Se numeste Shirin Ebadi si este avocat si femeie. Mai mult, este originara din Iran, unde militeaza pentru drepturile copiilor si ale femeii, prin asumarea cazurilor de care alti avocati se feresc. Este laureata premiului Nobel pentru Pace pentru 2003. Daca oficialitatile iraniene s-au limitat la comentarii modeste, mii de tineri au venit la aeroport sa o întâmpine la întoarcerea acasa. Daca Shirin Ebadi este speranta tineretului iranian, tinerii sunt speranta proaspetei laureate Nobel.
Surpriza premiului Nobel
Se numeste Shirin Ebadi si este avocat si femeie. Mai mult, este originara din Iran, unde militeaza pentru drepturile copiilor si ale femeii, prin asumarea cazurilor de care alti avocati se feresc. Este laureata premiului Nobel pentru Pace pentru 2003. Daca oficialitatile iraniene s-au limitat la comentarii modeste, mii de tineri au venit la aeroport sa o întâmpine la întoarcerea acasa. Daca Shirin Ebadi este speranta tineretului iranian, tinerii sunt speranta proaspetei laureate Nobel.
Shirin a spus ca Iranul are nevoie de zece ani de munca si educatie sustinuta pentru a traversa schimbarile necesare în directia democratizarii. Ea crede ca nu sunt necesare demonstratii si confruntare, ci educatie si comunicare. Iranienii trebuie sa învete sa-si ceara drepturile.
Shirin Ebadi nu se ridica împotriva Islamului. Ea a afirmat chiar ca, printr-o interpretare corecta, Islamul este compatibil cu respectarea drepturilor omului. Laureata premiului Nobel pentru Pace crede ca situatia drepturilor omului în Iran este mai buna acum decât în urma cu 20 de ani, dar persista probleme grave, în special în ceea ce priveste libertatea de expresie. În ultimii patru ani au fost închise numeroase ziare cu vederi liberale, iar zeci de ziaristi, studenti si activisti reformisti au fost închisi. Un alt motiv de îngrijorare este modul în care este privita femeia în Iran. Femeia este considerata oficial ca având doar jumatate din valoarea barbatului, motiv pentru care drepturile sale în justitie sunt limitate.
În societatea iraniana este o presiune puternica în directia schimbarii si multi concetateni i-au cerut proaspetei laureate a premiului Nobel sa se lanseze în politica, în speranta ca Shirin Ebadi ar putea deveni simbolul necesar pentru a coagula masele. Ea însa a respins ferm ideea si a afirmat ca nu doreste decât sa participe la înfiintarea si consolidarea organizatiilor non-guvernamentale dedicate educatiei politice.
Pentru Shirin Ebadi, copiii sunt speranta Iranului. “Când copiii învata sa puna întrebari, spune avocatul iranian, lucrurile încep sa se schimbe”.
Conservatori si reformisti
Anuntul câstigarii premiului Nobel de catre Shirin Ebadi a declansat reactii pe cât de prompte, pe atât de intense. Daca adeptii refomei politice în Iran au asteptat-o la aeroport pe doamna Ebadi, cercurile ultraconservatoare au declansat imediat atacul mediatic împotriva celei care este prima femeie musulmana si primul cetatean iranian care primeste prestigiosul premiu Nobel. Shirin Ebadi a fost imediat catalogata drept instrumentul politic prin care Occidentul doreste sa actioneze împotriva statului islamic.
Desi nu contesta religia islamica, Shirin Ebadi este simbolul nevoii de schimbare într-o tara- de 66 de milioane de oameni. Este firesc ca opozitia si amenintarea totodata sa vina de la cei care ar avea cel mai mult de pierdut în urma accelerarii miscarii de reforma: fanaticii din Garzile Revolutionare si clerul radical. Shirin Ebadi are dreptate: speranta este în tineri. Ei nu contesta islamul, dar lupta împotriva sistemului politic instaurat de revolutia din 1979. Interesant este ca falia ideologica este dublata de un conflict între generatii. Tineretul iranian, care constituie aproape 50% din populatie, nu este adeptul ideilor fundamentaliste de acum 25 de ani. Protestele de strada si manifestatiile din campusurile universitare au fost reprimate, dar curentul natural din societate este în directia schimbarii. Schimbarea va veni, mai devreme sau mai târziu, singura necunoscuta a ecutiei este însa modul în care se va produce.
Teama Iranului de posibilele efecte externe ale destabilizarii interne nu a permis pâna acum acceptarea reformelor politice. Este posibil, în noile conditii create de disparitia pericolului unui Irak condus de Saddam Hussein, ca anumite structuri de forta – în speta armata – sa treaca de partea taberei reformatoare? Daca acest scenariu va deveni realitate, se va opune armata exceselor de duritate ale Garzilor Revolutionare? Şi daca da, se va declansa un razboi civil în Iran sau echilibrul de putere între structurile de forta va permite manifestarea politica a reformatorilor, se va evita un conflict intern si schimbarea va veni de la sine? Este greu de raspuns acum la aceste întrebari. Un lucru este clar: procesul a început.
Reforma sau arme nucleare
Un trio mai putin obisnuit – ministrii de externe ai Frantei, Germaniei si Marii Britanii – a obtinut din partea guvernului de la Teheran promisiunea ca va semna anexa la Tratatul de Neproliferare – care ar pune programul nuclear iranian sub controlul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica – si ca va suspenda procesul de îmbogatire a uraniului. Sa fie aceasta solutia pentru rezolvarea problemei proliferarii nucleare în regiunea Golfului? Nu, afirma serviciile de informatii israeliene care au avertizat ca Iranul are de fapt opt instalatii nucleare, unele dintre ele secrete. Sau cel putin nerecunoscute oficial. Aceleasi servicii de informatii afirma ca, daca nu va fi oprit, programul nuclear iranian va ajunge în zece luni capabil sa furnizeze primele bombe atomice. Unul dintre ofiterii israelieni din conducerea armatei a avertizat recent ca daca programul nuclear iranian nu va fi oprit prin interventia comunitatii internationale, Israelul va trebui sa actioneze asa cum a facut-o în 1981, în cazul reactorului irakian, OSIRAK.
Un alt factor de incertitudine si insecuritate este legat de noua strategie iraniana în regiune si chiar în lume. Dupa disparitia amenintarii irakiene, serviciile speciale iraniene si-au intensificat actiunile în zona siita a Irakului. Mai mult, legatura dintre anumite cercuri de la Teheran si gruparea Ansar al-Islam, care actioneaza în Irak, s-a pastrat. Ansar al -Islam este una dintre gruparile extrem de periculoase care sunt afiliate la reteaua Al Qaida, dar si una dintre cele mai active formatiuni care ataca zilnic armata americana din Irak. Exista chiar informatii ca Al Qaida si-a refacut comanda operativa în Iran, beneficiind de sprijinul oferit de cercurile radicale din Garzile Revolutionare. La Teheran s-ar afla lideri ai retelei, chiar unul dintre fiii lui bin Laden, implicat în refacerea Al Qaida.
Un alt eveniment recent ridica semne de întrebare. Presa britanica a dezvaluit ca nu mai putin de 20 de studenti iranieni au fost surprinsi de ofiteri ai MI 5 si ai Special Branch – serviciile de securitate interna britanice – fotografiind sinagogi din Londra si împrejurimi. Era în mod evident o operatiune de culegere de informatii în vederea unor posibile atentate. Doi dintre suspecti au fost expulzati.
Întâmplarea demonstreaza ca, Israelul ramâne o tinta majora pentru anumite structuri de putere din Iran. Atât programul nuclear, cât si operatiunile sub acoperire au ca obiectiv major Israelul. Mai mult, nucleul de conducere al programului nuclear, dar si al operatiunilor speciale se afla în zona cercurilor radicale iraniene mentionate anterior: Garzile Republicane si clerul radical. Nu este exclus ca, în cazul unei accelerari a miscarilor reformiste interne din societatea iraniana, conservatorii sa dubleze rezistenta la schimbare cu razboiul neconventional împotriva Israelului.
Shirin Ebadi spune ca în Iran sunt sute de oameni bine informati care lucreaza pentru a împinge societatea spre dezvoltare. Este un curent puternic. Iranul, sustine laureata premiului Nobel, are nevoie de zece ani pentru a triumfa în lupta cu sine. La scara istorica, într-adevar, zece ani nu înseamna mult. În contextul international actual, în conditiile programului nuclear si ale conflictului care opune Israelul lumii islamice, zece ani este o perioada foarte lunga.
Publicat în : Politica externa de la numărul 9
