Vremea în care Partidul Social-Democrat (PSD) conducea detaşat în sondajele de opinie a apus. Partidul de guvernământ a revenit pe primul loc, după căderea înregistrată în urma alegerilor locale, dar diferenţa, de câteva procente, faţă de Alianţa D.A. PNL-PD îl menţine în corzi până la alegeri. Bătălia va fi cu atât mai strânsă, cu cât, spre deosebire de PSD, Alianţa nu a consumat până acum prea multe “gloanţe” electorale.
Retragerea strategică a Alianţei
Analiştii se aşteptau la o adevărată ofensivă politică şi mediatică a Alianţei D.A., o continuare firească a trendului ascendent format la alegerile locale. După o perioadă de incertitudini şi eforturi de repoziţionare, această estimare nu s-a confirmat. Din motive preponderent strategice, Alianţa a refuzat să preia avangarda campaniei electorale; mai mult decât atât, s-a decuplat de la ritmul de atacuri şi contraatacuri impus de PSD. Această atitudine de retragere strategică a lăsat impresia că PNL şi PD au eşuat în proiectul de repoziţionare.
Deşi nu se mai poate vorbi după locale despre un PSD cvasidominant şi o Alianţă insuficient reprezentată politic, atât PSD, cât şi Alianţa au păstrat o anumită inerţie de autopercepţie. Modul în care partidul de guvernământ a reuşit să răstoarne balanţa alegerilor pentru consiliile judeţene, apoi realizarea alianţei cu PUR şi continuarea protocolului cu UDMR, intensificarea campaniei electorale prin introducerea, de către PSD, a unei linii directe de campanie negativă au stopat avântul Alianţei. În noile condiţii, PNL şi PD se comportă aproximativ ca în perioada de dinaintea alegerilor locale. Deci ofensiva politică nu a mai avut loc.
În paralel, cu toate eforturile de schimbare a imaginii, PSD se confruntă cu un blocaj de creştere. Sondajele de opinie realizate de CURS au evidenţiat faptul că anunţarea candidaturii la Preşedinţie a lui Adrian Năstase nu a mărit cota electorală a acestuia şi cu atât mai puţin a partidului său. Dimpotrivă, după schimbarea conducerii partidului şi organizarea Congresului Extraordinar, liderul PSD a scăzut trei procente în sondaje. Dacă PSD face eforturi imense pentru a rămâne pe primul loc, Alianţa, fără a se osteni prea mult, suflă în ceafa PSD. Partidul de guvernământ a frânat Alianţa, deocamdată; dar ce se va întâmpla când PNL şi PD vor reuşi să tureze motoarele?
Condiţiile de constituire a A.D.A.
Alianţa D.A. PNL-PD s-a constituit în contextul politic rezultat după alegerile din 2000. Acest context avea două coordonate majore: partidul de guvernământ a ajuns supradimensionat, iar PRM, partidul “nedemocratic”, a devenit al doilea partid ca reprezentare parlamentară. Pe de o parte, spectrul politic fusese dezechilibrat de succesul neaşteptat al lui Corneliu Vadim Tudor; pe de altă parte, partidul de guvernământ a manifestat o prea mare autoritate în timpul guvernării. Tendinţa firească a celor două partide din opoziţia democratică, în această situaţie, a fost aceea de a se alia. Baza alianţei este deci determinată de constrângerile politice.
Ar fi sugestiv de comparat contextele în care au acţionat actuala Alianţă D.A. şi fosta CDR. În 1996, când CDR a câştigat alegerile, PRM se afla la putere, alături de PDSR (actualul PSD). Acum, PRM se află în opoziţie şi este într-un proces de democratizare a imaginii. În acelaşi an, PDSR era un partid care izolase România pe plan internaţional. Astăzi, PSD este membru al Internaţionalei Socialiste şi sub actuala guvernare România a intrat în NATO. Dacă CDR era o alianţă democrată, din care făceau parte formaţiuni de toate orientările politice, fie parlamentare, fie neparlamentare, Alianţa D.A. se defineşte în principal din punct de vedere moral (“Dreptate şi Adevăr”) şi din ea fac parte doar două formaţiuni, PNL şi PD, ambele parlamentare. Aşa cum PDSR de ieri nu mai este PSD de azi, nici Alianţa D.A. nu este fosta CDR.
Ofensiva pe termen scurt
Este foarte clar că, în ciuda alianţei cu PUR, PSD nu poate creşte în sondaje mai mult de două-trei procente. Chiar dacă în prezent conflictele interne din PSD nu se manifestă cu prea mare intensitate, ele există totuşi şi reprezintă o frână nevăzută pentru partidul de guvernământ. Capacitatea PSD de persuadare a electoratului a scăzut. Suflul partidului de guvernământ este în prezent menţinut artificial de la dozele de oxigen ale propagandei. În acelaşi timp, Alianţa are un potenţial de creştere pe care nu-l fructifică sau nu-l poate fructifica, fie din cauza forţei cu care se apără PSD, fie din cauza problemelor interne din cadrul Alianţei. Într-un anumit sens, blocada mediatică a PSD nu a fost spartă, iar PNL şi PD trebuie să găsească o soluţie la această problemă. Una dintre aceste soluţii ar putea fi o puternică ofensivă pe termen scurt, în campania electorală, fructificând la maximum degringolada mass-media din această perioadă. O astfel de strategie a fost foarte utilă în campania pentru alegerile locale din Bucureşti, atunci când candidaţii Alianţei au reuşit să crească în numai două săptămâni câteva zeci de procente.
Pregătirea pentru preluarea puterii
O ofensivă electorală a Alianţei D.A., în măsură să răstoarne rezultatul alegerilor în favoarea sa, este posibilă dacă, pentru prima dată, Alianţa va reuşi să exprime ceva din imaginea forţei sale. Liderii PNL şi PD trebuie să exprime o interpretare proprie şi convingătoare a realităţilor din România. Prin retragerea strategică, Alianţa a reuşit să marcheze elocvent faptul că s-a rupt de modul de interpretare al PSD. Dar aceasta este deocamdată doar o definiţie negativă. Alianţa trebuie să ofere electoratului propria grilă de interpretare, ceea ce se traduce printr-un proiect şi o viziune noi. Alianţa trebuie să arate că retragerea în faţa PSD s-a datorat tocmai unei diferenţieri de viziune şi nu reprezintă o dovadă a slăbiciunii sale într-un moment în care Alianţa nu mai este percepută ca slabă. În noul context politic, mesajul moral, care este baza de constituire a Alianţei PNL-PD, nu mai este suficient, iar A.D.A. trebuie să insufle electoratului încredere că poate guverna România. Mai mult decât oricând până acum, Alianţa trebuie să fie percepută ca formaţiune de guvernământ. Nu atât programul de guvernare este important sau liderii capabili să-l implementeze, cât sentimentul că Alianţa poate să guverneze.
Corolar la viitoarele alegeri
Cel mai probabil, viitoarele alegeri se vor juca pe sticla televizorului, în confruntările directe dintre Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Rocada făcută pentru alegerile prezidenţiale va da un plus de combativitate Alianţei. Având în vedere că atuul Alianţei a fostpână în prezent componenta sa morală, este de aşteptat ca Traian Băsescu, în calitate de exponent al valorilor Alianţei, să se bucure de un spor de credibilitate. Aptitudinea pentru discursul moral reprezintă principala slăbiciune a candidatului PSD atât în faţa electoratului, cât şi ca model de reprezentare pentru moştenitorul lui Ion Iliescu (“sărac şi cinstit”). Dacă pentru Alianţă, în ansamblu, este esenţială transmiterea imaginii forţei, pentru candidatul la prezidenţiale discursul moral va fi determinant.
