Home » Politică externă » Rusia, petrolul, gazele şi cornul abundenţei

Rusia, petrolul, gazele şi cornul abundenţei

E din ce în ce mai dificil să se prognozeze pe termen lung preţul petrolului. În timpul Războiului Rece, instabilitatea geopolitică a influenţat de multe ori prognozele făcute de specialişti: la începutul anilor ’70, ca urmare a războiului arabo-israelian de şase zile, lumea a suportat efectele celei mai mari crize energetice din perioada contemporană.

Acum, războiul din Irak şi gradul ridicat de instabilitate din Orientul Mijlociu, cărora li se adaugă tulburările din Nigeria şi “confruntarea” dintre liderul venezuelean Hugo Chavez şi Statele Unite au dat un impuls puternic preţului petrolului, care de câteva luni are o evoluţie ascendentă continuă.

Preţul petrolului – o ecuaţie tot mai greu de rezolvat

În trecut, problemele provocate de instabilitatea politică au reprezentat mereu o necunoscută importantă a ecuaţiei de stabilire a preţului petrolului. În zilele noastre, această necunoscută face ca rezolvarea ecuaţiei să fie şi mai dificilă. Altfel spus, a face prognoze privind preţul petrolului pe termen mediu şi lung reprezintă un demers infinit mai complex decât acum 25 de ani. Pentru mai mult de un sfert de veac, vectorul care a determinat preţul petrolului a fost imprevizibilitatea. Pentru viitorii 25 de ani, credem noi, factorul imprevizibilitate va fi înlocuit de dinamica rezervelor, care va face ca preţul unui baril de petrol să rămână ridicat pe perioade mult mai mari de timp decât se întâmpla înainte. Din acest punct de vedere, Rusia, cu ale sale uriaşe rezerve de petrol şi gaze naturale, devine unul dintre jucătorii-cheie pe tabla de şah “energetică” mondială.

Credem că sunt de aşteptat preţuri mari la petrol pentru că la ora actuală, în lume, există toate datele necesare pentru aceasta: incertitudinea legată de rezervele de petrol (provocată de instabilitatea geopolitică); o cerere mare de petrol şi gaze, pe termen lung, venită din partea a două state cu o populaţie, unită, de peste 2 miliarde de locuitori – avem în vedere, evident, China şi India – şi ale căror economii au rate anuale de creştere foarte ridicate; “debilitatea” OPEC-ului.

“Banii vorbesc, banii vorbesc…”

Făcându-şi calculele la un preţ al barilului de 50 de dolari pentru următorii 10 ani, preşedintele V. Putin şi-a stabilit ca obiectiv dublarea Produsului Intern Brut al Rusiei până în 2012. În momentul în care liderul de la Kremlin şi-a făcut cunoscută intenţia sa, în 2002, economiştii ruşi şi străini au reacţionat destul de rezervat, fiind convinşi că ţinta nu va putea fi atinsă. Paradoxal însă, ca urmare a conjuncturii externe extrem de “favorabile” pentru Rusia – prin “favorabil”, avem în vedere războiul din Irak -, în viitorii 10 ani, câştigul mediu lunar în Rusia va creşte de la 300 de dolari la 1.386 de dolari, permiţând, astfel,susţinerea exploziei privind consumurile interne şi consolidarea unei societăţi de consum. De asemenea, PIB-ul Rusiei va fi de 2,8 trilioane dolari (anul acesta este aşteptat ca el să fie de 743 miliarde dolari), surclasând Spania; în fine, PIB-ul pe cap de locuitor va fi de 20.073 dolari, cifră care va apropia pe Rusia de Portugalia (cu 25.658 dolari/cap de locuitor).

Companiile petroliere ruseşti, atât cele private, cât şi cele de stat, şi-au planificat să câştige în acest an din exportul de petrol şi gaze 150 miliarde dolari. Suma este foarte mare dacă o comparăm cu veniturile de 28 miliarde dolari obţinute în 1998.

Acum, cu fiecare creştere de 1 dolar (peste 25 dolari) a preţului barilului de petrol, câştigurile Rusiei sunt extraordinare, previziunile privind exporturile de petrol şi gaze naturale pentru anul acesta fiind de 123 miliarde dolari. Acest lucru îi va permite Rusiei să-şi menţină o creştere a veniturilor la Fondul de stabilizare (un fel de puşculiţă a statului), care se prevede să ajungă la 557 miliarde dolari în 2015.

Dacă încercăm să facem un scenariu în care preţul petrolului este de 50 dolari, veniturile din vânzarea petrolului obţinute vor fi de 200 miliarde dolari în 2015, iar din cea a gazului de 343 miliarde dolari.

Potrivit previziunilor făcute de specialiştii de la Goldman Sachs, preţul petrolului pe termen lung se va situa undeva între 45 şi 60 dolari/baril, în timp ce estimările publicaţiei “International Bank Credit Analyst” arată că preţul barilului va fi, în medie, de 50 dolari pentru următorii cinci ani. Alte companii oferă ca plafon maxim al preţului petrolului 100 dolari/baril.

La asemenea cifre, locul Rusiei în arena internaţională pare asigurat, iar viitorul ei economic se întrevede în nuanţe roz deoarece obiectivul pe care şi l-a stabilit Vladimir Putin – de dublare a PIB în 2012 – va fi atins cu un an mai devreme. Totodată, Rusia se va situa printre cei mai mari “consumatori” de maşini, telefoane mobile, produse de înaltă tehnologie etc. pentru că venitul mediu va ajunge, în 2015, la 2.270 dolari.

La un preţ de 100 dolari/baril, Rusia va câştiga, în 2015, doar din exportul de petrol şi gaze, 400 miliarde dolari.

Banii nu aduc, întotdeauna, fericirea

“Vor şti autorităţile de la Moscova cum să-şi chivernisească această avuţie obţinută de pe urma petrodolarilor?” reprezintă o întrebare pe care atât analiştii ruşi, cât şi cei străini şi-o pun din ce în ce mai insistent. Va pierde, oare, Rusia şansa de a valorifica în mod judicios aceste venituri? Mulţi dintre adversarii actualului preşedinte au etichetat declaraţiile acestuia privind creşterea salariilor profesorilor şi medicilor, construirea de noi şcoli şi spitale, de cămine pentru invalizi sau bătrâni ca fiind populiste. Acel Fond de stabilizare mai sus amintit pare să fie destinat tocmai unor astfel de scopuri, dacă ţinem cont că multe din liniile metroului aerian, care vor fi inaugurate la Moscova, sunt construite cu bani proveniţi de aici. Autorităţile ruse, mergând pe principiul că “are balta peşte”, sporesc, în mod simţitor, cheltuielile la bugetul statului, sumele planificate atingând cifra de 129,5 miliarde dolari în acest an (pentru comparaţie, în 2000, ele erau de numai… 34 miliarde). E adevărat că şi veniturile obţinute din impozite au crescut de la 40 miliarde, în 2000, la 153 miliarde, în 2005. Pentru anul viitor, cifrele prevăzute la capitolul cheltuieli bugetare şi venituri obţinute din impozite sunt de 150 şi, respectiv, 177 miliarde dolari.

Economiştii de la compania de consultanţă Brunswick UBS consideră că politica de “mână strânsă” a liderului de la Kremlin a fost folosită “pentru crearea a ceea ce, cu câţiva ani în urmă, nici nu putea fi imaginat: stabilitatea macroeconomică financiară. Nu numai că această tendinţă se menţine, dar ea reprezintă de-abia începutul”.

Cu toate acestea, există şi motive de îngrijorare.

În primul rând, toţi cei care lucrează în sectorul de stat doresc (şi vor dori) creşterea considerabilă a salariilor. Guvernului Fradkov şi preşedintelui Putin le va fi greu să reziste tentaţiei de a satisface pretenţiile unor anumite categorii ale populaţiei, mai ales că în 2007 şi2008 vor avea loc alegeri parlamentare şi prezidenţiale.

În al doilea rând, prezenţa în “puşculiţa” statului a unor sume de bani atât de mari va avea ca efect – pe fondul aceloraşi alegeri – încetinirea ritmului reformelor. Or, tocmai în această conjunctură se va vedea cât de interesate sunt autorităţile de la Moscova de a continua reformele în vederea instaurării în Rusia a unor sănătoase mecanisme economice de piaţă.

În fine, în al treilea rând, motivele de îngrijorare sunt legate de creşterea dependenţei economiei ruseşti de preţul petrolului. Altfel spus, pot apărea premisele care să conducă la declanşarea unei crize economice ca urmare a încetinirii ritmului reformelor sau a apariţiei oricăror derapaje în continuarea lor, dar şi în urma scăderii preţului petrolului. Atâta timp cât prognozele privind preţul petrolului indică un preţ care începe de la 60 de dolari/baril, astfel de nelinişti fac parte doar din categoria scenariilor. Neliniştile ar putea deveni realitate în condiţiile unui preţ mai mic de 50 de dolari/baril. Parafrazând un slogan publicitar al unei companii româneşti de tristă faimă, putem afirma că societatea rusă doarme liniştită pentru că “petrolul lucrează pentru ea”. Să sperăm că somnul nu va fi unul profund.(L. C.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 31
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress