Nici William Procter, nici James Gamble nu aveau de gând să se stabilească în Cincinnati. Deşi în acea perioadă a secolului XIX, oraşul era înfloritor, ambii intenţionau să se stabilească undeva mai spre vest. Însă William a trebuit să se oprească datorită problemelor de sănătate ale soţiei sale, care avea să moară curând, în vreme ce James avea el însuşi probleme medicale.
William avea să deschidă o mică afacere ca lumânărar, în vreme ce James se ocupa cu fabricarea săpunurilor. Cei doi nu s-ar fi cunoscut niciodată dacă nu s-ar fi căsătorit cu două surori, Olivia şi Elizabeth Norris, socrul lor fiind cel care i-a convins să devină parteneri. În urma acestei sugestii, în 1837 avea să apară compania Procter & Gamble. Cei doi încep producţia de lumânări şi săpun pe 12 aprilie, iar pe 22 august parteneriatul avea să devină oficial, fiecare investind câte 3597,47$. Înregistrarea oficială a fost făcută pe 31 octombrie 1837.
Luna şi stelele aveau să devină simbolul companiei începând din 1850, iniţial doar pe cutiile cu lumânări pentru a le distinge de ale concurenţei, ulterior pe toate produsele şi corespondenţa companiei începând din anii 1860. Odată produsul principal al companiei, treptat lumânările aveau să piardă din importanţă daotiră noii invenţii, becul electric.
Compania avea să atingă vânzări anuale de 1 milion de dolari în 1859, având 80 de angajaţi. În timpul războiului civil, compania a beneficiat de numeroase contracte din partea armatei, ceea ce i-a permis să lucreze zi şi noapte, reuşind în acelaşi timp să-şi crească popularitatea.
În 1879, James Norris Gamble, fiul fondatorului companiei, chimist, a inventat un săpun alb, foarte ieftin, care prin calitatea sa rivaliza cu mult mai scumpele importuri. Într-un moment de inspiraţie, săpunul avea să fie numit Ivory. În 1880, Harley Procter i-a convins pe partenerii săi să investească 11.000 de dolari într-o campanie la nivel naţional, desfăşurată prin săptămânalul “Independent”.
În 1886, producţia avea să fie mutată în fabrica Ivorydale, care o înlocuia pe cea din Central Avenue, care fusese distrusă de un incendiu doi ani mai înainte. Proiectată de arhitectul Solon Beman, fabrica era fosrte modernă şi progresistă pentru vremea aceea.
Pentru a face faţă numeroaselor probleme sindicale locale şi la nivel naţional, în 1887 compania instituie un program de împărţire a profitului cu muncitorii. Acest program dezvoltat de unul dintre nepoţii fondatorilor, William Cooper Procter, avea să se bucure de un real succes în rândul muncitorilor.
În 1890, compania vindea deja 30 de mărci diferite de săpun.
După ce în toată această perioadă compania a funcţionat ca o societate privată de tip parteneriat, asociaţii firmei au decis să o transforme în societate pe acţiuni pentru a strânge un capital mai mare în vederea dezvoltării. William Alexander Procter a fost primul preşedinte al noii companii.
În această perioadă se decide înfiinţarea la Ivorydale a unui laborator de cercetare pentru săpunuri, practic unul din primele laboratoare de cercetare pe produs din SUA şi chiar din lume.
În 1896 avea să apară primul print color al unei reclame Procter & Gamble, “Ivory Lady”, în revista “Cosmopolitan”.
O companie naţională şi internaţională
Pentru a face faţă cererii din ce în ce mai mari la nivel naţional, în 1904, compania se extinde în afara oraşului Cincinnati.
În 1911, P&G introduce Crisco, prima margarină vegetală, o alternativă sănătoasă la gătitul cu grăsimi animale, mai ieftin ca untul.
La scurt timp după ieşirea în afara oraşului, compania avea să se extindă peste graniţă, în Canada, unde, în 1915 se înfiinţează prima fabrică de producţie din afara Statelor Unite. Aceasta producea săpunul Ivory şi margarina Crisco şi avea 75 de angajaţi.
Înţelegând că progresul este posibil numai prin investiţii în cercetare, P&G înfiinţează o divizie de cercetare pentru chimicale şi începe să recruteze în mod activ chimişti cu experienţă.
William Cooper Procter şi-a continuat eforturile de a îmbunătăţi relaţia cu muncitorii companiei, astfel că în 1919 avea să modifice chiar statutul companiei pentru a stipula în mod clar că “interesele companiei şi ale angajaţilor săi sunt indisolubil legate”.
Caracterul sezonier al cumpărării produselor P&G ducea mai mereu la excese de producţie, ca atare compania se decide să angajeze 450 de agenţi de vânzare. Decizia avea să revoluţioneze modalitatea de funcţionare a fabricanţilor de produse de larg consum şi să rezolve problemele de producţie.
În 1923, P&G avea să revoluţioneze industria publicităţii, Crisco devenind sponsorul unor emisiuni radio. Mai mult chiar, în 1924, avea să se înfiinţeze divizia de cercetare a comportamentului consumatorilor, unul dintre primele departamente de acest gen.
Astfel, răspunzând cererii din ce în ce mai mari pentru săpunuri parfumate, P&G introduce Camay.
În 1930, compania îşi creează prima subsidiară în afara graniţelor, prin achiziţia companiei britanice Thomas Hedley & Sons Co. Ltd. Principalul produs al companiei britanice era săpunul Fairy.
În deceniul patru, compania începe să implementeze un sistem de brand management, care îi permitea să poziţionezemai bine produsele şi mărcile în funcţie de preferinţele publicului.
În 1933 începe difuzarea serialului radiofonic “Ma Perkins” la nivel naţional, sponsorizat de Oxydol, una din mărcile P&G. Încurajaţi de acest succes, cei de la P&G înecep să sponsorizeze din ce în ce mai multe astfel de “soap operas” cum încep să fie numite. Tot atunci apare primul detergent produs de companie, Dreft.
În 1934, avea să moară William Cooper Procter, ultimul din familie care va conduce compania. În acel an, compania avea să intre pe piaţa şampoanelor, cu Drene.
În 1935, compania îşi dezvoltă afacerea în Asia-, achiziţionând o fabrică din Filipine.
În 1937 P&G celebrează centenarul. În acel an avea o cifră de afaceri de 230 milioane dolari. La doar cinci luni de la prima transmisie televizată, P&G difuza prima reclamă televizată, în cadrul primului meci de baseball televizat.
În 1943 compania înfiinţază o divizie specială pentru produsele de toaletă, pentru a organiza mai bine numărul din ce în ce mai mare de astfel de produse din portofoliu.
În 1946 avea să apară detergentul miracol Tide. Cu o formulă specială ce reuşea să cureţe mai bine decât orice alt produs de pe piaţă, detergentul avea să devină în anii ’50 cel mai bine vândut produs de acest gen.
În 1948 compania deschide o filială în Mexic, prima în America Latină. În 1954 începe producţia şi în Europa continentală în Franţa, lângă Marsilia.
Un an mai târziu avea să apară Crest, prima pastă de dinţi cu flor, care combătea eficient cariile. În 1956 se va da în folosinţă noul sediu al companiei din Cincinnati.
Prin achiziţia, în 1957, a Charmin Paper Mills, P&G intră şi pe piaţa produselor de hârtie (hârtie igienică, şerveţele etc.).
În 1960, când American Dental Association avea să declare că pasta de dinţi Crest combate în mod eficient cariile, vânzările cresc într-un ritm uluitor. Tot în acest an compania lansează Downy, primul balsam de rufe.
Anul următor avea să aducă lansarea unuia dintre cele mai populare produse ale companiei: Pampers. Surprinzător, la lansare, produsul nu a fost primit foarte bine, ceea ce a dus la îmbunătăţirea lui şi lansarea la un preţ mai mic. Treptat, noile scutece din hârtie aveau să înlocuiască produsele din pânză.
Un alt produs inovator avea să fie lansat în 1972, Bounce, un balsam care acţiona mult mai eficient. Treptat, vânzările acestui produs aveau să se apropie de cele ale lui Downy.
În 1973 compania avea să deschidă o filială şi în Japonia. Didronel, un medicament împotriva bolii Paget, avea să fie primul medicament produs de P&G.
În 1980, compania atingea o cifră de afaceri de 10 miliarde de dolari. În 1983 se va lansa Always, tampoanele igienice pentru femei. Un an mai târziu, Tide avea să apară şi în variantă lichidă.
În 1987, compania celebra 150 de ani de activitate, fiind cea de-a doua companie ca vechime din clasamentul Fortune 500. În 1988 compania avea să semneze un acord de producţie cu China, intrând astfel pe cea mai mare piaţă din lume. Tot atunci aveau să fie introduse rezervele pentru produsele consumabile, ceea ce avea să reducă packagingul cu 85%. Retailerii germani aveau să numească rezervele de Lenor (primele care au apărut) invenţia anului.
În 1989 şi 1990 compania intră pe piaţa cosmeticelor prin achiziţia companiilor care produceau liniile Clairol şi Old Spice.
O companie de nivel mondial
În 1991 compania îşi modifică puţin logo-ul pentru a se adapta noilor realităţi. Compania se extinde în Europa Centrală şi de Est. De asemenea, se extinde pe piaţa cosmeticelor prin achiziţia Max Factor. Un an mai târziu, apare gama Pantene Pro-V, care avea să devină şamponul cu cea mai rapidă creştere din lume. În 1993, vânzările companiei au depăşit 30 miliarde dolari. În 1996, compania celebrează 50 de ani de Tide printr-o campanie extrem de populară, “Cel mai murdar copil din America”. În acelaşi ani, FDA aprobă producţia de Olestra, un ulei special fără grăsimi şi colesterol, care avea să fie comercializat sub brandul Olean. Va fi utilizat în mod special pentru snacksuri şi chipsuri. În 1997, achiziţionează Tampax, rivalul Always.
În 2002, compania celebrează 165 de ani. În portofoliul său se află mărci evaluate la 12 miliarde de dolari: Ariel, Pampers, Always, Tide, Pringles, Crest şi multe altele fac viaţa mai uşoară oamenilor de pe întreg globul.
