În mai multe publicaţii de la noi a făcut ceva vâlvă cazul unei societăţi din Bacău ce a solicitat AJOFM acordul pentru aducerea unui număr de 1000 de muncitoare chineze fiindcă nu mai reuşea să găsească angajate. Salariul mediu oferit unei angajate române era de şapte milioane de lei, în vreme ce chinezoaicele s-ar mulţumi cu numai trei.
Chinezoaice la Bacău
Bacăul va fi “invadat” de o mie de muncitoare chineze, chiar dacă în judeţ sunt peste 5.500 de femei şomere. Asiaticele, specializate în confecţii, sunt dispuse să muncească pe bani puţini şi au calificare superioară băcăuancelor.
“Invadatoarele” vor primi salariul minim pe economie, adică 3,3 milioane de lei pe lună, ceea ce înseamnă de opt ori mai mult decât primeau în China. Româncele luau 7 milioane de lei lunar. Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă a primit cererea de angajare a chinezoaicelor din partea Sonoma SA, o firmă din Bacău cu capital italian, specializată în confecţii. Pentru a putea lucra în România, chinezoaicele vor avea nevoie de permise de la Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă. În toată ţara, anul acesta, vor fi eliberate doar 10.000 de permise. Până acum, aceste permise erau solicitate mai ales pentru managerii străini care conduc firme în România sau lucrează în birourile locale ale companiilor multinaţionale. Firma băcăuană a stabilit deja locul de cazare al chinezoaicelor. În acest scop, se lucrează chiar la amenajarea unor dormitoare în incinta unei foste hale dezafectate în urmă cu doi ani, aflată tot în proprietatea Sonoma SA.
Sosirea mâinii de lucru asiatice, în premieră se pare nu numai în Bacău, ci şi la nivelul României, a fost motivată de Octavian Ţicău, directorul AJOFM, prin “penuria de forţă de muncă calificată într-un domeniu ce include în Bacău peste 70 de firme, dar şi o lipsă de apetenţă a localnicelor de a mai lucra în industria confecţiilor. Se ştie că, în prezent, nu se plăteşte foarte bine, şi atunci oamenii nu mai sunt atraşi către această industrie”, recunosc surse din cadrul Sonoma SA, precizând însă că “afacerea va reprezenta un lucru avantajos atât pentru angajator, cât şi pentru asiatice”. Patronii din industria textilă preferă chinezoaicele, cunoscute ca fiind rezistente la efort, precise şi răbdătoare, în comparaţie cu europencele. Calitatea cea mare o reprezintă însă pretenţiile salariale extrem de modeste. Nivelul mediu de salarizare în industria confecţiilor din China este de 15 dolari lunar.
Dar mai sunt muncitori chinezi ieftini?
În China încep însă a se resimţi efectele succesului şi dezvoltării economice la ritmuri incredibil de mari. Sute de fabrici din China, în special din zonele cu dezvoltare rapidă, fac eforturi disperate de a atrage muncitori, o schimbare sesizată deja din 2004 şi care poate avea efecte semnificative asupra economiei mondiale. Lipsa de muncitori face ca salariile să crească în mod constant, lărgind clasa mijlocie chineză şi ar putea afecta produsele de origine chinezească, renumite în întreaga lume pentru preţul foarte scăzut la care sunt produse.
De altfel, majoritatea companiilor mari şi mijlocii au început deja să trimită echipe de recrutori în ţară pentru a găsi noi angajaţi. “Acum câţiva ani, oamenii veneau singuri la uşa ta, spune Linang Jian, manager al unei companii chineze din Shenzen. Acum, postăm afişe pentru cinci angajaţi şi, dacă avem noroc, apare unul”.
Dincolo de plângerile managerilor chinezi, situaţia nu este atât de dramatică şi din ea ar putea să profite atât China, cât şi restul lumii. Economiştii sunt de părere că această criză de pe piaţa forţei de muncă îndeamnă companiile să îmbunătăţească mediul de lucru şi să ofere angajaţilor condiţii superioare – salarii mai mari şi bonusuri consistente.
Schimbările sugerează de asemenea că în cele din urmă China a avansat în ierarhia economică mondială, pentru că acum muncitorii de aici văd că există şi alte oportunităţi decât a rămâne un simplu muncitor necalificat toată viaţa.
Când lipsa de forţă de muncă a devenit pregnantă pentru prima dată la sfârşitul anului 2004, guvernanţii au considerat-o o simplă anomalie de scurtă durată. Acum optica s-a schimbat şi se recunoaşte că ar putea fi vorba de o tendinţă pe termen lung. Experţii spun că penuria de muncitori este cauzată de încălzirea economiei chineze cauzată de faptul că agricultura a devenit profitabilă, iar fabricile continuă să se extindă chiar dacă tinerii chinezi în căutare de locuri muncă sunt din ce în ce mai puţini. Prosperitatea îşi face simţită prezenţa în ţară şi muncitorii care au migrat în trecut sute de kilometri în căutarea locurilor de muncă preferă acum să-şi găsească ceva alături de casă.
“Cred că am ajuns la un punct de cotitură, spune Hong Liang, economist la Goldman Sachs, care a studiat costurile forţei de muncă în China. Era costurilor extrem de scăzute în China este pe sfârşite. Sunt destui muncitori, însă cei calificaţi sunt din ce în ce mai puţini.”
Într-adevăr, problema pare să fie la nivelul specialiştilor, la nivel de middle şi top-management, însă numărul rapoartelor cu privire la o lipsă de muncitori necalificaţi şi cu o calificare medie s-au înmulţit peste noapte.
Chinezii înşişi caută… forţă de muncă ieftină
Reprezentanţii Li & Fung, una dintre cele mai mari companii din domeniul comerţului, au declarat faptul că lipsa de forţă de muncă împreună cu creşterea salariilor i-au determinat deja să caute produse mai ieftine în alte părţi din Asia. China nu mai este deloc o ţară cu costuri mici de producţie. Are loc o evoluţie semnificativă în acest sens şi companiile se orientează acum spre ţări ca Vietnam, India sau Bangladesh.
În ultimii doi ani, din ce în ce mai multe companii se confruntă cu probleme neobişnuite în a găsi forţă de muncă ieftină în producţia, ambalarea şi transportul mărfurilor, cu precădere în regiunile cele mai puternic dezvoltate, în delta fluviului Pearl care alimentează Hong Kong-ul, respectiv delta fluviului Yangtze, care are ca destinaţie capitala financiară a ţării, Shanghai.
Salariile au crescut simţitor în ambele zone. Potrivit cifrelor oficiale, salariul minim, care varia în 2004 între 47 şi 60 euro, a crescut în prezent cu peste 25%. De asemenea, salariul mediu în marile fabrici a crescut semnificativ faţă de nivelurile din 2004 de 82 la 164 euro.
În Shenzen, găsirea de forţă de muncă ieftină este mai dificilă ca niciodată. La Nantou, unde mulţimi de oameni veneau zilnic în căutarea unui loc de muncă se mai găsesc acum doar câţiva agenţi de recrutare stingheri. Mulţi tineri se îndreaptă acum spre zona fluviului Yangtze unde salariile sunt ceva mai mari.
În provincia Guangdong, fabricile aveau nevoie de 500.000 de muncitori, în provincia Fujian, deficitul era de 300.000. Chiar şi la nord de Shenzen, în provincia Zhejiang, era nevoie de cel puţin 200.000 de muncitori.
Politica guvernului joacă un rol important în menţinerea acestei crize de pe piaţa de muncă în zona de coastă. Încercând să micşoreze prăpastia dintre veniturile populaţiei urbane bogate şi cea rurală săracă din China, guvernul a eliminat anul trecut taxele din agricultură şi s-a implicat în dezvoltarea zonelor sărace de pe continent şi provinciile vestice, care cel mai probabil au fost lăsate în urmă.
