Ofensiva politică anunţată de PSD în Transilvania pare să fie înecată în scandalurile interne care macină principalul partid de opoziţie. Liderul grupului considerat reformator din PSD, Ioan Rus, a intrat într-un soi de con de umbră în ceea ce priveşte activitatea sa politică.
Locul criticilor vehemente de până acum la adresa competitorilor politici a fost luat de cooperarea cu actualul ministru PD al Administraţiei şi Internelor, bihoreanul Vasile Blaga. De altfel, relaţiile bune dintre cei doi ardeleni au stârnit suspiciuni printre colegii de partid ai lui Ioan Rus. Aceştia se tem ca nu cumva liderul Grupului de la Cluj să încheie un armistiţiu cu rivalii politici ai PSD. Vasile Blaga şi Ioan Rus au iniţiat un dialog neobişnuit pentru clasa politică românească pe tema pachetului de legi privind reforma în administraţia publică. Dialogul dintre cei doi politicieni este neobişnuit tocmai prin tonul civilizat cu care sunt purtate discuţiile.
În comparaţie, schimburile de replici dintre liderii PSD, indiferent că se numesc Mircea Geoană, Adrian Năstase, Ion Iliescu sau Ioan Rus, sunt mult mai tăioase. Atacurile şi contraatacurile purtate între liderii social-democraţi au făcut să eşueze strategia de austeritate comunicaţională recomandată de fostul ministru al Informaţiilor Publice, Vasile Dâncu, iar tensiunile dintre diferitele aripi şi aripioare ale PSD ţin prima pagină a ziarelor, la concurenţă cu disputele dintre liderii PNL şi cei ai PD.
În aceste condiţii, programul reformator anunţat de Grupul de la Cluj există pe hârtie, dar lipseşte cu desăvârşire în practică.
Programul prevedea înfiinţarea unor structuri regionale în interiorul PSD. La mai mult de o jumătate de an de la Congresul PSD, nici una dintre aceste structuri nu funcţionează. Desigur, liderii filialelor PSD din Ardeal se întâlnesc în continuare, însă discuţiile lor nu au loc într-un cadru instituţional, ci sunt purtate la fel ca înainte de congres. Mai mult, în Grupul de la Cluj au apărut şi primele dizidenţe. Fostul prefect PSD din Alba, un alt Ioan Rus, îl contestă pe “tizul” său de la Cluj. În unele judeţe, cum ar fi de pildă Hunedoara, şefii organizaţiilor locale ale PSD par lipsiţi de vlagă. Rând pe rând, PSD începe să-i piardă pe unii dintre aleşii locali care s-au înscris mai mult din oportunism decât din convingere în fostul partid de guvernământ.
Restanţe la programul politic
Membrii Grupului de la Cluj din PSD mai doreau să câştige o parte a electoratului tânăr. În cadrul acestei strategii politice, o parte dintre liderii cu vechime din PSD au fost trecuţi în eşalonul doi, iar foştii şefi ai organizaţiilor de tineret au fost promovaţi. De pildă, în Cluj-Napoca, fostul preşedinte al Tineretului Social-Democrat, consilierul local Remus Lăpuşan, a devenit preşedinte al organizaţiei municipale a PSD. Fostul şef al organizaţiei, consilierul local Ştefan Dimitriu, care este şi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Cluj, a devenit vicepreşedinte al organizaţiei judeţene. Ştefan Dimitriu este unul dintre vechii parteneri de afaceri ai lui Ioan Rus. Schimbările însă nu au adus un plus de imagine în rândul tinerilor. Sondajele de opinie arată că studenţii din Cluj ar vota masiv cu Alianţa PNL-PD dacă ar avea loc alegeri anticipate. Mai mult, o parte a celor dezamăgiţi de actuala guvernare ar vota cu foştii ţărănişti grupaţi în Partidul Popular Creştin-Democrat, iar o mică minoritate ar vota cu PRM.
Un alt punct din programul reformator al pesediştilor ardeleni a fost recâştigarea electoratului muncitoresc. Numai că în cele mai multe dintre oraşele din Transilvania nu mai există electorat muncitoresc în sensul marxist al cuvântului. Adică opţiunile politice ale muncitorilor nu sunt structurate în funcţie de conştiinţa de clasă sau de ideologie, ci în funcţie de charisma unor lideri politici. În Cluj-Napoca, o parte a muncitorilor din cartierul Mănăştur continuă să sprijine politica fostului primar, actualul senator PRM Gheorghe Funar. Muncitorii din cartierul Zorilor ar vota masiv cu actualul primar PD Emil Boc. În schimb, muncitorii din cartierul Mărăşti ar prefera politica PSD. Un lucru demn de remarcat este faptul că la Cluj funcţionează aşa-numita politică a vecinătăţii. Gheorghe Funar locuieşte în cartierul Mănăştur, iar faptul că-şi face cumpărăturile în piaţă, cot la cot cu votanţii săi, nu face altceva decât să-i sporească punctele adunate la capitolul imagine. Emil Boc locuieşte în cartierul Zorilor. Actualul primar a învăţat să strângă voturi folosind gesturi uşor populiste, cum ar fi de pildă controalele pe care le face personal prin şcoli sau ieşind la coasă pe terenurile virane din oraş pe care vrea să amenajeze parcuri. Ioan Rus de la PSD este un cu totul alt gen de politician. Îmbrăcat tot timpul impecabil, cu un aer autoritar şi conducând maşini scumpe, atrage mai degrabă voturi din partea oamenilor de afaceri, a foştilor militari şi în general din partea celor care preferă un politician cu mână-forte şi chiar arogant în locul unuia zâmbitor şi bun de gură. Electoratul muncitoresc cu siguranţă nu moare de dragul politicianului care conduce cu mână de fier reprezentanţa Mercedes la Cluj.
Alegerile europene, cel mai important test înainte de scrutinul general
Nu doar acestea sunt punctele în care ofensiva pusă la cale de PSD pare să se fi împotmolit. În condiţiile în care cele mai importante primării din oraşele ardelene sunt conduse de reprezentanţi ai coaliţiei aflate la putere, politicienii social-democraţi par să se fi specializat pe acţiuni politice de mai mică amploare. Dincolo de această luptă politică de gherilă, marile proiecte politice par să fie amânate pentru campania electorală.
Pe de altă parte, partidele politice româneşti trebuie să-şi schimbe atitudinea pentru că, dacă până acum competiţia dintre ele se acutiza în campania electorală, de acum intervalele dintre perioadele de campanie şi de precampanie vor deveni extrem de scurte. Astfel, în anul 2007, dacă România va adera la Uniunea Europeană, vor fi organizate alegeri pentru desemnarea celor 33 de europarlamentari care vor reprezenta România la Strasbourg. Va fi cel mai important test politic înaintea alegerilor locale şi generale din anul 2008. Deocamdată, se conturează un sistem de circumscripţii regionale care ar putea modifica sensibil harta electorală a României. De pildă, PPCD, fostul PNŢCD, are şanse mari să obţină un scor electoral bun în Banat. Pe de altă parte, în secuime, UDMR va avea de înfruntat concurenţa candidaţilor Uniunii Civice a Maghiarilor, care la alegerile locale de anul trecut au obţinut punctual rezultate foarte bune, mai ales în judeţul Harghita. De asemenea, ar putea apărea persoane cu o mare notorietate care, deşi reprezintă partide mici, ar putea strânge un număr suficient de voturi încât să conteze în bătălia regională pentru Parlamentul European. George Becali, preşedintele Partidului Noua Generaţie, poate fi un astfel de caz, mai ales că acesta, în ciuda prestaţiei publice ridicole, a obţinut în cursa pentru Preşedinţia României mai multe voturi decât cele pe care le-au strâns mulţi dintre deputaţii şi senatorii ajunşi în Parlament pe listele unor partide puternice. Partidele regionale şi candidaţii independenţi puternici vor ştirbi tocmai zestrea electorală a partidelor mari. Dacă PNL şi PD sunt obişnuite şi cu scoruri electorale modeste, de circa şapte la sută, PSD va fi nevoit să poarte acest război pe un teren care nu-i este deloc familiar.
