Home » Politică externă » O criză mocneşte în Arabia Saudită

O criză mocneşte în Arabia Saudită

Arabia- Saudita este un vechi aliat al Statelor Unite, dar ea reprezinta, totodata, si punctul de interes al Al Quaida. Nivelul si ritmul cooperarii cu Arabia Saudita nu multumeste, însa,dorintele Washingtonului, dar aceasta nu este o atitudine de intransigenta din partea Riyadhului, ci mai degraba o realitate a faptului ca regimul saudit se confrunta acasa cu o populatie care este din multe puncte de vedere mai apropiata de Al Quaida, care poate produce demonstratii de putere musulmana, într-o masura mai mare decât regimul aflat la putere.

Între SUA si Al-Quaida

Arabia- Saudita este un vechi aliat al Statelor Unite, dar ea reprezinta, totodata, si punctul de interes al Al Quaida. Nivelul si ritmul cooperarii cu Arabia Saudita nu multumeste, însa,dorintele Washingtonului, dar aceasta nu este o atitudine de intransigenta din partea Riyadhului, ci mai degraba o realitate a faptului ca regimul saudit se confrunta acasa cu o populatie care este din multe puncte de vedere mai apropiata de Al Quaida, care poate produce demonstratii de putere musulmana, într-o masura mai mare decât regimul aflat la putere.

Guvernarea saudita a cautat sa înlature provocarile la care era supusa din partea wahhabi redirectionând si “exportând” starea de combatitivitate a acestora. Aceasta strategie a eliberat presiunea asupra sistemului, care era vazut ca din ce în ce mai corupt si departându-se de adevarata credinta, si a extins avutia Arabiei Saudite în afara granitelor, furnizându-i o unealta aditionala, dincolo de petrol, pentru a influenta natiunile straine.

În razboiul cu Irakul din 1991, când trupele americane si-au deschis baze pe teritoriul saudit, perceptia unui pericol extern iminent a atras o acceptare larga a prezentei americane, în rândurile populatiei. Dar starea populara s-a schimbat dupa razboi, când amploarea distrugerii si a pierderilor umane din Irak a devenit evidenta, iar vina a trecut de la fortele Statelor Unite la Casa de Saud, care le-a invitat si primit pe teritoriul saudit. Pastrarea bazelor americane în tara- a furnizat noi argumente oponentilor regimului. Acestia au folosit prezenta americana ca un exemplu de neloialitate a regimului saudit, care a permis “murdarirea” pamântului sfânt al Arabiei Saudite prin prezenta personalului militar american.

De la începuturile sale Al Quaida a avut în prim plan schimbarea regimului din Arabia Saudita cu o conducere wahhabi puternica.Un pas cheie pentru a atinge acest scop era si îndepartarea fortelor militare SUA din tara-. Atât timp cât fortele americane aveau o prezenta puternica în Arabia Saudita, Al Quaida avea putine sanse sa puna în scena o revolta populara împotriva puterii combinate a Casei Saud si a acestora.

Pentru regimul saudit prezenta fortelor americane a fost în acelasi timp o salvare care a prevenit agresiunile interne si externe dar si o sursa de pericol, care a stimulat opozitia interna împotriva regimului si la nasterea rezistentei militare interne. Amenintarea interna rezultata a fost deviata, atunci, când Osama bin Laden, personificarea opozitiei, a parasit tara-.

Dupa atacurile teroriste de la WTC, politica guvernului saudit de a redirectiona si trece cu vederea Al Quaida si sprijinitorii sai în tara- nu a mai fost acceptabila pentru Statele Unite. Washingtonul a aratat foarte clar ca nu exista decât doua categorii de natiuni: acelea care sprijina Statele Unite si acelea care îi sprijina pe teroristi. Nehotarârea nu era o alternativa. În timp ce tari ca Irak, Iran si Coreea de Nord au fost încadrate de presedintele american George Bush în “Axa Raului”, presiuni mai subtile dar mai importante erau directionate catre Arabia Saudita, Siria, Pakistan si Indonezia.

Pentru Washington, cooperarea totala din partea Riyadhului nu este necesara doar pentru a nega sprijinul material si moral pentru Al Quaida, dar si pentru a determina actiunile si deciziile altor state musulmane din regiune. Retragerea fortelor Statelor Unite din Arabia Saudita, o decizie simpla din partea Washingtonului în momentul în care a avut acces în Irak, a fost folosita de catre regimul saudit ca o forma de a contrabalansa cresterea severitatii pentru Al Quaida si sprijinitorii sai din interior.

Jocul dublu al Casei de Saud

Prin excluderea fortelor americane, Riyadhul spera sa recâstige autoritatea morala în regat si sa minimalizeze reactiile violente ale militantilor. Dar retragerea fortelor Statelor Unite a eliminat si o parte din siguranta regimului saudit, siguranta pe care oficialii stiau ca nu o pot înlocui. Guvernarea încearca sa-si asigure supravietuirea creând un echilibru între presiunile interne si externe. Daca Riyadhul actioneaza prea repede în plan intern, poate crea o situatie în care guvernarea în sine sa devina tinta militantilor. Daca reactioneaza prea încet, da voie militantilor sa recruteze personal si sa câstige putere pentru actiunile viitore, situatie care poate determina Statele Unite sa actioneze punitiv împotriva regimului.

În încercarea regimului de a-si pastra respectul si autoritatea asupra populatiei, fiecare miscare împotriva militantilor, atât din interior cât si din exterior, este însotita de un semn sau simbol pentru poporul saudit. Prin urmare regimul trebuie sa gaseasca metode prin care sa contracareze si alte masuri nepopulare, dar necesare din punct de vedere international, cum este decizia de a pune capat sprijinului acordat militantilor ceceni.

Din aceeasi strategie de contracarare fac parte si contractele de explorare si distributie a gazelor naturale. Astfel, la sfârsitul lunii ianuarie, Riyadhul a sectorizat drepturile de explorare pentru trei zone de exploatare a gazului natural. Scopul este atât acoperirea necesitatilor din sistemul energetic intern cât si cresterea productiei si exportului. Deschiderea sectorului gazelor naturale, vazut de multe firme straine ca o piatra de încercare în deschiderea sectorului petrolier s-a negociat, timp de câtiva ani, cu firme mari din Statele Unite. Discutiile, însa, s-au diminuat datorita punctelor de vedere diferite în privinta modului de acces si beneficii, o contributie importanta având si degradarea relatiilor între Riyadh si Washington.

Când noile concesiuni de explorare au fost anuntate, companiile americane (Royal Dutch-Shell, ChevronTexaco sau ExxonMobil care si-au exprimat interesul) lipseau de pe lista. LUKoil din Rusia, SINOPEC din China, ENI din Italia si RepSOL din Spania au câstigat concesiunile. Alegerea partenerilor este în mod evident motivata politic, iar mesajul este clar: Arabia Saudita nu este o unealta a Statelor Unite. Acest mesaj este adresat poporului saudit. Pentru a pastra un sentiment de legitimitate interna si (spera ei) de stabilitate, regimul saudit este gata sa schimbe viabilitatea economicasi expertiza tehnica pentru parteneriate simbolice

În plan extern atât China cât si Rusia sunt vazute, de catre sauditi, ca fiind principalii competitori ai Wshingtonului. Oferindu-le acces la câmpurile de gaze si excluzând firmele americane si britanice, Arabia Saudita îsi etaleaza indiferenta fata de Statele Unite. Totodata, Riyadhul asteapta ca Moscova si Beijingul sa-i ofere sprijin în arena internationala si sa influenteze Statele Unite sa nu faca presiuni excesive asupra sa. Din punctul lor de vedere, nu strica sa ai doi prieteni influenti, membri permanenti, în Consiliul de Securitate. Pentru Beijing si Moscova, este o oportunitate sa câstige mai multa prezenta în zona.

Reactiila jocul dublu

În timp ce guvernarea saudita încearca sa echilibreze relatiile internationale si sa mentina coeziunea interna, Washingtonul continua sa-i reaminteasca de scopurile Statelor Unite în razboiul împotriva terorismului si de ajutorul cerut din partea Riyadhului. Într-un mesaj foarte clar pentru Riyadh, Washingtonul a revocat statutul diplomatic pentru 16 sauditi, declarându-i persoana non grata si cerându-le sa paraseasca Statele Unite. Se pare ca sauditii nu lucrau pe teritoriul ambasadei. Acestia “predau islamismul în afara ambasadei si, prin urmare, nu erau îndreptatiti la un statut diplomatic”, asa a declarat AFP un oficial din Departamentul de Stat, pe 28 ianuarie. În trecut, asemenea probleme erau ignorate sau discutate în tacere, acum Washingtonul a facut publica problema.

Mesajul din partea Washingtonului este acela ca, plaja de activitati acceptabileguvernului saudit se îngusteaza, si încalcari trecute cu vederea înainte nu mai sunt scuzabile. Chiar daca acesta a fost un incident diplomatic minor, are evident o semnificatie mai adânca date fiind relatiile de acum dintre cele doua state. Când situatia din Irak se va stabiliza,Washingtonul va continua sa-si stabileasca punctele de vedere mai departe pentru a mentine ofensiva împotriva Al Quaida. Deja se vorbeste despre o noua ofensiva în Afganistan, alte locatii pot intra în câmpul vizual al Statelor Unite, dar Riyadhul îsi va regla cu grija calibrul de reactii pentru a ramâne în afara zonei de actiune a Statelor Unite.

În acelasi timp, Riyadhul continua actiunile interne împotriva militantilor fiind îngrijorat ca Al Quaida poate pune în scena operatiuni împotriva tintelor occidentale sau guvernamentale din tara sau ca va folosi fluxul de pelerini pentru a recruta si a-si construi reteaua. Ratarea unor actiuni în plan intern este destul de periculoasa pentru regimul saudit. Riyadhul are putine locuri unde se poate adresa pentru sprijin si ragaz. Lumea musulmana ramâne despartita, cu fosti paria ca Libia care predau materialul nuclear Statelor Unite, Iranul care negociaza întelegeri secrete cu Washingtonul si Al Quaida care pare a se reorienta catre Casa de Saud.

Cât poate conducerea saudita sa jongleze cu aceste probleme este neclar, dar este evident ca o criza mocneste în Arabia Saudita si sunt putine semne ca aceasta tensiune va slabi curând.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 12
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress