Eforturile de modificare şi completare a Codului Penal prin Legea nr. 278/2006, adoptată de curând de către Parlamentul României, nu s-au tradus nici pe departe în eficienţă şi coerenţă. Ba mai mult, cu excepţia a două puncte tari care au vizat abrogarea insultei, calomniei, defăimării ţării sau a naţiunii, adulterului şi vagabondajului – care ne scoate din puritanismul comunist -, şi completarea circumstanţelor agravante cu săvârşirea infracţiunilor pe temei de rasă, orientare sexuală etc., de la legea împotriva discriminării, şi incriminarea instigării la ură pe aceleaşi criterii, acest pachet legislativ nu face un mare pas înainte, ci consemnează, pe alocuri, regrese în reglementare.
Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului Penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi a fost adoptată de către Parlamentul României ca lege organică şi promulgată de către preşedintele României prin Decretul nr. 902 din 4 iulie 2006. Împreună cu aceasta a fost adoptată şi Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Urmează modificările Codului de Procedură Penală, care însă au fost atacate la Curtea Constituţională de către senatori. Astfel, s-a declanşat o dezbatere sensibilă asupra procedurilor generate de forma parlamentară a Camerei decizionale şi, în subsidiar, au fost puse în discuţie diminuarea garanţiilor procesuale, invocându-se că noua reglementare ar deveni excesivă. Pe data de 6 iulie însă a fost declarată constituţionalitatea acesteia.
Deziluziile stării de fapt
Copiind în mare parte legea din 2004, noutăţile aduse de Codul din 2006 sunt următoarele:
* Se abrogă infracţiunile de insultă, calomnie, defăimare a ţării sau a naţiunii, adulter şi vagabondaj. Insulta şi adulterul erau abrogate şi prin Codul din 2004.
* Este nou introdusă infracţiunea de conflict de interese, însă într-o formulare excesivă, deoarece sfera incriminării este mult prea general instituită. Aceasta conduce la impredictibilitatea legii. Apărarea la acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de conflict de interese va fi deosebit de dificilă, lăsând loc la abuzuri. Fiind totuşi o infracţiune ce poate fi comisă doar cu intenţie, nu şi din culpă, practica va avea posibilitatea de a regla şi pondera efectul redactării defectuoase.
* Persoana juridică va putea fi sancţionată cu amendă penală şi, complementar, cu interzicerea accesului la achiziţii publice pe o durată de până la trei ani, închiderea unor puncte de lucru, dizolvarea sau suspendarea activităţii persoanei juridice, interzicerea sau suspendarea uneia dintre activităţile prevăzute în obiectul de activitate şi obligarea afişării sau difuzării hotărârii de condamnare. Faţă de 2004, legiuitorul a redus termenele de sancţionare de la 5 ani la 3 ani şi a introdus desfiinţarea punctelor de lucru.
Noua reglementare preia din Codul Penal adoptat în 2004, dar încă neintrat în vigoare, normele ce permit răspunderea penală a persoanelor juridice. Din păcate, au fost omise garanţii esenţiale pe care acel Cod le-a luat pentru punerea în aplicare a pedepselor stabilite în sarcina persoanei juridice, cum ar fi comunicarea la organele fiscale sau Ministerul Justiţiei, ca deţinător al Registrului Comerţului, ori publicarea în Monitorul Oficial. Actuala lege dispune doar afişarea la instanţă şi publicarea prin presă ori mijloace audio-vizuale, fapt ce ar putea crea probleme în opozabilitatea actului juridic faţă de terţi.
Premierul, în prima pagină a expunerii de motive, accesibilă pe site-ul Guvernului şi pe cel al Camerei Deputaţilor, se laudă că este prima lege ce pedepseşte penal persoana juridică, scăpând din vedere că, în art. VII, abrogă Legea nr. 299/2004 ce prevede răspunderea penală a unor persoane juridice şi Codul din 2004 din care s-a inspirat copios, chiar în această materie.
O altă slăbiciune a legii considerăm a fi posibilitatea sancţionării penale şi, implicit, a desfiinţării unor instituţii publice, din cauza formulării condiţiilor răspunderii penale a persoanelor juridice: nu răspund “instituţiile publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat”, ceea ce înseamnă că celelalte instituţii publice pot răspunde penal. Formularea adoptată de iniţiator pare să vizeze spitalele şi universităţile.
Legea face unele ajustări necesare de politică penală, micşorând sau mărind unele pedepse, după caz, şi completând circumstanţele agravante prin sancţionarea agravată atunci când mobilul infracţiunii este o discriminare inclusiv pe bază de orientare sexuală sau de dizabilitate. Folosirea termenului de dizabilitate este o premieră legislativă şi are un trecut marcat de scandaluri, inclusiv la revizuirea Constituţiei, atunci când s-a acceptat în Adunarea constituantă termenul de handicap, iar în plenul Parlamentului s-a dorit impunerea celui de dizabilitate. Chiar dacă redactarea constituţională diferă, terminologic noua formulare este uzitată în legislaţiile europene.
Din păcate, actuala lege abrogă o prevedere penală din Legea brevetelor de invenţie, deja abrogată – articolul respectiv – prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 190/2005. Nu este neconstituţional şi greşeala nu are efecte negative decât în ceea ce priveşte imaginea celor implicaţi.
În concluzie
Încordarea a fost cam mare pentru rezultatul obţinut. Codul din 2004 nu a intrat în vigoare, ci a fost prorogat până la 1 septembrie 2006, când ar fi trebuit să intre în vigoare şi legea de executare a pedepselor adoptată în 2004. Suferind din nou la tehnica legislativă, nu s-a dispus nimic asupra abrogării acestora, forţând din nou calea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Datorită succesiunii intrării în vigoare a actelor normative, legile din 2006 ar fi, în starea actuală, abrogate de cele din 2004 pe 1 septembrie. Risipa de energie va continua.
