Charles Rolls s-a născut la Londra, pe 27 august, 1877, într-o familie înstărită. Numai proprietăţile din Londra aduceau 46.000 de lire sterline. Tatăl său era Judecător de pace şi Şerif, iar, din 1892, baron de Llangattoch of the Hendre. “The Hendre” este echivalentul velş pentru “adăpost de iarnă”.
La vremea naşterii lui Charles Rolls, F. H. Royce locuia în Old Kent Road şi nu este exclus să fi fost chiar chiriaş pe una din proprietăţile familiei Rolls. Şi cum a fost poştaş până în 1877, când a intrat ucenic la căile ferate, nu este exclus să fi fost chiar el cel care a livrat telegramele de felicitare doamnei Rolls pentru naşterea micuţului Charles. Acesta avea să urmeze Preparatory School- din Berkshire- şi apoi la Eton-, până în martie 1894. A reuşit să instaleze la The Hendre un dinam şi să trag fire electrice în întreaga casă. A intrat la Cambridge, unde a studiat la Trinity College, unde a fost un excelent ciclist, reuşind să câştige o serie de competiţii şi chiar să devină căpitan al echipei.
În Octombrie 1896 a fost la Paris unde a cumpărat cu ajutorul tatălui său un Peugeot Phaeton de 3 ? cai putere – prima maşină ce avea să fie văzută vreodată la Cambridge. Din cauza acesteia şi a modului său de a fi, a căpătat poreclele de “Dirty Rolls” şi “PetRolls”. A absolvit în 1898 cu titlul de “Class II Ordinary Bachelor Degree in Mechanism and Applied Science, obţinând şi titlul de master în 1902. Încă din studenţie a fost acceptat ca membru al Institutului de Inginerie Civilă, în februarie 1898. După absolvire a început să lucreze în ateliere din Londra şi la North Western Railway, la Crewe-. A căpătat reputaţia de a fi foarte atent cu bani, zgârcit la mâncare şi precaut cu alcoolul.
A căpătat încă din studenţie apetitul pentru zboruri şi avea să facă primul zbor cu balonul în 1898.
În 1900 avea să câştige premiul pentru fiabilitate pe 1000 de mile, organizat de prietenul şi asociatul său, Charles Jonhnson, şi el membru fondator şi secretar al Automobil Clubului englez. Maşina câştigătoare era un Panhard. În 1903 avea să stabilească un record mondial de viteză, atingând 93 mile/oră cu o maşină Mors de 30 cai putere, un model pe care îl importa şi distribuia Rolls.
În 1904, un prieten comun îi prezintă pe cei doi unul altuia, pe 4 mai, la Manchester, la Midland Hotel. Harrz Edmunds, prietenul care a mijlocit întâlnirea este cunoscut ca “Naşul Rolls-Royce”, în vreme ce Charles Johnson este “cratima din cuvântul ŤRoll-Royceť”. Noua companie a luat fiinţă de Crăciun şi de atunci maşinile de 10 cai putere comercializate de Rolls înainte au fost comercializate sub noul nume.
În 1906, Rolls participă la New York Motor Show cu maşinile proprii. Cu această ocazie participă la o expoziţie de aeroplane unde îi cunoaşte pe fraţii Wright. Această întâlnire îi va deturna interesul de la baloane la aeroplane. În 1910 achiziţionează un aeroplan Wright din Franţa, un Wright Bariquand. Motorul nu era unul Rolls-Royce, deoarece Royce încă nu proiectase unul. Pe 2 iunie 1910, Charles Royce reuşeşte prima traversare dublă a Canalului Mânecii – Anglia-Franţa/Franţa-Anglia – în 95 ore şi jumătate.Pe 12 iulie, avea să se prăbuşească pe un vânt potrivnic la Bournemouth International Aviation Meeting, ocazionat de centenarul oraşului.Avea să fie primul britanic mort într-un accident aviatic. Încercările sale stârniseră atâta emulaţie în Marea Britanie încât în Camera Lorzilor, Lord Montague of Beaulieu şi-a întrerupt discursul pentru a-i anunţa moartea.
Spre deosebire de Rolls, Royce se descria pe sine ca fiind un simplu mecanic. El avea să fie făcut sir în 1930, în urma prestaţilor motorului R în cadrul Schneider Trophy, care atingea 2,300 de cai putere la 3200 rpm. În 1884, împreună cu A. E. Claremont a format H.H. Royce & Co, o companie de electricitate care îşi desfăşura activitatea în Manchester.
În 1902, Royce avea să cedeze fizic, epuizat din cauza muncii. Pentru a se reface, avea să plece cu soţia sa într-o excursie în Africa de Sud. La întoarcere, avea să fie convis să-şi cumpere prima maşină, un Decauville de 10 cai putere. Nemulţumit de această maşină, Royce avea să obţină acordul consiliului companiei sale pentru a construi trei maşini. Până în septembrie 1903, motorul construit de el putea să funcţioneze 6 ore fără întrerupere. El l-a montat pe un saşiu de concepţie proprie. Maşina astfel rezultată a fost testată de un prieten care într-o singură zi a parcurs cu ea 145 mile, cu o viteză medie de 16,5 m/h.
În 1904 avea să-l întâlnească pe Charles Rolls, care pe vremea aceea distribuia automobile Minerva şi Panhard, dar voia o maşină britanică puternică şi stabilă. Cei doi s-au înţeles ca Rolls să distribuie maşinile realizate de Royce. Primul motor realmente performant avea să apară în 1905, când a fost prezentat la salonul de la Paris motorul de 6 cilindri.
În 1906 avea să se înfiinţeze Rolls-Royce Ltd, absorbind C.S. Rols & Co. A fost lansată o emisiune de acţiuni în valoare de 200.000 lire sterline, care a fost subscrisă integral în ultimul moment. Ultimul care a subscris, salvând emisiunea, a fost A. H. Briggs.
În 1907, modelul de succes al companiei era Silver Ghost, de 40/50 cai putere. Însă acum, cererea era suficient de mare, dar compania rămăsese mică. Aşa că a fost achiziţionat un nou sediu, în Nightingale Road, inaugurat pe 8 iulie 1908.
În 1911, Charlse Johnson, cel care se ocupa de imaginea companiei a apelat la ilustratorul revistei Car Illustrated, pentru a realiza o mascotă a companiei. El a realizat o sculptură, “The Spirit Of Extasy”, care reprezenta viteza în tăcere, absenţa vibraţiilor şi stăpânirea unei energii uriaşe. Iniţial, mascota fusese numită “The Spirit of Speed”, iar unii istorici spun că modelul a fost Elanor Thornton, secretara Lordului Montagu, unul dintre admiratorii şi promotorii maşinilor Rolls Royce.
Tot din 1911, Royce a fost diagnosticat cu cancer şi de atunci partea de construcţie şi proiectare a motoarelor a fost preluată de o echipă condusă de R. W. Harvey Bailey.
Motoarele în şase cilindri au rămas norma pentru Rolls Royce vreme de aproape cincizeci de ani, fiind înlocuite în 1959 de motorul realizat în 1958 cu opt cilindri. De-atunci, motoarele Rolls Royce au fost îmbunătăţite continuu, compania păstrând standardele nealterate, chiar dacă, între timp, şi-a schimbat proprietarii, fiind parte a unui grup auto mondial. Singurul regret pe care îl au posesorii unei astfel de maşini este că nici unul dintre ei nu a condus una vreodată.
