Israelul la sfârşitul anului laic 2008, un an cu multe frământări şi tensiuni pe scena politică internă.
Ehud Olmert – începutul sfârşitului
Corupţia, subiect aflat la primul punct pe agendele tuturor dezbaterilor din Israel, a generat multe tensiuni, schimbări de poziţii şi chiar de strategii. Un sondaj recent arată ca aproape trei sferturi din populaţia Israelului (75%) apreciază că nivelul corupţiei este foarte ridicat în ţara lor. Israelienii consideră că printre cele mai corupte instituţii sunt cele ale administraţiei publice, Knessetul (parlamentul israelian unicameral), consiliile municipale, mass-media, poliţia şi centrala sindicală Histradrut. În opinia a 73% dintre persoanele chestionate, fenomenul corupţiei în cadrul actualului guvern este mai grav decât în trecut.
În centrul atenţiei s-a aflat premierul Ehud Olmert. Criza politică de la Ierusalim sau agonia guvernamentală – cum au numit-o unii analişti – a început încă de anul trecut, imediat după publicarea mult-aşteptatului raport al Comisiei Winograd, comisie numită de însuşi premierul Ehud Olmert, ca să analizeze eşecurile celui de-al doilea razboi din Liban din vara lui 2006. Concluziile judecătorului Winograd au sunat ca un verdict: Olmert era considerat principalul vinovat. Încă de atunci, opinia publică, profund dezamăgită de modul în care a gestionat acest conflict, i-a cerut să demisioneze. La fel a reacţionat şi clasa politică; atât stânga, cât şi dreapta i-au cerut să parăsească imediat şefia guvernului. El nu a cedat şi a încercat să diminueze importanţa acestor demonstraţii de forţă, cu toate că se afla deja în centrul unui scandal de corupţie. Pentru premierul Olmert începea însă, în scurt timp, numărătoarea inversă. O nouă lovitură de imagine agravează situaţia: procurorul general al Israelului, Menahem Mazuz, a ordonat începerea unei anchete penale împotriva premierului Ehud Olmert, pentru un scandal de corupţie în domeniul imobiliar. Controlorul statului, care monitorizează activitatea guvernului, investigase deja acuzaţiile conform cărora Ehud Olmert ar fi cumpărat o casă la un preţ mult subevaluat faţă de valoarea de piaţă a imobilului, generând suspiciunea de fraudă şi luare de mită. Premierul israelian şi-a declarat nevinovăţia, insistând că preţul casei cumpărate de el a fost unul corect. El a promis deplina sa cooperare cu echipa de investigaţie şi a promis că va demisiona dacă va fi găsit vinovat. În îndelungata sa carieră politică, Ehud Olmert a fost acuzat de multe ori de acte de corupţie, însă nu a fost niciodată inculpat. La începutul lui septembrie 2008, poliţia israeliană recomandă inculparea sa. Motivul: „corupţie” şi “abuz de încredere “ în două dintre cele şase dosare întocmite pe numele premierului Olmert. Concret, poliţia îl acuza pe acesta că a primit sume importante de bani de la un om de afaceri evreu american, Morris Talansky, pe vremea când era primar al Ierusalimului – între 1993 şi 2003 – apoi în perioada în care era ministru al industriei şi comerţului până în 2006; este bănuit şi de fraudă într-o afacere de dublă facturare de bilete de avion. Ehud Olmert, a cărui reputaţie a fost grav afectată de aceste acuzaţii, a anunţat în acel moment că îşi va prezenta demisia după alegerea, pe 17 septembrie 2008, a succesorului său în fruntea Kadimei, partidul centrist aflat la putere. Aşa s-a şi întamplat: pe 21 septembrie, Olmert şi-a prezentat demisia în faţa preşedintelui Shimon Peres.
Tzipi Livni şi lupta pentru succesiune
Ministrul israelian de externe, Tzipi Livni, a fost aleasă la conducerea partidului Kadima, înlocuindu-l astfel pe Ehud Olmert. Livni a obţinut 43,1% din voturile exprimate, faţă de 42%, cât a obţinut adversarul său, ministrul Transporturilor, Shaul Mofaz. Această victorie nu i-a asigurat numirea automată în funcţia de premier. În aceste condiţii, preşedintele ţării, Shimon Peres, a desemnat-o să formeze o echipă guvernamentală. Eşecul acestei acţiuni a dus la decizia organizării de alegeri anticipate, pe 10 februarie 2009. Cu toate acestea, Tzipi Livni este privită drept cel mai probabil succesor la conducerea guvernului. Considerată cea mai puternică femeie din Israel, după fostul premier Golda Meir, Livni, în vârstă de 49 de ani, a fost printre primii care i-au cerut lui Olmert să demisioneze după raportul foarte critic privind războiul din Liban. Fiica unui celebru combatant sionist, Livni a lucrat multă vreme în serviciile secrete israeliene. La fel ca Ehud Olmert şi fostul premier Ariel Sharon, Tzipi Livni a părăsit partidul de dreapta Likud în 2005, ca să se alăture formaţiunii nou-înfiinţate atunci – Kadima.
La anticipatele din februarie este foarte posibil să îi aibă drept contracandidaţi pe liderul Partidului Muncii, Ehud Barak, şi pe şeful Partidului Likud, Benjamin Netanyahu. Analiştii prevăd o luptă dură pentru fotoliul de prim ministru.
Situaţia politică din Israel a complicat negocierile de pace cu palestinienii
Secretarul de stat american, Condoleezza Rice, spune că situaţia politică din Israel trebuie acuzată dacă nu va fi un acord de pace în Orientul Mijlociu până la sfârşitul anului, contrar obiectivelor administraţiei Bush. Oficialul american a făcut aceste afirmaţii în timp ce Ehud Olmert, prim-ministrul israelian de tranziţie, s-a aflat pentru trei zile la Washington, mai ales ca să-şi ia ramas-bun de la prietenul şi aliatul său George W. Bush. Olmert a fost primit în Biroul Oval pentru ultima oară de către Bush, unde, aproape o oră, au discutat cu uşile închise şi astfel au încheiat un capitol care va intra curând în istorie. Planul de pace comun, relansat în noiembrie 2007, la conferinţa de la Annapolis, nu a fost dus la bun sfârşit, nici nu a înregistrat rezultate spectaculoase; va intra doar în istorie, poate sub titlul „Un proces de pace dificil, relansat după şase ani de aşteptări”. Multe întrebări rămân însă fără răspuns.
Ce şanse va avea procesul de pace în timpul mandatului Barack Obama?
Există o şansă bună de a obţine un acord de pace în Orientul Mijlociu după instalarea la putere a preşedintelui ales Barack Obama, afirma recent preşedintele israelian Shimon Peres, într-un interviu difuzat recent de BBC. „Am încredere că suntem în aceeaşi tabără. Nu văd nici o contradicţie”, spunea Peres la începutul unei vizite oficiale la Londra.
În Teritoriile Palestiniene populaţia are o altă părere: alegerea democratului Barack Obama la preşedinţia Statelor Unite nu va avea impact asupra şanselor de soluţionare a conflictului cu Israelul. Un sondaj de opinie dat publicităţii la începutul lui decembrie relevă faptul că pentru 57,5 % dintre palestinieni, alegerea lui Obama nu va constitui nici o diferenţă faţă de administraţia actuală, în ceea ce priveşte negocierile de pace israeliano-palestiniene. Majoritatea covârşitoare a palestinienilor, 75,7 %, nu este deloc mulţumită de rolul americanilor în procesul de pace din Orientul Mijlociu, în care Washingtonul este pricipalul mediator. Rămâne însă de văzut când vor ajunge din nou cele două părţi la masa tratativelor şi dacă vor apărea rezultate concrete.
Israelul şi criza financiară mondială
La scurt timp după ce ministrul de Finanţe Roni Bar-On a prezentat un plan de relansare a economiei ţării, afectată de criza financiară internaţională, marii rabini ai Israelului i-au chemat pe credincioşi să participe la o rugăciune menită să ajute la rezolvarea acestei crize. Un responsabil al Marelui Rabinat, sub rezerva anonimatului, susţine că această situaţie critică a provocat o scădere drastică a donaţiilor oferite de oameni de afaceri evrei instituţiilor de învăţământ şi religioase, care riscă să fie închise din cauza lipsei finanţării. Astfel, cei doi mari rabini ai Israelului, Yona Mezger (aşkenaz) şi Shlomo Amar (sefard), au precizat, într-un comunicat, că actuala criză financiară a dus la închiderea unor întreprinderi şi escaladarea şomajului, „astfel încât numeroşi capi de familie nu-şi mai pot întreţine familiile. De aceea îi chemăm pe toţi să participle la o rugăciune.“
În încercarea de a evita recesiunea, Banca Israelului a anun?at, pentru a doua oară în decurs de 15 zile, reducerea cu o jumătate de punct a dobânzii sale de referinţă, care a ajuns la 2,5 procente, cel mai scăzut nivel din istoria ţării. Banca Centrală a Israelului estimează pentru anul viitor o creştere a Produsului Intern Brut cu doar 1,5%, comparativ cu 4,3%, în 2008.
Deocamdată, efectele rugăciunilor nu sunt vizibile; dar poate mai târziu vor apărea…
