Tema regionalizării administrative domină de ceva vreme agenda publică în materie de reformă administrativă. Din punct de vedere politic pare un moment propice, atât timp cât UDMR nu este la guvernare şi riscul confundării regionalizării cu regionalismul, este limitat.
Cele două concepte, regionalism şi regionalizare se referă la două lucruri total distincte. Primul concept are în vedere grupul, o comunitate, respectiv identitatea şi acţiunea sa, iar cel de-al doilea se referă la spaţiu, la cadrul şi organizarea acestuia.
Prin urmare se impune o distincţie între regionalism şi regionalizare conform căreia: regionalismul este rezultatul unui proces de „ jos în sus”, de conştientizare de către unele comunităţi a unor dezechilibre regionale, a subdezvoltării economice, a alienării etnoculturale, a centralismului statului în care trăiesc, în vreme ce regionalizarea este procesul de „sus în jos”, prin care statele conştientizează dezechilibrele regionale cu toate fenomenele care le însoţesc, subdezvoltare economică, centralism exagerat şi trec la descentralizarea sistemului politico-juridic printr-o instituţionalizare la nivel regional.
În România discutăm despre regionalizare, în sensul reaşezării administrative a teritoriului, după criterii economice în primul rând.
O decizie privind reorganizarea administrativ-teritoriala prin modificarea Constitutiei şi crearea regiunilor este aşteptată de ceva vreme, dar se pare ca nimeni nu a dorit să şi-o asume, mai ales din raţiuni electorale. Argumentele unei astfel de decizii nu ţin neapărat de o compatibilizare (mult şi fals invocată în trecut) cu teritoriile europene, ci mai ales de politicile de dezvoltare socio-economică: judeţul s-a dovedit mult prea mic şi slab pentru proiecte de anvergură, cooperarea între acestea nu a funcţionat iar statul este prea departe de soluţionarea unor probleme de nivel local. Politicile economice, de mediu, infrastructură sau de ocupare nu pot fi gândite eficient la nivel naţional, având în vedere disparităţile teritoriale, dar nici la nivelul unui judeţ cu o suprafaţă şi resurse limitate.
Aşadar, regiunea pare a fi necesara ca unitate administrativ-teritoriala, care să preia prin descentralizare responsabilităţi ale administraţiei centrale, dar şi unele atribuţii ale judeţelor.
Disputa apare însă la următorul pas: dispar actualele judeţe sau le menţinem şi pe acestea?
In primul caz (aşa cum s-a realizat în Polonia) există argumentul reducerii aparatului administrativ, dar am asista la o re-centralizare la nivel regional. In acest caz nu este necesară nici modificarea Constituţiei, pur şi simplu reducându-se numărul de judeţe.
Pe de alta parte, o decizie bruscă în acest sens poate produce ceva blocaje instituţionale, mai ales dacă nu există o pregătire adecvată a aplicării deciziei (şi istoria recentă ne demonstrează că nu va exista).
Desfiinţarea judeţelor şi transferul total de competenţe către regiune reprezintă o formă de centralizare, manifestata prin îndepărtarea autorităţii faţă de cetăţeni şi prin diminuarea capacităţii decizionale de identificare şi rezolvare a problemelor locale, aspect ce contrazice toate documentele europene în materie, inclusiv Carta autonomiei locale. Implicaţiile imediate ale centralizării ar fi scăderea calităţii serviciilor publice şi diminuarea responsabilităţii faţă de gestiunea bunurilor publice. Apoi, desfiinţarea judeţelor are implicaţii asupra colectivităţilor locale, fiind sinonimă cu depersonalizarea, destrămarea unor comunităţi constituite. Trebuie luată în considerare şi acceptabilitatea unei astfel de soluţii pentru populaţie.
Nu sunt de neglijat nici costurile imense pentru populaţie – schimbare cărţilor de identitate, acte de proprietate, cadastru, bazele de date, sistemele informatice, reevaluarea patrimoniului, transferul de patrimoniu , litigiile privind proprietatea etc.
In cazul menţinerii judeţelor ca unităţi administrativ-teritoriale apare un transfer de atribuţii, sarcini, personal către regiune, dar principala critica o reprezinta existenţa a patru niveluri administrative între care, cu siguranţă, vor exista suprapuneri de competenţe (modelul francez). Altfel spus, vom asista la o extindere a sistemului de instituţii şi autorităţi publice.
Lucrurile vor funcţiona doar în cazul unei separări clare, precise, a limitelor de acţiune: regiunea poate gestiona problemele de infrastuctură rutieră, socială, de sănătate, politicile de ocupare, mediu, dezvoltare economică, locuire etc. Astfel, regiunea ar fi un intermediar între stat şi judet, care nu ar genera costuri suplimentare ci doar o redistribuire a resurselor şi competenţelor statului şi judeţelor.
Politic vorbind, este soluţia care mulţumeşte pe toată lumea, dar nu o văd realizabilă mai devreme de un an, pentru a fi şi fundamentată ştiinţific în mod adecvat. Apreciez că orice propunere privind proiectul de regionalizare administrativă a României elaborat în lipsa unei fundamentări ştiinţifice adecvate, este pur politicianist. O astfel de decizie strategică pentru România, adoptată în necunoştinţă de cauză, fără a fi susţinută de date şi analize profunde, va avea un impact negativ asupra populaţiei şi economiei. Variantele propuse până acum de 8, 10, 12 regiuni, nu sunt decât nişte opinii argumentate simplist, pe baza unor observaţii şi puncte de vedere personale ale celor ce le-au promovat.
Fundamentarea si proiectarea scenariilor de regionalizare poate veni chiar din curtea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice prin operaţionalizarea a două proiecte finanţate din fondurile structurale, blocate momentan:
a.Proiectul „Reforma administrativ-teritorială, mai multă eficienţă în administraţia locală din România”, cod SMIS 32602, finanţat din PODCA, blocat înainte de elaborarea activităţilor de cercetare:
- Activitatea 1 – Realizarea unui studiu privind contextul european actual în ceea ce priveşte organizarea administrativ-teritorială
- Activitatea 2 – Realizarea unei analize comprehensive a organizării şi funcţionării administraţiei publice din România
- Activitatea 3 – Definirea opţiunilor de reorganizare/reformă administrativ-teritorială
- Activitatea 4 – Organizarea de dezbateri publice privind opţiunile de reorganizare/reformă administrativ-teritorială identificate
- Activitatea 5 – Elaborarea Planurilor de acţiune privind implementarea opţiunilor de reorganizare/reformă
- Activitatea 6 – Prezentarea planurilor de acţiune privind implementarea opţiunilor de reorganizare/reformă
b.Proiectul Observatorul teritorial– sistem informaţional integrat în sprijinul politicilor publice de dezvoltare teritorială, cod SMIS 32562., PODCA, blocat de asemenea, înaintea fazei de culegere de date ce vizau teritoriul naţional.
Proiectul vizează următoarele:
- Dezvoltarea unui sistem integrat de observare a teritoriului naţional, în vederea îmbunătăţirii activităţii specifice domeniilor de amenajare a teritoriului, urbanism, locuire şi dezvoltare regională şi realizarea unui geoportal.
- Stabilirea unui standard minim de calitate a datelor ce vor putea fi utilizate pentru elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism.
- Elaborarea unui Plan de extindere la nivel naţional a sistemului de observare a teritoriului României, pe baza rezultatelor obţinute în cadrul proiectului pilot.
- Consolidarea capacităţii instituţionale a Solicitantului prin crearea la nivel naţional între instituţiile publice – utilizatori a Observatorului teritorial, a unui protocol de compatibilitate între sistemul dezvoltat şi aplicaţiile existente şi viitoare.
- Îmbunătăţirea pregătirii personalului din administraţia publică centrală şi locală implicat în realizarea, gestionarea si utilizarea observatorului teritorial.
- Facilitarea obţinerii de informaţii, pentru factorii interesaţi (autorităţi publice centrale şi locale, mediul de afaceri-agenţi economici, comunitatea locală), despre teritoriu şi documentaţiile de dezvoltare regională şi amenajarea teritoriului şi urbanism aprobate, în vigoare într-o anumită zonă de interes, prin utilizarea diferitelor funcţii ale observatorului teritorial.
Consider că cele două proiecte ar asigura resursele, datele, analizele şi scenariile fundamentate riguros pentru reorganizarea administrativ-teritorială a României. Astfel, vor exista premisele unei decizii adecvate, tehnice, dincolo de opinii şi păreri pur sterile.
