Călin Georgescu este expert în dezvoltare durabilă şi doctor în pedologie. Conduce Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, organizaţie care a realizat Strategia de Dezvoltare Durabilă a României şi implementează Agenda Locala Locală 21 în România. În acelaşi timp însă, Dl Călin Georgescu se află în fruntea unui proiect ambiţios care militează pentru Reprofesionalizarea reprofesionalizarea Romaniei României într-o epocă în care capitalul uman al ţării este în regres, iar dezvoltarea durabilă a societăţii depinde în mod necesar de investiţia în oameni. Derulat de Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare, proiectul reprofesionalizării României se anunţă a fi începutul unui proces de reînnoire la nivel naţional.
“Investiţia în capitalul uman este cheia dezvoltării”
Care este în prezent starea resurselor umane din România?
În ultimii 20 de ani, România a pierdut 10% din populaţie, datorită în special reducerii natalităţii, la care se adaugă un procent poate şi mai mare al migraţiei externe; menţinerea actualelor trenduri demografice negative până la sfârşitul secolului poate şterge, practic, România de pe hartă. Peste 50% dintre elevii de 15 ani se situează sub pragul alfabetizării ştiintifice; baza de recrutare a viitorilor dascăli şi cercetători se îngustează astfel într-un mod ameninţător. Numărul contribuţiilor din partea autorilor români în publicaţiile din fluxul principal al ştiintei, precum şi al brevetelor supuse spre omologare este de 10 până la 50 de ori mai mic decât în alte state din aceeaşi categorie.
Acest peisaj sumbru al României contrastează puternic cu cerinţele civilizaţiei secolului al XXI-lea care se va baza tot mai mult pe cunoaştere şi inovare permanentă. Calitatea factorului uman devine, în aceste condiţii, hotărâtoare. În lumea spre care, inexorabil, ne îndreptăm totul se leagă. Relevanţa cunoştinţelor dobândite în şcoală este imediat verificată pe piaţa muncii sau în performanţele studenţilor universitari. Şi invers, calitatea absolvenţilor din universităţi se verifică prin performanţa lor în calitate de cadre didactice în învăţămantul învăţământul general sau în cercetare/inovare. Bucla se închide prin necesitatea amplificării şi diversificării formelor de învăţare, recalificare şi perfecţionare pe tot parcursul vietii. La noi, întregul proces se desfăşoară pe fondul unor tendinţe demografice îngrijorătoare care pot pune în pericol întregul eşafodaj economico-social. Trebuie să acţionăm rapid pentru compensarea deficitului demografic prin îmbunătăţirea calitativă a capitalului uman.
Ca o reacţie la aceste tendinţe, aţi lansat “Reprofesionalizarea României”?
Mişcarea a fost construită iniţial pe cele două rapoarte din 2008 şi 2009 ale Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare. “Şansa României: oamenii. Reprofesionalizarea României II”, cel mai recent raport lansat în martie anul acesta fiind un adevarat adevărat semnal de alarmă.
Demersul nostru este o chemare la o amplă dezbatere asupra rolului şi funcţiunilor sociale ale profesioniştilor din toate domeniile, inclusiv în cel politic şi administrativ, la orizontul următoarelor două decenii. Acţiunile acestei miscări mişcări vor avea întotdeauna ca scop asamblarea contribuţiilor constructive din partea specialiştilor şi publicului larg, tineri şi vârstnici, într-un nou cadru conceptual care să ofere coerenţă şi continuitate politicilor şi programelor în domeniul dezvoltării capitalului uman în România.
Aţi pus accentul pe oameni într-un moment în care toată lumea vorbeşte de investiţii în infrastructură, agricultură sau industrie.
Formarea profesioniştilor adevăraţi în cele mai diverse domenii, fie că vorbim despre construcţii, industrie, agricultură sau servicii, este esenţială pentru dezvoltarea societăţii. Intrarea în era cunoaşterii se identifică acum cu sporirea cantitativă şi calitativa calitativă a elitelor intelectuale şi a rolului lor social ca factor propulsor al progresului. “Şansa României: oamenii. Reprofesionalizerea României II” atrage atenţia insistent asupra faptului că investiţia în capitalul uman este singura care poate asigura dezvoltarea durabilă.
Dar societatea românească nu s-a angajat încă într-o dezbatere de fond pe această temă. Care este cheia succesului? Cum s-a ajuns în alte părţi la prosperitate? Cum faci ca o economie să devină suficient de dinamică pentru a satisface într-o măsură crescândă nevoile şi aspiraţiile oamenilor fără a distruge cadrul natural şi fără a depaţi depăşi pragul de acceptabilitate socială? Sunt întrebări la care nu avem încă răspuns şi la care ne trebuie urgent soluţii. Pentru lipsa noastră de preocupare faţă de sfidările inevitabile ale viitorului ne vor judeca tinerii de azi, peste o vreme.
“Profesionistul slujeşte în primul rând propria ţară”
Mişcarea are scopul să conştientizeze şi să susţină corectarea acestor erori de strategie?
Da, pentru că noi credem cu tărie că există în această ţară competenţe remarcabile în mai toate domeniile, profesionişti autentici care sunt capabili şi dispuşi să-şi pună talentul şi creativitatea în slujba rezolvării problemelor dificile şi complexe cu care ne confruntăm în prezent. Credem că, mai ales în condiţiile crizei actuale, nu ne mai putem permite luxul de a tolera diletantismul, mediocritatea şi impostura, de a ignora faptul ca deciziile cruciale exprimate în politici publice trebuie să se întemeieze pe raţionalitate ştiintificăştiinţifică, rigoare în judecată şi probitate morală – într-un cuvânt pe profesionalism. Criza prin care trecem nu este doar financiară sau economică, ci şi intelectuală şi morală, iar remediile pe care le căutăm trebuie să corespundă nu doar necesităţilor de moment, ci şi imperativelor dezvoltării în continuare a ţării în context european.
Care sunt principalele atribute ale profesionistului?
Caracteristica definitorie a profesionistului dintotdeauna şi de pretutindeni este disponibilitatea de a sluji, în primul rând, propria ţară. Acceptarea conştientă şi voluntară a unui ţel superior, dincolo de interesele personale sau de grup, a animat spiritele luminate ale poporului român în toate momentele de răscruce ale zbuciumatei sale istorii. Ne aflăm acum din nou într-un moment de răscruce. Este o chemare pe care ne-o asumăm cu răspundere şi seninătate.
Marile personalităţi ale şcolii şi ştiinţei româneşti au combinat dintotdeauna două însuşiri fundamentale: excelenţa profesională şi ţinuta morală exemplară. Tinerii, dascălii şi savanţii de mâine, au nevoie de modele de urmat. Adevăratul profesionalism se bazează pe repere morale ferme. Asemenea modele există şi în România de azi, trebuie doar înfăţişate cu discernământ şi responsabilitate.
“Incompetenţa şi corupţia merg mână în mână”
Există o legătură între corupţie şi lipsa reperelor, a valorilor?
Până şi fenomenele de corupţie şi alte forme de infractionalitate, percepute ca alarmante în opinia publică, îşi află rădăcinile în carenţe de sistem, în incapacitatea de a cultiva valori şi repere morale ferme şi de a impune domnia legii – unică pentru toţi. În măsura în care obedienţa este mai bine răsplătită social decât profesionalismul real, începem să avem o problemă. Incompetenţa şi corupţia merg mână în mână. Această cârdăşie trebuie spartă.
Nu ne mai putem permite să improvizăm separat soluţii de expedienţă politică în fiecare dintre domeniile de activitate economică şi socială. Avem nevoie de o viziune unitară, concepută interdisciplinar şi multi-sectorial pe spaţiul unei întregi generaţii. Avem nevoie mai mult decât oricând de îndrăzneală creatoare.
Care este mesajul pe care îl transmiteţi factorilor de decizie?
Dezbaterea politică cea mai frecventă în societatea românească este cea legată de putere. Problema este că, atunci când deţii puterea şi nu ştii ce să faci cu ea sau nu ai cu cine să faci ceea ce ţi-ai propus, se intră în impas. Ieşirea din această dilema dilemă nu poate fi dată realizată decât prin cultivarea profesionalismului autentic.
Reprofesionalizarea României îşi propune să fie o mişcare de sprijin pentru elitele reale. Este o mişcare constructivă care nu lezează în nici un fel structurile politice constituite. Nu este vorba de un proiect politic, ci de acreditarea valorii sociale a lucrului bine făcut. Indiferent de simpatii sau chiar de afilieri politice, elitele naţionale nu pot fi proprietatea exclusivă a unui partid sau a unei anume formule de guvernare. Ele reprezintă partea cea mai importantă a avuţiei naţionale, garanţia devenirii noastre ca popor şi ca ţară.
Interviu realizat de Cristian BANU
