Ipoteze vechi si noi
Studii realizate de cercetatori din California sugereaza ca teoriile legate de modul de procesare a senzatiilor la nivel cerebral necesita o revizuire.
Vechile ipoteze privind aceasta functie a creierului sustineau ca fiecare categorie de semnal senzitiv (luminos, auditiv, tactil etc.) este prelucrata într-o arie corticala bine delimitata si abia dupa aceea informatiile pot sa interfere.
Folosind 31 de cobai adulti si electrozi mai subtiri decât firul de par, Wallace si colegii sai de la Universitatea de Medicina din San Diego si-au propus sa realizeze o harta a scoartei cerebrale, parte a creierului considerata responsabila de perceptia diferitelor simturi. S-a obsevat astfel ca între zonele corticale care prelucreaza informatia diversilor analizatori, exista portiuni marginale care proceseaza stimuli nervosiproveniti din toate ariile cerebrale învecinate. Aceste portiuni ale scoartei cerebrale, comune mai multor aparate senzitive, par sa contina celule multisenzoriale. În acest fel se poate explica procesul de “ascutire” a simturilor functionale la persoanele care pierd precoce unul dintre ele.
Explicatiirecente
În cest sens, se stie ca la cei care pierd vederea din copilarie, simturile tactil si auditiv devin mult mai dezvoltate decât la cei care vad. Noua teorie sugereaza ca, în aceste situatii, zonele marginale multisenzoriale permit extinderea ariilor care prelucreaza informatiile sonore si tactile, gratie celulelor care au capacitatea de aprocesa impulsuri nervoase de la analizatori diferiti. În absenta semnalului luminos, cortexul va avea zone mai largi pentru prelucrarea informatiilor de la ceilalti analizatori.
Se cunoaste, de asemenea, ca unele celule care prelucreaza sunete sau imagini au origine embrionara comuna si ca, datorita lor, exista persoane care percep sunetele sub forma de culori. S-ar putea ca noua harta a ariilor cerebrale sa dea o alta explicatie si acestui fenomen.
Ultima etapa a studiului îsi propune sa înteleaga în ce mod influenteaza acest proces de integrare a mai multor simturi comportamentul uman.
Durere prin empatie
Luna trecutaaparea în revista “Science” un articol despre experimentele realizate la University College London (UCL), Marea Britanie, privind zonele corticale activate la o persoana atunci când doar se uita la un om caruia i se provoaca durere. Cercetarile s-au efectuat pe 16 cupluri si au aratat ca durerea se poate transmite prin empatie de la un membru al cuplului la celalalt. Surpriza a constat în evidentierea faptului ca zonele corticale activate de vederea unei persoane în suferinta sunt de fapt zoneleafective ale scoartei cerebrale conturate într-o experienta dureroasa anterioara. S-a demonstrat astfel ca folosim reprezentarile emotionale de pe cortex formate în urma trairii subietive a unei senzatiipentru a întelege sentimentele celuilalt. Aceste observatii dau o explicatieneurofiziologica pentru capacitatea umana de a raspunde în mod altruist si de a avea comportament de ajutorare atunci când suntem martorii suferintei unui semen de-al nostru.
Ipoteze vechi si noi
Studii realizate de cercetatori din California sugereaza ca teoriile legate de modul de procesare a senzatiilor la nivel cerebral necesita o revizuire.
Vechile ipoteze privind aceasta functie a creierului sustineau ca fiecare categorie de semnal senzitiv (luminos, auditiv, tactil etc.) este prelucrata într-o arie corticala bine delimitata si abia dupa aceea informatiile pot sa interfere.
Folosind 31 de cobai adulti si electrozi mai subtiri decât firul de par, Wallace si colegii sai de la Universitatea de Medicina din San Diego si-au propus sa realizeze o harta a scoartei cerebrale, parte a creierului considerata responsabila de perceptia diferitelor simturi. S-a obsevat astfel ca între zonele corticale care prelucreaza informatia diversilor analizatori, exista portiuni marginale care proceseaza stimuli nervosiproveniti din toate ariile cerebrale învecinate. Aceste portiuni ale scoartei cerebrale, comune mai multor aparate senzitive, par sa contina celule multisenzoriale. În acest fel se poate explica procesul de “ascutire” a simturilor functionale la persoanele care pierd precoce unul dintre ele.
Explicatiirecente
În cest sens, se stie ca la cei care pierd vederea din copilarie, simturile tactil si auditiv devin mult mai dezvoltate decât la cei care vad. Noua teorie sugereaza ca, în aceste situatii, zonele marginale multisenzoriale permit extinderea ariilor care prelucreaza informatiile sonore si tactile, gratie celulelor care au capacitatea de aprocesa impulsuri nervoase de la analizatori diferiti. În absenta semnalului luminos, cortexul va avea zone mai largi pentru prelucrarea informatiilor de la ceilalti analizatori.
Se cunoaste, de asemenea, ca unele celule care prelucreaza sunete sau imagini au origine embrionara comuna si ca, datorita lor, exista persoane care percep sunetele sub forma de culori. S-ar putea ca noua harta a ariilor cerebrale sa dea o alta explicatie si acestui fenomen.
Ultima etapa a studiului îsi propune sa înteleaga în ce mod influenteaza acest proces de integrare a mai multor simturi comportamentul uman.
Durere prin empatie
Luna trecutaaparea în revista “Science” un articol despre experimentele realizate la University College London (UCL), Marea Britanie, privind zonele corticale activate la o persoana atunci când doar se uita la un om caruia i se provoaca durere. Cercetarile s-au efectuat pe 16 cupluri si au aratat ca durerea se poate transmite prin empatie de la un membru al cuplului la celalalt. Surpriza a constat în evidentierea faptului ca zonele corticale activate de vederea unei persoane în suferinta sunt de fapt zoneleafective ale scoartei cerebrale conturate într-o experienta dureroasa anterioara. S-a demonstrat astfel ca folosim reprezentarile emotionale de pe cortex formate în urma trairii subietive a unei senzatiipentru a întelege sentimentele celuilalt. Aceste observatii dau o explicatieneurofiziologica pentru capacitatea umana de a raspunde în mod altruist si de a avea comportament de ajutorare atunci când suntem martorii suferintei unui semen de-al nostru.
