Aşa cum Uniunea Europeană, sui generis, se confruntă cu o necesitate a îmbunătăţirii mecanismelor eficiente şi democratice de implicare şi selecţie a liderilor, la fel şi pe Stânga politică europeană există o nevoie de îmbunătăţire, atât a strategiilor de coordonare inter-instituţionale, cât şi de o “re-configurare” a discursului politic. Acestea sunt două condiţii esenţiale pentru apariţia unei entităţi supra-structurale noi, pan-europene, o federaţie de stânga, cu influenţă explicită în plan concret. Trebuie schimbat mult şi rapid, asta desigur dacă trecem de la turaţia de tip “Europă a elitelor” la una de tip “Europa cetăţenilor”. Cetăţenii din toate statele membre ale Uniunii Europene trebuie să vadă mai clar platformele politice la nivel european şi astfel să aibă o oportunitate mai bună să-şi exprime opţiunea (votul) între Stânga Europeană şi Dreapta Europeană, într-o manieră din ce în ce mai democratică.
Stânga Europeană trebuie să continue să-şi demonstreze ideologia progresistă (însă ghidată de o etică solidă) şi să-şi stabilească un mecanism politic, nou şi îmbunătăţit, de selecţie şi promovare a liderilor la nivel comunitar, printr-o campanie internă, cu aproximativ trei ani înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Campania trebuie să se desfăşoare în toate cele 27 de state membre după un calendar comun convenit. Liderul ales democratic de către socialiştii europeni trebuie să fie anunţat cu cel puţin trei luni înainte de alegerile europene, purtând apoi statutul de candidat pentru funcţia de Preşedinte al Comisiei Europene.
Impactul alegerilor primare asupra presei naţionale
Afacerile europeane sunt prin definiţie plictisitoare şi neinteresante pentru privitori şi ascultători. Rolul mass media în societăţile democratice este însă foarte important, este mijloc de informare pentru cetăţeni, crează opinia publică şi susţinerea publică. Mass media este recunoscută ca fiind forum pentru discuţiile socio-politice şi a conflictelor, ea poate în acelaşi timp să susţină sau să distrugă integrarea socială.
Media joacă un rol important în europenizarea sferei publice, dar acoperirea temelor ştirilor este legată de sursele de informare şi de evenimentele care generează ştiri neglijând politicile europene. Organizaţiile media naţionale dedică mai curând resurse limitate pentru infrastructura de la Bruxelles, iar „corespondenţii de la Bruxelles” înfruntă competiţia acerbă cu „corespondenţii din străinătate”.
În concordanţă cu punctul de vedere predominant asupra rolului pe care îl are media în comunicarea politică europenizată, media pune în evidenţă, în general, probleme dintr-o pură perspectivă naţională. Media ar tinde să neglijeze dimensiunea europeană şi să trateze, de preferabil, problemele în termeni naţionali. Dacă am avea un sistem electoral bazat pe alegerile primare europene, presa naţională ar reflecta cu mult mai multă atenţie subiectul alegerilor europene, cu mult timp înainte de data scrutinului. Este mult mai uşor de acoperit mediatic numele celor care intră în campania electorală, dezbaterile din fiecare ţară şi – bineînţeles – rezultatele primarelor din 27 de ţări.
Să zicem – un exerciţiu imaginar – că 3 candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene (David Miliband, Jose Luis Zapatero şi Alfred Gusenbauer) ajung să deruleze o campanie electorală pentru a atrage voturile membrilor de Stânga din România. Cu săptămâni înainte de data alegerilor primare din România vom asista la editoriale, interviuri şi ştiri proaspete despre candidaţii respectivi. Cotidianele vor avea pe primele pagini titluri precum „Miliband în campanie în România” sau „Zapatero vrea voturile PSD-iştilor”. Dezbaterile televizate vor invada şi ele ecranele românilor, prezentând cu lux de amănunt programul european al candidaţilor şi încercând să sugereze teme de discuţie atractive pentru România. Iar subiectele de campanie vor avea substanţă europeană, căci având un candidat european (care nu e cel mai probabil din ţara ta) subiectele vor converge către tematici europene, detaşate de rutina subiectelor locale şi naţionale. Şi astfel visul Uniunii Europene devine realitate: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.
Dezbaterile din „campania românească” se vor mediatiza – normal, nu cu aceeaşi intensitate – şi în celelalte 26 de ţări europene, interesate desigur de opiniile candidaţilor şi – desigur – de scorul alegerilor. Iar dacă multiplicăm cu 27 astfel de campanii putem afirma fără reţinere că primarele sunt o mină de aur pentru mediatizarea alergerilor europene, a Parlamentului European în particular şi a Uniunii Europene în general.
Impact alegerilor primare asupra cetăţenilor
Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să atragă anumiţi oameni şi să îi convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii” săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană dacă ne deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate cele 27 de state membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum aproape 500 de milioane de locuitori, dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează sunt doar o picătură într-un ocean. UE are fanii săi, dar cum rămâne cu cetăţenii săi?
Relaţia UE-cetăţeni pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un referendum, adesea cu rezultate negative. Cetăţenii îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi, iar UE îşi aminteşte de cetăţeni atunci când aceştia îi resping proiectele. Specialiştii explică acest fapt prin prisma unui concept destul de cunoscut în zilele noastre: lipsa comunicării. Să fie doar asta?
Organizarea alegerilor primare ar putea schimba percepţia cetăţenilor despre construcţia europeană. Alegerile europene ar avea cel puţin feţe umane, necesare în demonizarea unui sistem opac. Dacă am avea alegerile primare, pregătite cu 2-3 ani înainte de alegerile europene, activiştii locali ar putea înţelege mai devreme importanţa confruntărilor europene, ar putea convinge şi pe alţii că implicarea în astfel de acţiuni are relevanţă pentru ei. S-ar realiza o masă critică de dezbateri, utile pentru decriptarea mesajelor.
De câţiva ani, Obama a devenit idolul politicienilor, brandul politic cel mai cunoscut, chiar şi în Uniunea Europeană. Preşedintele american are merite deosebite, dar şi un sistem care l-a “inventat”. Obama este un produs al sistemului american, aşa cum vom avea alţi lideri americani aleşi cel puţin o dată la 8 ani. Alegerile primare i-au dat posibilitatea liderului american în a se afirma, nu o campanie de două luni, survenită după nominalizarea de către Partidul Democrat ca şi candidat oficial la funcţia supremă în Stat.
Nu cetăţenii sunt problema când vorbim de alegerile europene. 43% rata de participare în 2009, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri? Iar dacă vom continua în aceeaşi formulă garantez că în 2014 nici măcar 40% nu se vor prezenta la vot.
Specialiştii au început să admită faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel european. E nevoie în egală măsură de respectarea principiilor democraţiei la nivel comunitar. Uniunea Europeană speră să îmbunătăţească participarea cetăţenilor pentru crearea unei democraţii supranaţionale, participarea activă a populaţiei fiind un factor cheie în acest mecanism. Dar cum? Dacă legitimitatea este dobândită prin vot, iar Preşedintele Comisiei nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, atunci schimbarea metodei este încă o chestiune ce ar trebuie avută în vedere.
Să nu uităm de asemenea că membrii Parlamentului European sunt aleşi mai degrabă din listele preliminare naţionale şi regionale decât din mandate directe. Democraţia va fi cu adevărat instaurată numai atunci când se vor oferi reforme democratice autentice, care vor face în final comunicarea despre Europa un exerciţiu mai uşor.
Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. De ce oare această percepţie, când Parlamentul European creşte ca putere şi influenţă?
Impact alegerilor primare asupra instituţiilor europene
Uniunea Europeană are un sistem complex de luare a deciziei care este greu de înţeles şi există lipsă de interes pentru această construcţie din partea sistemele educaţionale naţionale. Factorii de decizie naţionali au tendinţa să acuze UE când este nevoie să fie introduse măsuri nepopulare şi să îşi adjudece meritele pentru deciziile populare.
UE reprezintă “adăugarea” unui judecător în luarea deciziilor în faţa statelor membre. Numeroase studii au subliniat rolul oficialilor nealeşi în procesul de luare a deciziilor. O problemă frecvent discutată este sistemul complex al “comitologiei“, prezentat adesea ca fiind un caz extrem de reversiune al circuitului puterii. Uniunea a fost caracterizată ca o entitate pe mai multe nivele şi policentrică – o guvernare policentrică. Diversitatea culturală se adaugă la acestea. Este cât se poate de clar că UE nu a produs o identitate colectivă până în prezent. Uniunea Europeană se joacă de-a puterea, iar comunicarea sa, puţin confuză, oscilează între “cucerirea puterii” şi “exercitarea puterii”. Politicile trebuie individualizate şi neapărat personificate pentru a avea succes, toate celelalte lucruri fiind imparţiale.
Consensul este o problemă fundamentală a UE, iar când dosarele se numesc Kosovo, Georgia şi chiar SUA, apar mari probleme de coerenţă, ajungându-se de cele mai multe ori la consens „de tip UE”: Liderii europeni au ajuns unanim la concluzia că nu pot exprima o părere unanimă. Brandul “Parlamentul European” este mai puternic decât IBM sau HP, dar totuşi e dificil în a convinge “consumatorii”. Unii spuneau că se pune accentul prea mult pe “mecanism” şi prea puţin pe “produsul finit”. Un “consumator” este interesat de maşina pe care o cumpără, nu de procesul tehnologic al producerii autovehicolului.
Votul direct de care vorbea recent şi Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, ar fi cea mai importantă măsură prin care să se amelioreze deficitul de legitimitate şi să se rezolve o problemă de democraţie europeană. Vizibilitatea şi notorietatea liderilor comunitari ar creşte semnificativ, impusă de crearea unui nou mecanism de selecţie a acestora, mult mai benefic şi pentru cetăţenii europeni.
E imperativ ca grupările politice europene să-şi numească proprii lideri pentru a-şi conduce campaniile chiar dacă nu avem practic un electorat pan-european. Acest lucru va pune la un loc feţe şi nume, prin programe politice. E nevoie de o “ruptură” strategică în jurul anului 2011, maxim in 2012, iar semnalul trebuie să vina din partea partidelor politice europene, nu din partea instituţiilor europene. Se simte nevoia unor “mişcări doctrinare”, trecând peste fantomaticele “umbrele europene”. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege democratic şi vizibil liderii europeni, la înaltele funcţii, la nivel comunitar.
Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie.
Alegerile primare dau mult mai multă vizibilitate instituţiilor europene, majoritatea dezbaterilor fiind axate pe rolul Parlamentului European şi a Comisiei Europene în a răspunde cerinţelor cetăţenilor UE.
Dan LUCA / Bruxelles
Dan LUCA este Doctor in Relatii Internationale si Studii Europene, fondator in 2003 al Clubului “Romania-UE” Bruxelles. Are 39 de ani si isi desfasoara activitatea la Bruxelles de 14 ani. Predă cursul de “Tehnici de comunicare în UE” la universităţi din Bruxelles şi Gorizia (Italia). Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării
