În maxim 8 ani, România se va alătura statelor europene integrate în Uniunea Economică şi Monetară. Dar până la momentul istoric când moneda unică europeană va înlocui leul, rămân de parcurs o serie de etape de care depinde succesul adoptării euro, maximizarea avantajelor şi reducerea riscurilor care decurg din participarea la Uniunea Monetară.
Paşii spre euro
Într-o declaraţie recentă, guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, a anunţat intervalul 2012-2014 ca perioada posibilă a adoptării monedei unice. De această perioadă ne despart mai puţin de 10 ani, timp în care politica monetară va fi strict supravegheată de organismele europene într-un proces mai larg care cuprinde multe etape.
Cel puţin o dată la doi ani, Comisia şi Banca Centrală Europeană elaborează un raport asupra progresului făcut de statele membre în ceea ce priveşte criteriile de convergenţă de la Maastricht. Dacă în urma acestui studiu Comisia va constata îndeplinirea criteriilor de convergenţă, poate să propună Parlamentului European ca statul respectiv să treacă la euro. După ce Parlamentul va aproba propunerea, aceasta va ajunge în Consiliul Uniunii Europene care ia decizia finală. Tot Consiliul, după ce se consultă cu Banca Centrală Europeană, stabileşte rata de schimb la care euro va înlocui moneda naţională.
Această etapă marchează intrarea monedei naţionale în Mecanismul de Rate de Schimb II (MRS2). Se apreciază că România va fi pregătită să participe la acest sistem cel mai probabil între 2010 şi 2012, ceea ce presupune fixarea unei parităţi leu-dolar în jurul căreia cursul stabil de piaţă să varieze într-o marjă de plus/minus 15%.
Dar până să ajungă la acest stadiu avansat, primul pas spre euro este adoptarea unui plan de convergenţă care să cuprindă în detaliu paşii necesari aderării. Viceguvernatorul BNR Florin Georgescu a declarat că planul poate fi realizat chiar în cursul lunii martie 2007. Un plan clar şi bine structurat creşte şansele unei adoptări a monedei europene fără mari dezechilibre economice, având avantajul de a fi şi un semnal pozitiv pentru investitorii străini.
Criteriile de la Maastricht
Ghidul adoptării euro reprezintă cele 4 criterii de convergenţă nominală cuprinse în Tratatul de la Maastricht. Acestea sunt: o rată scăzută a inflaţiei până la nivelul de 2%; dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească cu mai mult de 2% dobânzile din cele mai performante state membre participante în anul dinaintea examinării; deficit bugetar de maxim 3% din PIB; datoria publică cumulată să nu depăşească 60% din PIB. La acestea se adaugă necesitatea stabilităţii cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional în limitele marjelor normale de fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin doi ani înaintea intrării în zona euro (conform art. 121 din Tratatul Comunităţilor Europene). În afară de aceste criterii care urmăresc stabilitatea macroeconomică a statului care doreşte să adere la euro, Tratatul mai prevede ca statul să aibă în vigoare toată legislaţia necesară bunei funcţionări a monedei unice inclusiv statutul Băncii Centrale să fie în acord cu prevederile acestuia.
Dacă analizăm compatibilitatea economiei româneşti cu criteriile mai sus enunţate se observă că în prezent România îndeplineşte doar două dintre acestea: deficitul bugetar este sub trei procente din PIB, iar datoria publică, sub 60% din PIB. Trendul global al economiei româneşti este însă unul pozitiv. Aşa cum arată un studiu al Directoratului pentru afaceri economice şi comerciale din Comisia Europeană publicat în toamna anului 2006, anul trecut leul s-a apreciat în paralel cu creşterea investiţiilor străine şi a crescut cu 20% faţă de dolar, devenind cea mai performantă monedă a anului. Deficitul de cont curent a crescut la 10% din PIB, dar a fost mai mult decât acoperit de infuzia de capital străin care a fost în 2006 de 8 miliarde de euro şi se aşteaptă la o creştere substanţială şi în 2007. Deficitul bugetar a rămas în jur de 1,5% din PIB în 2006, dar se apreciază că poate creşte până la 2,5 anul acesta o dată cu alocarea de bani suplimentari pentru refacerea infrastructurii şi îmbunătăţirii educaţiei. Rata inflaţiei este foarte scăzută ajungând la 5% în octombrie 2006, dar în viitor va fi tot mai greu să fie controlată datorită măsurilor fiscale impuse de UE. Ţinta pe care şi-o propune BNR pentru 2007 este de 4% (+/- 1% ).
Avantajele şi riscurile adoptării monedei unice
Mare parte din noii cetăţeni ai Uniunii sunt atraşi de ideea adoptării unei monede puternice şi relevante pe plan internaţional, în timp ce nostalgicii regretă monedele naţionale, iar scepticii contestă eficienţa trecerii la euro. Conform unui eurobarometru care analizează fluctuaţia atitudinilor faţă de euro în cele 10 state care au aderat în 2004 din toamna 2004 până în toamna 2006, se observă o sporire a opiniilor defavorabile monedei unice. Cei mai reticenţi sunt cetăţenii din Cipru şi Letonia, în timp ce locuitorii din Malta şi Slovenia cred în efectele pozitive ale euro.
Realitatea ne arată că introducerea monedei europene are într-adevăr şi beneficii şi riscuri. Aşa cum ne dovedeşte experienţa vechilor state membre, principalele beneficii din Zona Euro sunt: reducerea costurilor privind schimburile valutare şi scăderea riscului valutar, prevenirea unor atacuri speculative, scăderea dobânzilor la credite şi o politică monetară coordonată. O singură monedă generează şi economie de timp, şi bani pentru populaţia şi firmele rezidente în interiorul Uniunii Monetare, facilitează şi multiplică schimburile comerciale în interiorul zonei, stimulează sporirea volumului tranzacţiilor cu acţiuni şi obligaţii din ţările membre. Integrarea pieţei monetare şi financiare va conduce în acest fel la majorarea ratei de creştere economică pe termen mediu şi lung a ţărilor din Zona Euro. Moneda are efecte şi asupra relaţiilor comerciale externe cu ţări care nu fac parte din UEM şi asupra fluxurilor internaţionale de capital. Cetăţenii români şi firmele care desfăşoară activităţi comerciale în Zona Euro vor simţi treptat avantajele reale ale introducerii monedei prin simplificarea evidenţelor, a contractelor şi procedurilor financiar-contabile.
Riscurile asociate cu introducerea în circulaţie a euro sunt puţine la număr, dar au impact direct asupra vieţii cotidiene şi a sistemului financiar. Cel mai cunoscut dintre acestea este creşterea generalizată a preţurilor care este legată de lipsa de familiaritate a populaţiei cu noile preţuri exprimate în moneda unică, de specularea unor erori de rotunjire, ca şi de reducerea costurilor legate de modificarea generală a preţurilor, afişate de acum exclusiv în euro. O altă provocare adresată economiilor UE este dimensionarea adecvată pe termen scurt a lichidităţilor în euro la nivelul sistemului bancar, având în vedere o cerere de numerar în moneda unică. Criticii euro avertizează că schimbarea monedei naţionale presupune şi pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare şi a flexibilităţii luării deciziilor care să permită protejarea economiilor de şocurile externe.
Contextul actual
Deocamdată însă, noii membri îşi fac temele încrezători în beneficiile monedei unice, obligându-se prin însăşi tratatele de aderare să devină părţi ale UEM. Slovenia a devenit la 1 ianuarie 2007 prima ţară din fostul bloc comunist care adoptă euro. Moneda naţională slovacă a mai circulat timp de două săptămâni în paralel.
În afara Sloveniei, nici o altă ţară membră din 2004 nu îndeplineşte toate criteriile de convergenţă, punctele sensibile fiind rata inflaţiei şi deficitul bugetar. Inflaţia se menţine la cote ridicate în toate statele, iar criteriul deficitului bugetar cauzează de asemenea probleme, cinci ţări nu îl îndeplinesc dintre care Ungaria are cea mai proastă situaţie cu 7,8% din PIB în 2005 şi 10% în 2006. Ungaria. Malta şi Cipru au datorii externe excesive. Probabil că Malta şi Cipru vor fi gata să se alăture Zonei Euro în 2008 respectiv în 2009, în timp ce Statele Baltice, Ungaria, Republica Cehă, Ungaria şi Bulgaria vor adopta cel mai sigur euro în a doua decadă ca şi România. Cea mai gravă situaţie este de departe cea a Ungariei care nu îndeplineşte în prezent nici unul dintre criteriile de convergenţă
Zona Euro cuprinde în prezent 13 state cu o populaţie de mai mult de 316 milioane de oameni şi, în ciuda criticilor şi euroscepticilor, după mai mulţi ani de declin economic la sfârşitul anului trecut cifrele au crescut. Încrederea mediului de afaceri în moneda europeană este cel mai bun barometru. Iar economia statelor care folosesc euro a început să crească. România priveşte optimistă la acest peisaj sperând ca, urmând o politică financiară eficientă şi abilă, va ajunge să facă parte într-o zi, nu prea îndepărtată, din acest spaţiu al bunăstării.
