Home » Idei contemporane » Perspective asupra sistemului financiar mondial

Perspective asupra sistemului financiar mondial

Posted by Eugen Andreescu on May 23rd, 2011 // Comments off

În anii de criză 2008-2009, peste 20 de țări din întreaga lume (însumând aproape jumătate din populația planetei) au înregistrat creșteri specifice perioadelor de “boom” economic. Mai mult, 10 dintre acestea au avut ritmuri de creștere cuprinse între 6 și 14%. În aceste condiții, se mai poate vorbi argumentat și onest că avem de-a face cu o criză mondială sau cu o criză a capitalismului, mai corect precizat, a celui anglo-saxon și a țărilor care depind vital de acest sistem?

I. “CRIZA MONDIALA” NU ESTE MONDIALA…

Cu toate acestea, guvernele corupte și incompetente au preluat cu entuziasm această sintagmă deoarece “criza mondială” a servit drept paravan perfect pentru proasta guvernare a țărilor lor. Dacă criza din ‘29-’33 afost una de supraproducție, pe cea din 2008-2009 eu aș defini-o drept una de supraconsum.

Realitatea contemporană ne arată că omenirea cheltuiește resurse uriașe, multe neregenerabile, pentru a crea nevoi cel puțin îndoielnice pentru a stimula consumul cu orice preț.

II. DE CE CRIZELE MONDIALE IZBUCNESC DIN SUA?

Deși după cel de-al doilea război mondial în lume au avut loc zeci de crize, din care cele mai importante au fost: “criza asiatică”, “criza rusească”, “criza mexicană”, “criza argentiniană”, “criza braziliană”, “criza japoneză” etc, niciuna nu s-a transformat în criză mondială. Cum ne explicăm că cele mai grave crize din lume, cea din ’29-33 (în condiții de protecționism) dar și cea din 2008-2009 (în condițiile unei economii globale) au izbucnit exact în aceeași țară, întâmplător cea mai importantă putere a lumii și atuncidar și acum.

SITUATIA FINANCIARA A SUA IN 2008:

¾ DATORIA PUBLICA: 13.000 MRD. $ (43.000 $/LOC);

¾ CREDITE IPOTECARE: 11.000 MRD. $;

¾ CREDITE DE CONSUM: 2577 MRD. $;

¾ CREDITE ACORDATE PRIN CARTI DE CREDIT; 900 MRD. $ (DIN CARE 425 MRD. $ ACORDATE DE NUMAI 3 BANCI: J.P.MORGAN CHASE; BANK OF AMERICA SI CITIGROUP CARE AU RAPORTAT PIERDERI DE 37 MRD. $ IN 2008 SI 88 MRD. $ IN 2009).

TOTAL: 27.477 MRD. $ (91.590 $/LOC)

“Motorul” economiei americane este consumul privat care determină creșterea PIB în proporție de cca 75%;
Ca să consumi încontinuu ai nevoie de bani pe care populația americană în majoritatea ei, nu-i are datorită faptului că în 2008 rata economisirii coborâse sub 1% fată de 14% în Zona euro;
Familiile americane au datorii cumulate care reprezintă 136% din venitul lor brut disponibil (de ex. în Franța, acest procent este de doar 59%);
Fiecare familie are, în medie, veniturile amanetate pentru creditele luate pentru următorii 2 ani;
Pentru a stimula consumul, băncile le acordă credite. Dar nici băncile americane nu au acești bani. Ele îi atrag din alte părți ale globului, în special din Asia și Orientul Mijlociu;
În acest fel, se explică enormele deficite publice și externe ale SUA care, din principalul creditor al planetei în anii ’50-’80, au ajuns cel mai mare datornic.
După criza financiară din 2007-2008 ca urmare a “bulei speculative” de pe piața locuințelor, piața imobiliară este singura care s-a deteriorat continuu de peste 3 ani și lucrurile nu s-au oprit aici. Statele “însorite” sunt cel mai grav afectate (Florida, Nevada, Arizona, California etc) dar și cele din Midwest atinse de pierderea multor joburi, în special, în sectorul auto.
Reședința principală constituie elementul central pentru patrimoniul unei familii americane. Obișnuite să se împrumute pe baza valorii ipotecare a locuinței, ei constată că peste 3 ani această valoare este în continuă scădere iar ratele scadente sunt tot mai greu de achitat, deoarece s-au împrumutat fără a avea mijloace financiare, dar și datorită șomajului de lungă durată, absolut neobișnuit pentru SUA: 16 milioane de șomeri (în special, minorități, tineri și oameni fără diplome). Rata proprietarilor a coborât la nivelul anului 1998, respectiv 66,4%. Conform estimărilor, între 1,8-2,2 milioane de locuințe sunt în procedură judiciară iar alte 3,5 milioane nu-și găsesc cumpărători. Prea multe oferte și prea puține credite disponibile. După 2005, anul de vârf pentru piața imobiliară, imobilele americane au pierdut 1/3 din valoare;
Piața se va stabiliza atunci când băncile își vor curăța creditele neperformante și se vor întoarce către creditarea populației. Sectorul imobiliar reprezintă indicatorul cel mai preocupant pentru autorități deoarece “frânează redresarea economiei”, după cum declara recent președintele băncii centrale. În plus, imobilele în procedură judiciară au devenit un pericol pentru coeziunea socială;
Retragerea aproape totală a guvernului din jocul economic la sfârșitul anilor 2000 a lăsat câmp liber de acțiune celei mai periculoase activități economice, și anume, speculația financiar-bursieră. Ea s-a extins rapid atât la bănci, cât și la bursele de mărfuri și valori, afectând grav rolul de barometru al acestor instituții. Fondurile speculative au ajuns la valori uriașe, de ordinul a 10.000-12.000 miliarde de dolari localizați în mare parte în paradisuri fiscale, la adăpostul cărora pot destabiliza orice piață sau orice țară din lume. Deja piața valutară, cea mai importantă piață din lume, unde se schimbă zilnic cca 5000 mrd. dolari, a scăpat total de sub influența țărilor și a băncilor centrale occidentale. Prăbușirea lirei sterline din anii ’90 dar și atacarea unor țări din Zona euro, pe fondul crizei datoriilor, este doar un exemplu în acest sens;
Pornind de la sintagma că “statul este cel mai prost administrator”, guvernul american s-a retras din ecuația administrării, altfel spus, s-a derobat de la obligațiile pe care în mod tradițional un stat le are. Locul lui a fost luat de bănci, bursele de mărfuri și de valori care trebuiau să reprezinte locul cel mai eficient de alocare a resurselor la scară planetară și regională. Din nefericire, acestea ua devenit un paradis ideal pentru activitățile speculative, numai în acest fel putându-se explica explozia prețurilor și cotațiilor la cele mai importante resurse ale planetei, inclusiv la produsele alimentare.
Caracteristica companiilor americane care se finanțează în proporție de 2/3 de pe bursele de valori (prin emisiuni de obligațiuni și acțiuni) și nu prin bănci (în Europa occidentală raportul este exact invers) dar și faptul că zeci de milioane de americani speculează la burse a condus la umflarea artificială a cursurilor care în ultimele 2 decenii au crescut de 2 ori mai repede decât rata profitului. Nu întâmplător, în primele zile ale crizei, cursul acțiunilor a scăzut cu peste 25%, pierderile din capitalizarea bursieră depășind 25.000 de mrd. dolari la scară planetară.
În concluzie, Fondurile speculative, investitorii și băncile formează un cartel mult mai puternic și mai eficient decât toate guvernele occidentale luate la un loc. Acestea sunt totdeauna cu un pas înaintea piețelor care dictează trendurile majore din economia mondială. Deși ei sunt principalii responsabili de actuala criză, nici măcar un singur bancher nu a răspuns pentru modul cum a gestionat către faliment sistemul bancar, lăsând guvernul american să scoată” castanele încinse din foc”.
Prima lecție, cea mai dură a crizei din 2008-2009 este aceea că a mai căzut un mit al ultimilor 200 de ani, acela al autoputerniciei pieței, cel mai bun administrator care nu greșește niciodată.
A doua lecție este aceea că statul trebuie să redobândească pârghiile de reglementare, control și supraveghere deoarece “bomba socială” explodează întotdeauna în curtea guvernului și nu a băncilor care au produs dezastrul. Atfel spus, este nevoie de o nouă abordare macroeconomică care să resatbilească justul echilibru dintre profit și responsabilitatea publică.

Reacția dură a autorităților SUA

Eșecul major al piețelor de a se autoreglementa a forțat Legislativul american să adopte rapid “cea mai vastă reformă a sistemului financiar” din ultimii 80 de ani, de la “New Deal-ul” președintelui Roosevelt. Având aproape 2000 de pagini, documentul intitulat “Reforma Wall Street și legea protecției consumatorului” vizează toate societățile, băncile de afaceri și de depozit, organismele de credit și hedge funds care, pentru prima oară sunt obligate să se înscrie la SEC (organismul de control al piețelor).

Adresându-se actorilor de pe Wall Street, Nanci Pelosi, președinta Camerei Reprezentanților, a sintetizat: “Distracția a luat sfârșit. S-a creat o Agenție de protecție a consumatorilor care să reglementeze produsele financiare considerate prea riscante”. De asemenea, Consiliul de Supraveghere a serviciilor financiare are sarcina de a coordona acțiunea diverselor agenții de control a sistemului financiar.

FED-ul american făcut resoponsabil că nu a fost în stare să anticipeze criza a fost deposedat de o parte din prerogativele sale. Reglementarea interzice băncilor să mai utilizeze fondurile proprii în scopuri speculative.

Prin crearea Consiliului de supraveghere cu puteri depline stabilirea de reguli stricte pentru toți actorii financiari din SUA se pune capăt unei perioade de peste 200 de ani de dominație a piețelor libere care au produs prosperitate dar și cele mai grave crize din istoria omenirii.

Concluzionând, mâna invizibilă (celebra teorie a economistului englez Adam Smith, promotor al liberalismului începând cu sec. al XVIII –lea) s-a transformat peste noapte, datorită crizei, în mâna vizibilă pe care ne-o arată guvernul american ultimii 2 ani și, probabil, decenii de acum înainte.

III. CONSECINTELE MAJORE ALE CRIZEI FINANCIAR-ECONOMICE

“Momentul unipolar” instaurat în lume după căderea zidului Berlin a durat 20 de ani, perioadă în care SUA și-a impus voința în mod discreționar;
Utilizarea intempestivă a grupului “G20” pentru stăvilirea crizei a fost un semn clar că ordinea mondială instituită după cel de-al doilea război mondial a apus;
Încheierea războiului rece și deschiderea globală au netezit calea pentru ascensiunea unor noi puteri (China, India, Brazilia) și a redus la minim importanța ideologiilor;
Viitoarea ordine mondială va fi multipolară;
Caracteristica vremurilor noastre este aceea că “”mai multe ajustări fundamentale au loc în același timp”, fapt care face impredictibilă orice concluzie definitivă;
Sistemul internațional la orizontul anilor 2025-2030 va fi de nerecunoscut datorită globalizării și a creșterii ponderii țărilor emergente care va conduce la un transfer istoric de bogăție și putere dintre Vest și Est;
Crearea unui sistem monetar internațional mai puțin dependent de dolar în care euro și yuanul chinezesc vor juca roluri comparabile;
În următorii 20 de ani de tranziție, rivalitățile strategice se vor concentra pe inovațiile tehnologice, comerț și investiții, în timp ce în secolul XX rivalitățile au vizat expansiunile teritoriale, armele și alianțele militare strategice;
Masiva reajustare a dezechilibrelor comerciale și a balanțelor de plăți trebuie să înceapă deoarece deficitele americane au devenit nesustenabile. La fel și excedentele Chinei, Germaniei, Japoniei, țărilor asiatice și țărilor exportatoare de petrol din Golful Piersic. Consumatorii americani nu mai pot susține mult timp exporturile chinezești dar nici China nu mai poate finanța pe termen lung împrumuturile.
Aceste reajustări vor necesita decenii și se vor finaliza cu un transfer de putere dinspre Vest către Est. principalii beneficiari vor fi China și India. Puterea SUA și a UE se va diminua;
Reuniunile “G-20” din ultimii ani reprezintă de fapt o recunoaștere clară a influenței tot mai mari a Chinei, Indiei și Braziliei pe scena internațională;
Rusia este unul din marii perdanți ai noii oridini mondiale, ea având un rol secundar în cadrul grupului “G-20”. Puterea sa energetică și militară se dovedește ineficientă în organismele financiare. În plus, problemele grave demografice și un sistem judiciar corupt se vor actualiza în următoarele decenii;
Intenetul a facilitat explozia speculațiilor financiare în întreaga lume, fapt care a dus inevitabil la criză;
“Paradisurile fiscale” care adăpostesc fonduri speculative colosale (peste 10.000 miliarde de dolari, care nu sunt supuse niciunui control) sunt o sursă majoră de dezordini și incertitudini financiar-economice la scară planetară;
FMI va deține rolul de coordonator al economiei mondiale.

AXA G-2 “CHIMERICA” VA FACE JOCURILE PE PLAN MONDIAL

Cu ocazia vizitei președintelui chinez Hu Jintao (ianuarie 2011), președintele american Barack Obama a declarat:

“Relațiile dintre SUA și China vor fi determinate pentru întreaga lume a secolului XXI. Problema cea mai importantă a celor 2 țări este aceea de a asigura o tranziție către o relație de la egal la egal”.

DEPENDENȚA DE CHINA

China controlează în proporție de 9,8% datoria publică americană (907 miliarde $), și de 7,3% datoria publică a Zonei euro.

Condițiile puse de China sunt:

¾ Să nu încurajeze protecționismul vamal;

¾ Să permită achiziționarea de active strategice în UE, cum ar fi elemente de infrastructură (ex. portul Pireu în Grecia și aeroportul Chateauroux în Franța);

¾ Să nu ceară o reevaluare a yuanului chinezesc;

¾ Cu cele 3500 mrd $ (constituite din 2650 mrd. $ la Banca centrală și 850 mrd. $ deținuți de cele două fonduri suverane) China deține 40% din totalul rezervelor mondiale (9025 mrd. $). Compoziția probabilă: 65% în dolari și 26% în euro.

¾ Cu aceste resurse, China controlează aproape perfect cursul celor mai importante 2 valute ale lumii;

¾ China a devenit a 2-a putere a lumii;

¾ La adăpostul acestor resurse uriașe, China dezvoltă la scară planetară o strategie similară cu Planul Marshall, chiar dacă acest plan nu are un nume explicit;

¾ În perioada 2009-2010, China a împrumutat prin cele 3 mari bănci de stat 110 mrd. $ devansând chiar și Banca Mondială (100,3 mrd. $). În acest fel, China a devenit al doilea creditor mondial, după FMI.

¾ În sens invers, randamentul investițiilor din UE în China a fost în perioada 2004-2008 de 10,1% față de 6,0% în țările OCDE. În acest fel, China a devenit principalul sprijin al multinaționalelor din UE pentru a rămâne pe “verde” sau pur și simplu a supraviețui. De exemplu, compania Volkswagen realizează 14% din vânzări în China dar realizează aici 80% din profit;

¾ Cea mai puternică bancă din lume dar și cea mai mare companie petrolieră sunt chineze.

IV. CE NE ASTEAPTA?

¾ O nouă criză financiară la orizontul anului 2015. Opinia provine de la grupul american OLIVER WYMAN (specializat în managementul riscurilor industriale) care va avea drept cauză “bula materiilor prime”. Exemple: numai ultimii 5 ani, prețul aurului a crescut de la 546 $/uncie (ianuarie 2006) la peste 1500$/uncie în prezent.

¾ Prețul petrolului a crescut de la 63 $/baril în 2006 la 105 $/baril în februarie 2011;

¾ Prețul grâului s-a majorat de la 123$/t în 2006 la 305 $/t în februarie 2011.

¾ Aceste creșteri fără precedent într-un interval atât de scurt au atras ca un magnet și băncile care au intrat în acest joc periculos, finanțând pe cei care speculează pe piața materiilor prime (hedge funds) dar și proiecte de exploatare a resurselor care devin tot mai costisitoare.

¾ Conform companiei americane, criza va debuta atunci când tensiunile inflaționiste vor obliga China să majoreze dobânzile sau va lăsa yuanul să se aprecieze. Atunci, va avea loc o prăbușire bruscă a cererii de materii prime și, implicit, o scădere dramatică a prețurilor.

¾ Țările slăbite după criza datoriilor suverane nu vor mai avea forța să susțină băncile cu probleme datorită expunerii prea mari pe piața materiilor prime. De data aceasta, țările emergente vor fi direct afectate.

¾ Este bine cunoscut faptul că actuala explozie a prețurilor materiilor prime se datorează în bună parte Chinei, Indiei și altor țări emergente care au creat o presiune foarte tare pe partea de cerere. Pe piața materiilor prime “legea junglei” prevalează, deoarece Fondurile speculative atrase de câștigurile facile s-au implicat profund. Dar, aceste prețuri “nu pot urca până la cer” și va veni o zi în care “bula materiilor prime” se va sparge iar țara care a umflat acest balon tot ea îl va sparge.

¾ În concluzie, dacă anul 2015 poate fi discutat, soliditatea argumentelor este imbatabilă, având în vedere că mecanismul economic mondial s-ar gripa într-o zi dacă prețul materiilor prime și a alimentelor va mai continua câțiva ani.

¾ Conform unui sondaj Bloomberg din decembrie 2010 realizat printre 1000 de investitori foarte importanți, 45% consideră că în următorii 5 ani China se va confrunta cu prima criză serioasă din ultimele decenii pe fondul “bulei speculative a creditului” si a riscului de supraîncălzire a economiei. Criza din China va afecta întreaga economie mondială.

I. FACTORII CARE VOR DETERMINA SCHIMBAREA DE PUTERE LA NIVELUL ANULUI 2050

Până în 2020, producția industrială a celor 7 țări emergente (China, India, Rusia, Brazilia, Mexic, Indonezia și Turcia) va fi mai mare decât a grupului “G7” (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia și Canada);
Până în 2032, PIB-ul celor 7 țări emergente va depăși PIB-ul țărilor dezvoltate;
Țările mici foarte bogate din prezent (Elveția, Olanda, Suedia) confruntate cu îmbătrânirea accelerată a populației își vor pierde pozițiile;
Factorii determinanți ai schimbării:

ü Explozia demografică combinată cu o educație foarte solidă;

ü Democratizarea țărilor emergente