Alegerile prezidentiale din Rusia s-au încheiat. Febra lor a trecut, atmosfera de sarbatoare s-a risipit, oamenii si-au reluat activitatile cotidiene. Prezidentialele de anul acesta din Rusia au fost, se pare, cele mai “linistite” din istoria tarii, societatea rusa stiind cu mult înainte de debutul lor cine va fi viitorul presedinte. A fost o cursa la care s-au aliniat, initial, sapte candidati, însa asemeni cântecului cu cei 10 negrii mititei, unul din ei (Ivan Rîbkin) s-a pierdut pe drum, ca urmare a sejurului sau în Ucraina.
Alegerile prezidentiale din Rusia s-au încheiat. Febra lor a trecut, atmosfera de sarbatoare s-a risipit, oamenii si-au reluat activitatile cotidiene. Prezidentialele de anul acesta din Rusia au fost, se pare, cele mai “linistite” din istoria tarii, societatea rusa stiind cu mult înainte de debutul lor cine va fi viitorul presedinte. A fost o cursa la care s-au aliniat, initial, sapte candidati, însa asemeni cântecului cu cei 10 negrii mititei, unul din ei (Ivan Rîbkin) s-a pierdut pe drum, ca urmare a sejurului sau în Ucraina.
Vladimir Putin, candidat independent (desi în practica el a beneficiat de sustinerea partidului puterii, Rusia Unita), a reusit performanta de a câstiga aceste alegeri nu numai fara a participa la dezbaterile televizate, alaturi de ceilalti candidati, dar fara a-si face macar cunoscut programul electoral. Majoritatea populatiei (peste 70%), l-a votat pe actualul presedinte fara ca sa stie ce politici vor fi aplicate în urmatorii patru ani, în Rusia, în domeniul economic, social, aparare sau externe. Populatia au fost cucerita doar prin trei cuvinte, pe care candidatul le-a amintit în diferite ocazii – stabilinosti (stabilitate), prozracinosti (transparenta) si zakonosti (legalitate) – si care au avut asupra ei un efect magic. O populatie nu numai lipsita de cultura politica si de exercitiul democratic, dar si obosita de cei mai bine de 10 de ani reforme începute si neterminate, ca într-o adevarata sarabanda de inaugurale umbrite. Nu e mai putin adevarat ca, la magia exercitata de cele trei cuvinte, trebuie adaugata si uriasa masina guvernamentala, ale carei resurse materiale si umane au fost mobilizate în folosul actualului presedinte. Daca Stalin a afirmat, la mijlocul anilor ’30, ca nu conteaza cum voteaza oamenii, ci cum sunt numarate voturile, presedintele Putin a aratat cât de important e sa fii la putere pentru succesul în alegeri.
Candidatul comunist, Nikolai Haritonov, a desfasurat o campanie electorala în nota obisnuita a partidului care l-a propus, scotând în relief nemultumirile populatiei, amintind alegatorilor de vremurile când în Rusia/URSS se traia bine, si, evident, deplângând pierderea de catre Rusia a statutului de superputere. Cele aproape 14 procente obtinute i-au oferit posibilitatea sa ocupe nu doar locul al doilea în cursa electorala, ci l-au îndreptatit sa pretinda sefia partidului. De aceea, se poate spune ca la alegerile prezidentiale din acest an s-a nascut un viitor-posibil lider, iar procentele obtinute cumulate cu ratingul în scadere al actualului presedinte, Ghenadii Ziuganov, s-ar putea sa reprezinte tot atâtea atuuri importante pentru Haritonov în lupta pentru putere care se face simtita în partid.
Serghei Glazev, fost economist al Partidului Comunist si co-fondator al fenomenului electoral numit Blocul Rodina, a obtinut jumatate din procentul realizat la alegerile din decembrie anul trecut de formatiunea al carei co-presedinte a fost pâna nu demult: 4,2%. Soarta sa politica nu este însa tocmai sigura deoarece coabitarea din sânul blocului Rodina s-a dovedit a fi de scurta durata. Alungat din partid precum Adam din Rai, S. Glazev va fi obligat, pentru a-si asigura supravietuirea politica, fie sa-si înfiinteze un nou partid, fie sa se alipeasca altuia existent, asa cum, de altfel, a mai facut-o de multe ori pâna acum, sinuosul sau traiect politic recomandându-l, mai degraba, pentru ultima varianta. Serghei Glazev chiar a crezut ca la baza celor 9% obtinute de Blocul Rodina la alegerile de anul trecut s-au aflat charisma sa si oferta electorala propusa, si s-a ridicat împotriva creatorului sau de la Kremlin, gest care s-ar putea sa aiba consecinte nu tocmai placute asupra viitorului sau politic.
Fiica a unui lider comunist japonez si a unei mame rusoaice, fosta co-presedinta a Uniunii Fortelor de Dreapta (Soiuz Pravîh Sil), Irina Hakamada a fost nu numai singura femeie participanta la alegerile de anul acesta, dar si singurul exponent al polului liberal, ea încercând sa arate Rusiei si opiniei publice internationale ca liberalismul rus nu a murit dupa înfrângerea suferita la parlamentarele de anul trecut. Rezultatul obtinut, desi foarte mic în comparatie cu cel al presedintelui Putin (aproape 4%), este pentru ea datator de sperante privind crearea unui nou partid politic de orientare liberala, care sa ocupe locul lasat liber de celelalte doua iesite din scena (Uniunea Fortelor de Dreapta a lui Boris Nemtov si Partidul Iabloko, condus de Grigorii Iavlinski). Poate ca mai mult decât aceste sperante, care i-au sporit încrederea în sine, Irina Hakamada, prin decizia sa de a participa la alegeri, a aratat colegilor sai din tabara liberala ca nu e atât de greu, mai ales pentru o femeie, sa fii barbat printre niste tovarasi politici atât de tematori fata de putere.
Ceilalti doi candidati, Serghei Mironov (actualul presedinte al Consiliului Federatiei) si Oleg Malîskin (fost sef al garzii personale a lui Vladimir Jirinovski) ultimii din cei sase prezidentiabili, si-au depus candidaturile pentru a da, poate, mai multa culoare unei campanii electorale mult prea previzibila. Daca în ce-l priveste pe primul, acesta si-a facut înca de la început cunoscuta intentia de a-l sprijini pe presedintele Putin, cel de al doilea si-a sumat rolul de a-l suplini pe seful sau de partid, care a refuzat sa mai candideze anul acesta. Ambii s-au achitat cu succes de sarcina trasata de Kremlin, sporind confuzia în rândul populatiei.
Ceea ce alegerile prezidentiale de anul acesta au scos cel mai mult în relief a fost aratat de Dmitrii Rogozin, co-presedinte al Blocului Rodina, care, dupa alegeri, a declarat ca “Astazi în Rusia nu exista partide. Toate celelalte, cu exceptia Partidului Comunist, sunt organizatii.. Când în Rusia vor aparea partide politice reale, atunci va fi democaratie” si, adaugam noi, alegeri adevarate. Faptul ca democratia rusa înca mai prezinta deficiente, a aratat-o si felul în care a fost promovata campania electorala. Fiind întrebat de ce într-una din regiunile din Rusia, partidul puterii (care aici este, de fapt, un partid de guvernamân, însa cu “posibilitati” mult mai mari) a oferit alegatorilor prajituri, E. Bogomolov, secretarul general al partidului, a declarat foarte simplu: “Pentru ca au fost alegeri. Pentru ca e sarbatoare”.
Asocierea alegerilor cu sarbatoarea este veche în Rusia, ea datând, de fapt, înca de la începuturile vietii politice moderne rusesti. Atunci, la început a fost tarul. Şi nici un fel de alegeri nu au existat. De aceea zilele onomastice ale membrilor familiei imperiale si, în special, cea a tarului/împaratului au dobândit o importanta de stat. Zilele memorabile din viata împaratului si familiei sale erau întotdeauna mentionate în calendar si, prin urmare, sarbatorite prin explozii triumfale în întreaga tara. Iar în Palatul de Iarna erau sarbatorite nu numai ziua de nastere a tarului, ci si ale rudelor familiei imperiale, fiind organizate dejunuri festive cu prilejul zilei de nastere a împaratului german sau serate în cinstea printului Siamului. În ce priveste ziua de nastere a alegerilor, ea a devenit pentru rusi sarbatoare nu demult. Cu circa 100 de ani în urma.
În 1905, tarul a daruit Rusiei Duma de Stat. Acest eveniment a fost anuntat prin “Manifestul din 17 Octombrie”. La 27 aprilie 1906, în Sala Tronului din Palatul de Iarna, tarul i-a salutat pe membrii Dumei si ai Consiliului de Stat. Prin acest eveniment s-au sarbatorit alegerile pentru prima data în viata politica rusa. Potrivit martorilor epocii, multimile de aristocrati si industriasi, ziaristi si diplomati abia daca au putut intra în cea mai mare sala a Palatului de Iarna. Ei au asteptat emotionati cuvântul tarului, iar ziarele de a doua zi aveau sa scrie: “În întreaga Rusie, ieri a fost sarbatorita unitatea dintre monarh si popor”.
Prima Duma din istoria Rusiei a rezistat 72 de zile. Dupa cum se stie, prima experienta parlamentara a Rusiei s-a sfârsit rapid, la 9 iulie 1906, când deputatii nu au mai putut intra în sala de sedinte. Pe usile închise ale Palatului Tavriceskii (sediul Dumei) era afisat manifestul tarului. Tarul e tar! A dorit, a deschis Duma. Nu a mai vrut, a închis-o.
În 1937, Stalin a daruit Uniunii Sovietice “democratia”. Pâna în 1936, în URSS deputatii de la nivelul organelor reprezentative superioare erau alesi în cadrul adunarilor reprezentative de la nivel inferior. Mai mult, nu aveau drept sa participe la alegeri cei lipsiti de acest drept, adica cei cu “origine sociala nesanatoasa”. Stalin a promis ca alegerile vor fi generale, egale, directe si secrete pentru ca clasele exploatatoare fusesera deja lichidate în URSS. Şi s-a tinut de cuvânt!
“Vi se pare ca nu va exista lupta electorala? Ea va fi si chiar prevad ca va fi una foarte strânsa. La noi sunt putine institutii care lucreaza prost. Exista si situatii când unul sau altul dintre organele de conducere de la nivel local nu pot satisface cererile tot mai numeroase si diverse ale celor ce muncesc la orase si la sate. Ai construit o scoala buna? Ai îmbunatatit conditiile de locuit? Ai facut în asa fel încât munca noastra sa devina mai eficienta, iar viata noastra mai bogata din punct de vedere cultural? Acestea vor fi criteriile pe care milioanele de alegatori le vor aplica candidatilor, excluzându-i pe cei de proasta calitate, taindu-i de pe liste, si propunându-i pe cei mai buni, a caror candidatura o vor sustine”. Asa vedea Stalin procesul electoral în martie 1936, când a fost intervievat de ziaristul american R. Howard.
Dupa cum se stie, primele alegeri generale din Rusia Sovietica au fost bine primite în Occident. Noua Constitutie a oferit prilejul pentru organizarea unei companii electorale fara precedent la nivel mondial. Una dupa alta, personalitati de seama occidentale au fost invitate în URSS. La 12 decembrie 1937, au avut loc alegerile pentru Sovietul Suprem. A câstigat “Blocul comunistilor si celor fara de partid”. Fiecare sectie de votare avea propriul sau candidat. La vot s-a prezentat 96,5% din populatie. Majoritatea absoluta a votat pentru “Blocul unit”.
Stalin a raspuns poporului prin cadouri. În amintirile martorilor, decembrie 1937 a fost o luna feerica. Pretutindeni erau lozinci, panouri, placarde, iar în noaptea alegerilor salve de tun si chiar alaiuri cu faclii. La sectiile de votare erau bufete (în conditiile în care tara- se confrunta cu un serios deficit alimentar), iar muzica sarbatoreasca rasuna peste tot. De adevaratelea, ziua alegerilor în URSS s-a sarbatorit din 1937.
În martie 2004, conducatorul de astazi al Rusiei nu numai ca i-a îndemnat pe co-nationali sa-si faca datoria de cetatean, însa i-a sfatuit sa se si bucure de îndeplinirea ei. Şi asa a si fost.
