Iuri Andropov, cel pe care Anatoli Kvasnin îl revendica drept mentor, a fost directorul KGB între 1967 si 1982 si a fost primul sef al serviciului de informatii devenit secretar general al P.C.U.S. În calitate de sef al statului sovietic a fost extrem de discret. El este însa cel care l-a adus la putere pe Mihail Gorbaciov dupa ce a reusit sa obtina victoria KGB asupra anturajului lui Brejnev, care se baza pe ministerul de interne.
Fost ambasador al U.R.S.S. în Ungaria, în timpul revolutiei din 1956, Andropov a înteles ca Moscova nu poate controla la nesfârsit Europa de Est si ca nu poate câstiga razboiul ideologic cu Occidentul. Anticipând esecul, Andropov a gândit revansa. Când avea musafiri occidentali la Iasenovo, Andropov – stapân absolut al retelelor care au penetrat tot, de la CIA la MI6 – obisnuia sa le spuna: “veti învinge Uniunea Sovietica în Razboiul Rece dar Iasenovo va va învinge din interior”.
Mutarea surpriza a presedintelui Putin
Vladimir Putin a devenit presedintele Rusiei în 2000 dupa o scurta cariera de prim-ministru în timpul mandatului încheiat înainte de vreme al lui Boris Eltîn. A fost sprijinit de majoritatea rusilor, pe fondul campaniei din Cecenia, si se bucura în continuare de o mare popularitate. Multi s-au întrebat cine este Putin si nu putini îsi pun si astazi aceasta întrebare. Vladimir Putin nu a ascuns niciodata ca a fost ofiter KGB, ba chiar a facut din cariera sa un titlu de glorie. Mai mult, a spus ca de mic si-a dorit sa intre în KGB. Imediat ce a ajuns presedinte, Putin a schimbat sistemul administratiei regionale -afectat de ascensiunea baronilor locali si a mafiilor de tot felul – si a împartit Rusia în opt regiuni, în fruntea carora a numit sapte fosti ofiteri si un fost prim-ministru, Serghei Kirienko. A fost o miscare împotriva mafiilor locale si a tendintelor secesioniste.
Acum, dupa trei ani, Vladimir Putin ofera rusilor si lumii o noua surpriza: chiar înainte de a pleca la întâlnirea de la Camp David cu presedintele Statelor Unite, George Bush, liderul de la Kremlin a efectuat o mutare surpriza pe tabla de sah a politicii interne si internationale: a trecut cele mai importante servicii secrete ale Rusiei sub comanda centralizata a sefului statului major al armatei, generalul Anatoli Kvasnin. Coordonator al temutului GRU, serviciul de informatii al armatei, Kvasnin controleaza acum si Serviciul Federal de Securitate, Serviciul de Informatii Externe si Agentia Federala de Comunicatii si Informatii Guvernamentale. Generalul a devenit cel mai puternic om al Rusiei. Evident, dupa presedintele Putin. Când a iesit din biroul presedintelui, cu decretul semnat în buzunar, Kvasnin a murmurat în barbie, dar suficient de tare pentru a fi auzit de cei din jur, “mi-am vazut visul cu ochii. Rusia are acum un nou Andropov”.
Curios, evenimentul a fost extrem de putin mediatizat desi a marcat practic refacerea fostului KGB, desfacut în partile componente dupa lovitura de stat din 1991 si dupa asa numita reforma Bakatin.
Cine este Kvasnin?
În vârsta de 57 de ani, Anatoli Kvasnin este seful statului major al armatei Federatiei Ruse. În aceasta calitate este coordonatorul direct al celui mai puternic serviciu de informatii al Rusiei – GRU – Glavnoe Rasvedîvatolnoe Upravlenie – structura informativa militara care, atentie, nu a fost atinsa sub nici o forma de destramarea URSS sau de evenimentele interne tumultuoase din perioada Eltîn. GRU, care are în subordine puternicele Spetnaz – comandourile cu misiune speciala – are numeroase interese si executa misiuni diferite, de la spionaj extern si recunoastere în teatrul de operatiuni pâna la culegere de informatii pe cale electronica sau cu ajutorul satelitilor de spionaj. Despre GRU se spune ca exista numeroase întrebari si nici un raspuns. Daca la KGB exista numerosi voluntari, GRU îsi alege singur oamenii. Omul care a condus o asemenea structura este acum coordonatorul noii comunitati informative a Rusiei.
Serviciul de Informatii Externe este succesorul direct al Primei Directii Principale a KGB, altfel spus structura de spionaj extern a fostului KGB. Pâna recent, serviciul de informatii externe raspundea direct în fata presedintelui si a pastrat retelele informative externe, misiunile si agentii care faceau din KGB unul dintre cele mai puternice servicii secrete din lume.
Serviciul Federal de Securitate a reunit fostele directii ale KGB implicate în activitatile din spatiul intern al Federatiei. Are ca misiuni atât operatiunile antiteroriste cât si cele din zona financiara, de ordine interna si politice.
FAPSI, sau Agentia Federala de Informatii si Comunicatii Guvernamentale, asigura securitatea comunicatiilor guvernamentale din Rusia dar are si misiuni de interceptare a comunicatiilor externe. Este echivalentul puternicei Agentii Nationale de Securitate – NSA – a Statelor Unite.
Putem vorbi de crearea unui adevarat holding al informatiilor secrete în Rusia. Evenimentul este cu atât mai important cu cât generalul Kvasnin este un om puternic si mai ales… imprevizibil. A demonstrat-o în 1999 când a gestionat implicarea trupelor rusesti în conflictul din Kosovo. Când militarii NATO avansau prudenti catre Pristina o coloana de blindate rusesti din Bosnia – pe care nu mai scria SFOR ci Rusia – traversa Balcanii si patrundea prima în oras. Marsul a fost sprijinit logistic de la Moscova desi, teatral, Boris Eltin s-a burzuluit la ofiterii sai si a explicat nonsalant Occidentului ca a fost o initiativa proprie a trupelor din Bosnia. Ca urmare a “initiativei” militarilor rusi Moscova controleaza si acum aeroportul international din Pristina si are un cap de pod în Balcani.
Un alt gest prin care s-a facut remarcat generalul Kvasnin a fost insistenta pentru refacerea puterii conventionale a armatei ruse în timp ce ministrul apararii – fost comandant al trupelor de rachete strategice -insista pentru concentrarea fondurilor în zona arsenalului nuclear.
Un alt gen de explicatie
Decizia de a-l numi pe Anatoli Kvasnin în fruntea “holdingului” informational al Rusiei are multiple explicatii. Unele înca nebanuite. O varianta ar fi intentia presedintelui Putin de a-si întari mecanismele de control în vederea unor decizii importante pentru viitorul Federatiei. Sa nu uitam ca Putin este cel care a reîntarit controlul centrului asupra periferiei, a stopat tendintele centrifuge si secesioniste, a redus controlul oligarhilor asupra economiei, a oprit caderea economica si a restabilit stabilitatea financiara a Federatiei, a stabilit un parteneriat strategic cu Statele Unite si a punctat pe scena internationala, de la intrarea în O.M.C. pâna la crearea unor relatii privilegiate cu Iranul, India, China, tarile asiatice si, nu în ultimul rând, Germania si Franta.
Extrem de popular acasa, Putin este apreciat si în strainatate. Dar nu are numai prieteni. Sunt multe voci care sustin ca Putin nu este vazut cu ochi buni de oamenii de la Iasenevo, centrul de comanda si control al Servicului de Informatii Externe, alta data Prima Directie Principala, serviciul de spionaj al U.R.S.S.
Despre Putin s-a spus mereu ca a fost spion în R.D.G. dar micul secret care îl desparte pe Vladimir Putin de oamenii de la Iasenovoeste ca el nu a facut parte niciodata din Prima Directie Principala ci din Directia a Cincea Principala, cea care avea ca misiune controlul contrainformativ al spionilor KGB. Fraza rostita de Kvasnin la iesirea din biroul presedintelui ar putea fi si o trimitere la razboiul intern care a opus KGB-ul Ministerului de Interne în perioada Brejnev.
O alta explicatie ar putea fi tot un razboi intern, în cadrul serviciilor secrete ale Rusiei, dar între generatii. Conflictul din Irak a demonstrat, o data în plus, ca “vechea garda” a spionajului rus moare, dar nu se preda. Agentii americani care au patruns în sediul distrus al Mukhabaratului irakian au descoperit acolo documente care dovedeau ca ofiteri irakieni au fost antrenati în Rusia cu numai câteva saptamâni înainte de razboi. Mai mult, Evghenii Primakov – fost sef al Serviciului de Informatii Externe si fost prim-ministru, omul care a gestionat mai bine de doua decenii Orientul Mijlociu în numele Primei Directii Principale a KGB – a efectuat o vizita secreta la Bagdad- si s-a întâlnit cu Sadam Hussein cu doar câteva zile înainte de începerea razboiului.
