Alegerile pentru Primăria Generală a Bucureştiului din această primăvară pot fi caracterizate ca fiind fără miză politică imediată. Ele au însă o miză într-un viitor apropiat, în eventualitatea în care vor fi organizate alegeri parlamentare anticipate.
Algerile parlamentare anticipate sunt încă departe de a deveni o certitudine. Faptul că Traian Băsescu sau alţi lideri ai Alianţei PNL-PD agită ideea în mod insistent nu e de ajuns pentru a fi puse în practică. Ele sunt însă o posibilitate demnă de a fi luată în calcul, în condiţiile în care şi forţele politice din opoziţie – PSD şi PPRM – vor deveni în curând nerăbdătoare să îşi încerce şansele să ajungă la putere. În eventualitatea unor alegeri anticipate, organizate în toamna lui 2005 sau primăvara lui 2006, controlul asupra Primăriei Bucureştiului este esenţial. De asemenea, în ordinea importanţei va conta şi controlul asupra celorlalte reşedinţe de judeţ. Fără Traian Băsescu ca locomotivă electorală, singura posibilitate a Alianţei de a câştiga anticipatele rămân personalităţile cu priză locală.
Alegerile pentru Bucureşti nu sunt o miză pentru guvernare
Câştigarea sau pierderea Primăriei Generale a Bucureştiului de către Adriean Videanu nu are nici un efect semnificativ asupra evoluţiei guvernării gestionate de Alianţa PNL-PD. Rezultatele guvernării nu depind de faptul că te afli la conducerea Primăriei Capitalei. În al doilea rând, un primar general de la un cu totul alt partid decât Alianţa PNL-PD nu ar însemna mare lucru. În contextul actual, ar fi un primar legat de mâini şi de picioare. La nivelul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, Alianţa PNL-PD deţine o majoritate confortabilă, care-i permite să blocheze iniţiativele unui primar de altă culoare politică. Aşa cum între 2000 şi 2004, majoritatea PSD din Consiliu l-a ţinut în loc pe Traian Băsescu.
Primăria Capitalei nu reprezintă o miză pentru alegerile din 2008
Oricât de minuţios ar fi elaborat şi aplicat programul de guvernare al Alianţei PNL-PD, gestionarea puterii într-o coaliţie fragilă cu UDMR şi PUR, dar şi contextul social şi economic al integrării în Uniunea Europeană generează o serie de necunoscute care aşază pe un teren de nisip orice plan pe care actualii guvernanţi şi-l fac cu privire la păstrarea puterii şi după 2008.
Când are loc în calendarul electoral obişnuit, care o situează înaintea alegerilor parlamentare, competiţia pentru Primăria Generală a Capitalei reprezintă un cap de pod a cărui câştigare oferă şanse suplimentare unei formaţiuni politice să atace cu succes şi scrutinurile ulterioare.
Se poate spune că alegerile pentru Primăria Bucureştiului din vara lui 2004 au fost momentul de încleştare maximă dintre principalele două formaţiuni politice – PSD şi Alianţa PNL-PD – care-şi făceau planuri să ajungă la guvernare. Acum însă alegerile sunt prea îndepărtate de momentul 2008 ca ele să fie determinante pentru următorul ciclu electoral.
Alegerile bucureştene au produs alternanţa la guvernare
Vara trecută, confruntarea dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană a fost complet politizată. A fost de fapt o confruntare pe viaţă şi pe moarte între Alianţa PNL-PD şi PSD. Miza a fost atât de importantă, încât electoratul Alianţei PNL-PD l-a propulsat pe candidatul acesteia câştigător din primul tur. Faptul că Traian Băsescu l-a scos din cursă pe Mircea Geoană, candidatul PSD, încă din primul tur nu înseamnă că a fost o confruntare dezechilibrată. PSD a aruncat în cursă unul dintre cei mai atipici pesedişti de care dispunea în rândul personalităţilor sale de mare notorietate. De asemenea, imaginea lui Geoană ca ministru de Externe era inevitabil pozitivă, iar resurse logistice au fost folosite cu nemiluita de-a lungul campaniei. Din punctul de vedere al competitorilor, premisele au fost favorabile unei încleştări echilibrate. Contextul antagonismului dintre PSD şi Alianţa PNL-PD a făcut ca votul să fie exclusiv politic. Băsescu a fost propulsat din primul tur la funcţia de primar general al Capitalei datorită dorinţei electoratului bucureştean de a înlătura PSD de la guvernare. Rezultatele alegerilor locale – pozitive pentru Alianţa PNL-PD, formaţiunea politică care se identifica drept alternativa la guvernare – au confirmat că PSD are şanse foarte mici să mai păstreze puterea. Mai mult, faptul că, în ciuda rezultatelor sub aşteptări obţinute de Alianţă în alegerile parlamentare, Traian Băsescu a câştigat în turul al doilea preşedinţia României, influenţând decisiv formarea noului guvern, arată că valul schimbării a pornit de la Primăria Generală a Capitalei.
O campanie relaxată pentru Alianţa PNL-PD
Alianţa l-a desemnat candidat în mod oarecum surprinzător pe Adriean Videanu, unul din oamenii de bază ai lui Traian Băsescu din Guvernul condus de liberalul Călin Popescu Tăriceanu. Această nominalizare a indicat seriozitate din partea Alianţei, Videanu fiind unul din liderii marcanţi ai PD. Sugerând că fostul scaun al lui Băsescu este “sfânt” şi nu poate fi ocupat de oricine, Alianţa a încercat să păstreze de partea sa opţiunea majoritară a electoratului bucureştean. Totuşi, campania lui Videanu este destul de puţin vizibilă. Ea porneşte de la premisa că cetăţenii sunt sătui de alegeri şi e oportun să faci o campanie decentă. În schimb, PSD a pornit cu handicapul nominalizării lui Marian Vanghelie, una din personalităţile de care liderii centrali ai partidului s-au disociat. În nominalizarea sa a contat foarte mult disensiunile dintre filiala bucureşteană, condusă de Dan Ioan Popescu, şi conducerea centrală, reprezentată de Adrian Năstase. De altfel, pornind de la aceste dispute dintre şefii centrali ai PSD, Vanghelie caută să adune voturi din rândul electoratului bucureştean care-l antipatizează puternic pe Năstase. Singura şansă a lui Vanghelie este o campanie de imagine atipică, care să-l scoată pe candidatul PSD din clişeele care-i dau identitatea.
Videanu are prima şansă
Dat fiind contextul politic general favorabil Alianţei PNL-PD, dar şi situaţia particulară a componenţei Consiliului General, prima şansă o are desigur Adriean Videanu. Sondajele de opinie efectuate până în acest moment îl arată pe candidatul PNL-PD ca având în jur de 40% din opţiunile de vot. Candidatul PSD, Marian Vanghelie, este cotat cu 20% din opţiunile de vot. Spre deosebire de vara trecută, când Băsescu şi Geoană adunau aproape 85% din opţiunile de vot, acum principalii doi candidaţi nu strâng decât 60%. Aceasta înseamnă că miza nu este suficient de mare pentru a polariza la maxim opţiunile de vot, astfel că celorlalţi 16 candidaţi le rămâne un spaţiu de manevră de 40%.
Surprizele vin de la Vanghelie
Spre deosebire de Videanu, Marian Vanghelie şi-a luat în serios rolul de candidat. În ciuda şanselor reduse, dar avându-l în spate ca strateg-şef pe fostul pretendent la primărie Sorin Oprescu, candidatul PSD Bucureşti abordează campania în forţă, dinamic, vioi. Felul în care este propulsat Vanghelie printr-o campanie similară celei care l-a adus pe Băsescu în 2000 în fruntea primăriei arată că această confruntare electorală nu exclude surprizele. Ceea ce în mod normal părea să fie cea mai proastă nominalizare pe care organizaţia PSD Bucureşti putea să o facă se dovedeşte a fi o soluţie cu potenţial de succes în suburbiile Capitalei. Profitând de disiparea unui număr important de voturi către candidaţi precum Cristian Popescu “Piedone” (PBND), Ralu Filip (independent) şi Anca Petrescu (PPRM), profitând de prezenţa la vot mai mică decât în vara trecută, Vanghelie poate aduna suficiente voturi cât să ajungă în turul doi, ceea ce este suficient pentru a complica starea de spirit a electoratului Alianţei PNL-PD şi a liderilor acesteia.
