Alianţa PNL-PD, cunoscută sub numele de Alianţa Dreptate şi Adevăr (abreviat Alianţa D.A.), a câştigat alegerile locale desfăşurate în luna iunie în România. Victoria surprinzătoare a Alianţei D.A. din această vară o anticipează pe cea care ar putea avea loc la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie-decembrie 2004. Marele perdant este Partidul Social-Democrat (PSD), partid de guvernământ, a cărui maşinărie de propagandă compusă din marea majoritate a presei scrise, audio şi video, analişti şi sociologi de curte, a indus patru ani de zile alegătorilor ideea că PSD este sortit să se eternizeze la putere. Dincolo de războiul dintre cele două mari blocuri care domină scena politică, Alianţa D.A. (de centru-dreapta) şi PSD (reprezentant al stângii), marele câştigător al alegerilor locale este cetăţeanul, singurul care, contrar tuturor opiniilor vehiculate în spaţiul politic, a reinstaurat democraţia în România.
În ultimul an de zile am subliniat, în paginile revistei “Cadran Politic”, că rezultatul alegerilor locale va fi, în ciuda aparenţelor mai abil sau mai grosolan întreţinute, favorabil Alianţei PNL-PD.
Reuşita electorală a Alianţei D.A. în faţa colosului PSD a fost cauzată, în principal, de doi factori: politicile economice şi sociale practicate de Guvern, care au dus la sărăcirea accelerată a marii majorităţi a populaţiei, corelate cu o corupţie instituţionalizată care a paralizat orice intenţie de reformă şi care a afectat nivelul de trai al populaţiei şi, în al doilea rând, imaginea pozitivă, de luptător singuratic împotriva unui partid cu tendinţe totalitare, a primarului general al Bucureştiului, Traian Băsescu, co-preşedinte al Alianţei D.A.. Dacă ar fi rezonabili, liderii Alianţei D.A., atât Traian Băsescu (preşedintele PD) şi Theodor Stolojan (preşedintele PNL), cât şi şirul de vicepreşedinţi ai celor două partide ar trebui să conştientizeze că populaţia nu a dat neapărat Alianţei D.A. un vot pozitiv, ci a penalizat crunt partidul de guvernământ. Şansa Alianţei D.A. a constat în flerul politic şi încăpăţânarea celor doi lideri, Băsescu şi Stolojan, care, înăbuşind cu forţa răbufnirile de orgoliu infantil ale liberalilor şi democraţilor, au impus, în septembrie 2003, constituirea alianţei. Aceasta era singura posibilitate de a stopa marşul triumfător al liderilor PSD spre fundamentarea unei dictaturi politico-economice, de clan, în România.
“Credeam că numai noi, politicienii, vindem gogoşi oamenilor!”
Ideea constituirii Alianţei aparţine, în fapt, fostului preşedinte al PNL, Valeriu Stoica, care a propus, ca salvare a Opoziţiei democrate din România, încă din anul 2002, crearea unei coaliţii a liberalilor şi democraţilor. Propunerea sa a fost respinsă, în primă fază, de marea majoritate a liderilor PNL şi PD care, interesaţi doar de propria poziţie în partidele lor, s-au temut că autoritatea li se va diminua într-o coaliţie politică. În principiu, între liderii PNL şi PD şi liderii PSD nu există mari deosebiri. Oamenii politici români suferă, toţi, de aceeaşi autosuficienţă şi de aceeaşi înclinaţie spre devalizarea banului public pentru sporirea averilor proprii. Liderii PNL şi PD au fost cu atât mai vinovaţi cu cât, deşi erau conştienţi de pericolul pe care îl reprezenta PSD la adresa democraţiei în România, nu au fost în stare să răspundă aşteptărilor cetăţenilor decât în septembrie 2003, atunci când au acceptat ideea alianţei, sugerată de societatea civilă.
Imaginea PD şi a PNL în opinia publică, până la crearea Alianţei D.A., a fost destul de palidă. Alegătorii penalizaseră radical cele două partide la alegerile generale din anul 2000, pentru reforma insuficientă practicată în guvernarea 1997-2000 şi pentru comportamentul certăreţ de care au dat dovadă cât timp au fost la putere. Ca atare, reprezentarea lor în Parlament şi în peisajul politic după anul 2001 a fostredusă ca dimensiuni.
Norocul PD, dar şi al PNL, în perspectivă, l-a constituit existenţa, în sine, a lui Traian Băsescu şi prezenţa sa într-o funcţie de mare expunere publică: primar al Capitalei României. În anul 2001, Băsescu a preluat conducerea PD şi a înlocuit toată fosta structură a partidului cu oameni tineri, majoritatea celebri anonimi, fiind singurul preşedinte de partid care a avut curajul să avanseze în prim-plan oameni fără mare experienţă sau notorietate. Atunci Băsescu a lansat, către cetăţeni şi clasa politică, marea provocare: promovarea unei noi clase de politicieni, tineri şi necompromişi. Ceea ce, între 2001-2004, a constituit motiv de amuzament pentru restul partidelor politice din România, inclusiv pentru PNL, a reprezentat, în iunie 2004, triumful preşedintelui democrat. Marea majoritate a tinerilor promovaţi de preşedintele PD în ierarhia partidului au fost votaţi de alegători primari ai marilor oraşe ale României. Astfel, Traian Băsescu este îndreptăţit să se laude că a câştigat alegerile locale din iunie. Proiectul său a fost primit bine de alegători.
Liberalii, politicieni înclinaţi puternic spre compromis, au beneficiat de doi lideri care au asigurat existenţa partidului în timpul guvernării PSD: Valeriu Stoica, cel care a ştiut să cedeze preşedinţia formaţiunii lui Theodor Stolojan, singurul om de imagine al partidului, şi Theodor Stolojan însuşi care, alături de Traian Băsescu, a impus liberalilor crearea Alianţei D.A.. Stolojan se bucură de o imagine pozitivă în rândul alegătorilor încă din anii 1991-1992 când, în calitate de premier fără culoare politică, a încercat să reformeze economia. Faţa lui cu trăsături colţuroase, privirea albastră şi rece, rictusul facial permanent departe de a îndepărta cetăţenii, i-a atras, aceştia percepându-l pe Stolojan ca fiind un om extrem de serios şi chiar intransigent. Figura sa inchizitorială şi discursul său abrupt, îndreptat violent împotriva corupţilor din PSD, s-a suprapus perfect peste aşteptările alegătorilor. De fapt, marele magnet electoral al Alianţei D.A. l-a constituit cuplul Băsescu-Stolojan care a creat imaginea unor luptători rebeli împotriva partidului-stat, structura lor fiind opusă ciocoismului şi aroganţei proprii şefului PSD, Adrian Năstase, şi cohortei de demnitari social-democraţi. Magnetismul popular al celor doi co-preşedinţi ai Alianţei D.A. s-a remarcat mai ales în timpul campaniei. Ieşirea electorală pe străzi a liderilor PD şi PNL avea, ca efect, crearea unei trene umane spontane, cetăţenii strânşi în jurul celor doi şefi de partid urându-le succes în alegeri şi asigurându-i de votul lor. A rămas antologic dialogul dintre Traian Băsescu şi câteva vânzătoare de gogoşi din Cluj: “Ce faceţi, fetelor? Vindeţi gogoşi? Credeam că numai noi, politicienii, vindem gogoşi oamenilor!”. Preşedintele PSD, Adrian Năstase, cel care, imediat după eşecul înregistratde partidul său la alegerile locale a început să-l curteze, din nou, pe Ion Ţiriac pentru a-l convinge să participe, în locul lui, la alegerile prezidenţiale, nu ar fi putut niciodată să întreţină un dialog atât de natural cu cetăţenii simpli, precum Traian Băsescu.
Alegătorii, mai inteligenţi decât politicienii
PSD a pierdut alegerile locale şi este pe cale să le piardă şi pe cele prezidenţiale şi parlamentare deoarece liderii partidului şi-au creat o Românie a lor, paradisiacă, unde banii se învârt ca în poveşti, cu lopata, doar că cei ai membrilor partidului de guvernământ provin din buzunarele violate ale cetăţenilor, o Românie paralelă cu cea reală, în care domină sărăcia şi corupţia. Amuzant, la nici o săptămână după aflarea rezultatelor, liderii PSD refuzau să conceapă că au pierdut alegerile pe mâna lor, continuând să reproşeze oamenilor că nu i-au votat şi jurnaliştilor că au scris despre corupţia demnitarilor partidului. În comparaţie cu bogaţii şi infatuaţii lideri social-democraţi, co-preşedinţii Alianţei D.A., Traian Băsescu şi Theodor Stolojan, confruntaţi cu vitregiile vieţii în Opoziţie, şi-au expediat candidaţii în stradă, în legătură directă cu problemele reale ale cetăţenilor. Mai cu chef, mai strâmbând din nas, liberalii şi democraţii au intrat în contact direct cu alegătorii şi au remarcat că nu-i muşcă. Ba, dimpotrivă. Având un strop de normalitate şi de interes în plus faţă de agenda publică, amestecat cu interesul electoral, în comparaţie cu reprezentanţii PSD, candidaţii la primării, la consiliile locale şi judeţene ai Alianţei D.A. au înregistrat un succes la alegeri care i-a luat şi pe ei prin surprindere. Degeaba încearcă acum propagandiştii PSD, diferiţi analişti, jurnalişti şi sociologi de curte ai partidului lui Adrian Năstase să declame pe posturile TV şi în ziare că PD a devenit, în urma alegerilor, un partid de primari, iar PNL este gata oricând să renunţe la combinaţia cu democraţii pentru a intra în Guvernul de după 2004 braţ la braţ cu PSD. Opinia publică a perceput mult mai simplu realitatea: PSD a pierdut şi se află pe un trend descendent ireversibil, iar Alianţa D.A. a câştigat, continuându-şi trendul ascendent spre alegerile parlamentare şi prezidenţiale din toamnă.
Paradoxal, alegătorul român s-a maturizat mai rapid decât clasa politică. Dar s-a şi radicalizat, pretenţiile lui faţă de politicienii pe care i-a votat crescând direct proporţional cu greutăţile economice şi sociale prin care l-a forţat să treacă toată clasa politică. Lucru pe care liderii PSD nu dau semne nici acum că l-ar înţelege.
Buturuga mică răstoarnă carul mare
Bucureştiul a fost câştigat, pentru întreaga Alianţă D.A., de un singur om: Traian Băsescu. Şi abia în al doilea rând, de ideea de echipă creată de asocierea PNL-PD. Primăriile de sector ale Capitalei au fost câştigate de oameni ai Alianţei cu vizibilitate redusă şi cu un bagaj redus de cunoştinţe în domeniu. Mai elitişti, liberalii cu notorietate şi un plus de inteligenţă au preferat să se conserve pentru fotoliile parlamentare, la toamnă, sau pentru viitoare funcţii guvernamentale. Mai dezinhibat, preşedintele PD, Traian Băsescu, şi-a aruncat la primării toată structura superioară de conducere, foşti miniştri sau actuali parlamentari, în frunte cu preşedintele executiv al partidului, Emil Boc. Văzut ca outsider în cursa pentru primăria capitalei Ardealului, Cluj Napoca, de către aplaudacii PSD, tânărul lider democrat Emil Boc l-a spulberat la alegeri pe candidatul partidului de guvernământ, puternicul ministru de Interne Ioan Rus. Campania extrem de agresivă, ostentativăşicostisitoare a PSD la Cluj, coordonată de un sociolog de renume al partidului, Vasile Dâncu, a fost concepută total pe dos faţă de mentalitatea ardelenească, ceea cea făcut ca locuitorii oraşului să-l iubească pe Boc şi să-l respingă pe Rus. Fraze precum “Sunteţi o gaşcă de nenorociţi”, proferate de sobrul ministru de Interne la adresa tânărului Boc şi a partidului său nu au făcut decât să demonstreze, încă o dată, dispreţul visceral al aşa-zişilor social-democraţi ai lui Adrian Năstase faţă de alegători. La Bucureşti, după primul tur al alegerilor locale, premierul şi preşedintele PSD, Adrian Năstase, şocat de rezultate, s-a aruncat asupra alegătorilor cu aceleaşi promisiuni electorale făcute cu 14 ani în urmă de dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu, înainte să fugă din faţa mulţimii răsculate, mita premierului zdrobind, prin aroganţă, votanţii care au perceput că se încearcă cumpărarea lor cu o pâine mucegăită. Iar, după al doilea tur al alegerilor, puternicul ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, lider al organizaţiei de partid din Capitală, nu a găsit ceva mai inteligent de făcut decât să reproşeze bucureştenilor că nu i-a votat candidaţii. Bomboana pe coliva pesedistă a pus-o tânărul candidat al anonimului Partid Umanist Român, Romeo Stavarache, care l-a gonit pe celebrul baron local al PSD, Dumitru Sechelariu, de pe moşia sa, municipiul Bacău, fief ultraconservator al clanului moldovenilor din partidul de guvernământ.
Concret, democraţii au înfrânt, la alegeri, doi demnitari de rang înalt ai PSD, miniştri şi vicepreşedinţi ai partidului totodată, Mircea Geoană şi Ioan Rus, oamenii de imagine ai Guvernului pe care conducerea PSD i-a sacrificat în cursa electorală total nepăsătoare faţă de interesele naţionale ale României: Geoană şi Rus erau responsabili de negocierile necesare ţării noastre pentru aderarea la UE.
Fără comentarii: Alianţa D.A.-43,6% – PSD-40,55%
Rezultatele finale ale alegerilor sunt clare: candidaţii PD şi PNL au câştigat 20 de reşedinţe de judeţ, iar PSD doar 14. Numărul final al voturilor este şi mai relevant: Alianţa D.A. a fost susţinută de 43,6% din alegătorii prezenţi la urne în turul al doilea pentru primării, în timp ce PSD a fost votat de 40,55% din alegători. Asta după ce, şi la votul pentru consiliile judeţene, vot politic, Alianţa D.A. s-a situat pe primul loc. Deşi scorurile par strânse, la nivelul imaginii victoria Alianţei D.A. a fost poate neaşteptată şi surprinzătoare, dar foarte clară, partidului lui Adrian Năstase rămânându-i să se consoleze cu victoriile de la sate.
Copreşedinţii Alianţei D.A., Băsescu şi Stolojan, au dat dovadă, chiar în noaptea celui de-al doilea tur de scrutin, de inteligenţă politică. Departe de a destupa sticlele cu şampanie, cei doi şi-au adunat candidaţii învingători şi structurile de conducere ale partidului şi au început să analizeze plusurile şi minusurile campaniei. Cei doi mai au un drum greu şi lung de făcut până la câştigarea alegerilor generale: identificarea unor personalităţi cu adevărat credibile pentru completarea listelor parlamentare şi, mai ales, pentru o eventuală structură guvernamentală şi realizarea unui program de guvernare solid care să fie capabil să răspundă, în sfârşit, atât speranţelor electoratului, cât şi aşteptărilor Uniunii Europene.
La celălalt pol, voci ameninţătoare încep să se audă din rândul liderilor de rangul doi şi trei din PSD, care cer socoteală greilor partidului că i-au păcălit cu sondaje mincinoase. PSD a pierdut întreg Ardealul şi multe judeţe din Moldova, Muntenia şi Oltenia, altădată fiefuri de nezdruncinat ale partidului. Cum să-ţi mai crezi liderii după ce ai pierdut chiar şi la Bacău, Suceava, Botoşani, Piatra-Neamţ, Călăraşi, Slatina, Râmnicu-Vâlcea şi aşa mai departe? Şi cine va plăti nota ?
Meteorologii au avertizat că începe o vară agitată, cu furtuni şi tornade.
