lungă de acţiune, din Iran – demonstrează că blocada maritimă este o măsură esenţială de securitate.
Într-adevăr, pericolele reprezentate de Hamas sunt bine documentate. Hamas este recunoscută internaţional ca organizaţie teroristă, inclusiv de către Uniunea Europeană, Australia, Japonia, Egipt și SUA.
Dificultăţile economice din Gaza nu se datorează unui asediu mitic, ci faptului că este condusă de o organizaţie teroristă recunoscută, devotată nu bunăstării propriului popor, ci violenţei și distrugerii. Când Israelul s-a retras din Gaza în 2005, aspiraţia sa era ca Fâșia Gaza să devină un teritoriu prosper și pașnic. Aceste speranţe, și planurile concrete de dezvoltare a Fâșiei Gaza, au fost distruse de permanentele atentate teroriste transfrontaliere și cu rachete, mai ales după preluarea puterii de către Hamas în 2007.
Mai mult, resursele existente din Gaza sunt sistematic deturnate de Hamas în propriile scopuri imorale. Sume enorme de bani sunt cheltuite pentru procurarea și producerea de armament, antrenarea și finanţarea teroriștilor, construirea unei infrastructuri de terorism și îmbogăţirea liderilor Hamas. Cantităţi aproape inimaginabile de ciment au fost redirecţionate de la construcţia de case, școli și spitale la construirea unui oraș subteran de tuneluri teroriste și adăposturi pentru membrii Hamas.
Hamas ar vrea ca lumea întreagă să creadă că a lansat rachete spre orașele și satele israeliene pentru a „pune capăt asediului”. Ar vrea ca întreaga comunitate internaţională să creadă că acţionează în interesul locuitorilor din Gaza. Nimic mai departe de adevăr.
Dacă Hamas ar fi fost preocupată de bunăstarea civililor din Gaza, nu ar fi început ostilităţile actuale cu baraje de rachete. Ar fi acceptat încă din 15 iulie acordul de încetare a focului propus de Egipt (înainte de începutul operaţiunii terestre), salvând numeroase vieţi pentru ambele părţi. Ar fi respectat multele armistiţii umanitare iniţiate de Israel în beneficiul populaţiei din Gaza. Și, cel mai relevant, nu ar fi lansat frecvent atacuri cu rachete și mortiere asupra punctului de trecere Kerem Shalom, principalul punct de acces în Gaza pentru mărfuri și ajutoare umanitare.
Ceea ce contează cu adevărat pentru Hamas este promovarea agendei sale de distrugere a Israelului. Această organizaţie teroristă caută să elimine orice control sau supraveghere asupra a ceea ce intră și iese din Gaza, pentru a putea importa liber armament ofensiv, inclusiv rachete cu rază lungă de acţiune, explozibili, tehnologie militară, antrenori teroriști, fonduri și provizii pentru infrastructurile sale teroriste. Niciunul din aceste lucruri nu îi va ajuta pe locuitorii din Gaza; dimpotrivă, vor servi doar la alimentarea următorului conflict.
