Evoluţia economiei pe primul trimestru nu îngrijorează BNR. Deşi se constată o creştere mai mare decât cea prognozată la preţurile controlate, Mugur Isărescu declară că inflaţia rămâne în target.
La modul în care merg lucrurile în România, nici nu este greu să se păstreze o inflaţie “în target”, mai ales că modalitatea de calculare a acesteia este una mai degrabă defectuoasă (nu din voinţa BNR, ci a Institutului Naţional de Statistică). Deocamdată să notăm că inflaţia a revenit la două cifre pe 12 luni, aprilie 2004-aprilie 2005 adică la 10,1, după ce inflaţia pe aprilie a fost de 1,8, faţă de o estimare iniţială a BNR de 1,1-1,2%.
În urma acestei creşteri, depozitele populaţiei ajung real negative, în condiţiile în care majoritatea băncilor coborâseră dobânzile sub 10%. Este adevărat că acest indicator este oarecum înşelător, în sensul că inflaţia se referă la precedentele 12 luni, în vreme ce dobânzile la depozite la următoarele 12, ceea ce face ca în realitate lucrurile să nu stea chiar aşa de rău.
Deşi prea optimistă, ţinta rămâne
Ţinta de 7% era contestată de mulţi analişti (inclusiv subsemnatul), o inflaţie de 8 procente fiind mult mai probabilă – pe baza premiselor iniţiale. În condiţiile derapajului din aprilie însă, estimările mele merg spre o inflaţie mai aproape de 9 procente, minim 8,5%. Guvernatorul BNR estimează însă că vor exista şi luni de deflaţie (adică luni în care creşterea preţurilor va fi negativă sau măcar zero), august, de exemplu. Mă tem însă că inundaţiile vor afecta agricultura şi astfel în vară preţurile la alimente vor rămâne măcar la un nivel similar celui actual, fiind slabe speranţe ca ele să scadă. Iar preţurile la alimente erau printre cele care ar fi putut contribui serios la deflaţie.
O altă potenţială contribuţie la deflaţie ar putea-o avea preţurile la produse şi servicii care s-ar alinia în cele din urmă unui curs de 36.000 lei pentru un euro. Aşa cum a arătat domnul Mugur Isărescu, preţurile au un ritm mai lent de reacţie la astfel de influenţe, conform estimărilor sale economia funcţionând în momentul de faţă cu un curs de 38.000 lei/1 euro.
Oricum ar fi, creşterea inflaţiei nu pică bine nici pentru BNR, nici pentru Guvern care se vede acum nevoit să lucreze cu o marjă mult mai redusă. Se dovedeşte astfel că introducerea cotei unice a avut un efect inflaţionist mult mai puternic decât se estimase, în martie salariul mediu fiind cu 21% mai mare decât în aceeaşi lună a anului trecut.
O îngrijorare suplimentară a Băncii Naţionale vine din creşterea ponderii sterilizării în PIB, care a ajuns acum la 7,7% (adică depozitele atrase, reverse repo, certificate de depozit), faţă de un 6% în 2004. Creditarea netă în raport cu sistemul bancar a ajuns la peste 300.000 miliarde lei, circa 7 miliarde euro.
Aceste cifre înseamnă practic că pe piaţă există bani. Mulţi şi nefolosiţi.
În ceea ce priveşte intrările de capital şi aşa-zisa lor absenţă, domnul Mugur Isărescu a atras atenţia asupra unui fapt interesant, şi anume că pe piaţa valutară există lunar între 100 şi 200 de milioane euro mai mult decât anul trecut. Chiar dacă aceşti bani nu sunt “vizibili”, asta nu înseamnă că ei nu există. Se regăsesc în locuinţe, terenuri, automobile, maşini industriale.
După bănci, urmează societăţile de leasing
Nu trebuie să fii cine ştie ce geniu economic să observi că, însumate, cifrele de afaceri pe un an ale principalilor actori de pe piaţa de retail (Altex, Flanco, Domo) abia ating 500 de milioane de euro pe an. Dacă mai adăugăm marile lanţuri de magazine – Carrefour, Cora, Billa, Metro şi altele – abia ajungi la circa 3 miliarde euro pe an, din care ponderea importurilor nu ar depăşi vreo 60%. Ceea ce înseamnă că grosul importurilor vin din altă parte şi nu neapărat din creşterea creditelor de consum.
Aşa că mai mult ca sigur că BNR se va îndrepta spre piaţa de leasing, unde n-ar fi exclus să asistăm la un “1 februarie” cât de curând. Mai ales că s-ar putea ca şi Ministerul de Finanţe să ciulească urechile – lungite oricum de foamea de bani – în condiţiile în care prin leasing statul pierde o parte din banii din taxe, în special din TVA.
Piaţa leasingului s-a dezvoltat ameţitor contribuind şi la dezvoltarea altor sectoare. Astfel, vânzările de automobile au atins niveluri-record, la fel achiziţiile de utilaje. Numai că, chiar dacă afectează pentru moment balanţa externă, majoritatea acestor achiziţii contribuie la dezvoltarea economică. Fiindcă leasingul este preferat în proporţie de peste 80% de companii, aceste maşini sau utililaje produc. De altfel este de ajuns să te uiţi pe stradă să vezi ce dezvoltare deosebită o are transportul privat.
Din această cauză, mă tem ca nu cumva inhibarea leasingului să aibă un efect de bumerang şi, pentru un ipotetic câştig de moment, să fie afectată dezvoltarea ulterioară. Fiindcă şi Greenspanii de la BNR trebuie să înţeleagă faptul că piaţa îşi reglează singură mecanismele mult mai bine decât o pot face reglementările rigide. Aşa cum momentul 1 februarie nu a însemnat decât un recul scurt, companiile vor găsi modalităţi de ocolire a unor reglementări păguboase, so why bother?
Surprize, surprize
În mod suprinzător, în aprilie piaţa valutară a fost destul de liniştită. Semn că românii din străinătate nu s-au grăbit să-şi schimbe banii munciţi prin Uniunea Europeană. Tranzacţiile pe piaţa valutară au rămas constante, nici la casele de schimb neînregistrându-se aglomeraţie.
Deşi BNR ţine cu dinţii de pragul de 36.000 de lei pentru un euro, mă îndoiesc că va reuşi să obţină o medie anuală ca aceea dată de Comisia Naţională de Prognoză, şi anume de 37.500, asta în condiţiile în care decât ianuarie a avut o medie lunară peste 37.000, mai precis 38.178. Trendul de scădere este vizibil, chiar dacă el este mult mai lent decât cel preconizat de mine (de fapt, eu preconizasem că aprilie/mai, respectiv noiembrie /decembrie vor marca devalorizări mai accentuate). În momentul de faţă, leul înghite aproximativ 2% din moneda europeană (luna martie s-a încheiat cu un euro la 36.825 şi o medie lunară de 36.337, în vreme ce aprilie s-a încheiat cu 36.211 şi o medie de 36.292). Stabilitatea cursului s-a obţinut însă printr-o scădere semnificativă a volumului tranzacţiilor zilnice, de peste 5 procente (nu sunt încă disponibile datele pentru aprilie, dar în perioada 22-29 media zilnică a fost de 275 milioane euro faţă de o medie zilnică în martie de 288 milioane euro, iar la 29 aprilie s-a înregistrat un minim de 188 milioane.
Este clar că BNR trebuie să facă o echilibristică extrem de riscantă, o apreciere prea accentuată a euro cauzând dezechilibre majore în economie – afectând exportatorii, deficitul de cont curent exprimat în euro creşte, construcţia bugetară fiind serios ameninţată, bugetul fiind construit pe un anumit curs al monedei europene.
Pe primele patru luni ale anului, BNR a luptat din greu pentru sterilizarea banilor din sistemul bancar, ajungând în momentul de faţă la o “dobândă de lucru” de 8,45% (faţă de 17,96 în decembrie). Banca centrală a folosit această metodă pentru a forţa scăderea rapidă a dobânzilor până la niveluri neatractive în vederea pregătirii liberalizării accesului nerezidenţilor la depozite la termen în lei. Băncile comerciale s-au văzut nevoite să reducă dobânzile oferite la depozite până la niveluri comparabile pentru a nu ieşi în pierdere.
Rămân la părerea că banca centrală nu va mai putea menţine dobânzile la niveluri atât de scăzute pentru mult timp datorită acumulării presiunilor inflaţioniste. Iar, o dată cu creşterea dobânzilor la lei, va creşte şi interesul capitalurilor speculative pentru România.
Pe piaţa monetară dobânzile la depozitele pe o zi oscilează în jurul nivelului de 7% pe an, în creştere uşoară faţă de luna precedentă. Pe parcursul ultimelor luni dobânzile la depozitele pe o zi au oscilat în culoarul 5%-7% pe an, coborând chiar sub aceste niveluri în perioadele cu cerere redusă de lichidităţi. Abia în ultimele două săptămâni banda de variaţie a urcat spre 7-9% pe an, însă dealerii spun că aceste niveluri sunt atinse în condiţiile în care pe piaţă există cerere de lichiditate, însă situaţia s-ar putea deteriora o dată cu apropierea sfârşitului perioadei de constituire a rezervelor minime obligatorii.
Luând în considerare şi ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană, unde economia stagnează, sau în SUA, unde pericolul stagflaţiei este iminent, este de aşteptat ca moneda europeană să se deprecieze uşor faţă de moneda americană, dar şi ceva mai accentuat faţă de leu.
Din semnalele indirecte transmise de BNR, procesul de apreciere a leului va continua cu viteză redusă pentru moment, dar în continuare rămân la prognozele făcute lunile anterioare, cu un euro aproape de 33.000, maxim 34.000 spre sfârşitul anului. Mă bazez aici pe faptul că actualul curs este ţinut de tranzacţii mici pe piaţa valutară şi, în clipa în care volumul acestora va creşte, BNR nu va avea cum să-l susţină şi pe acumularea unor tensiuni puternice pe piaţa monetară datorită dobânzilor extrem de scăzute care nu pot fi s
usţinute de economia românească.
Publicat în : Economie de la numărul 26
