Home » Sănătate » Supermicrobul mâncător de arsenic promite un viitor mai curat

Supermicrobul mâncător de arsenic promite un viitor mai curat

Oamenii de ştiinţă australieni au descoperit un supermicrob uluitor, care digeră arsenicul şi îşi “ronţăie” harnic căi de trecere prin deşeurile letale ale unui secol de minerit şi agricultură, contribuind la purificarea mediului.

Acest microb ar putea oferi în acelaşi timp o metodă ieftină prin care zeci de milioane de oameni ar fi salvaţi de cel mai grav tip de otrăvire de pe planetă.
Supervirusul a fost identificat după analiza a mii de exemplare de microbi din solurile puternic contaminate cu arsenic, folosit în trecut pentru elimi­na­rea paraziţilor la bovine şi ovine. În astfel de locaţii, arsenicul este de regulă prezent sub forma arsenitului, extrem de toxic, sau a mai puţin toxicului arsenat. Arsenitul, forma foar­te toxică, este şi cel mai dificil de înlăturat.
“A fost o descoperire accidentală”, spune profesorul Megh Mallavarapu de la Centrul pentru Evaluarea Conta­mi­nării şi Îmbunătăţirea Mediului de la Universitatea Australiei de Sud.
“De mai mult de un an observam microbi care pot tolera arsenicul şi DDT-ul – iar acesta a apărut din senin. Asimilează forma puternic toxică, arsenitul, şi o oxidează în forma mult mai puţin periculoasă de arsenat, care poate fi imobilizat cu uşurinţă prin alte metode. Există atâţia microbi în sol, încât acesta ne-ar fi putut scăpa – dar din fericire nu a fost cazul.”
Virusul oferă speranţa dezvoltării unei metode biologice eficiente de curăţire a sutelor de mii de locaţii cu concentraţii mari de arsenic din Aus­tralia, Noua Zeelandă, Argentina şi alte ţări, locuri în care s-au folosit sau fabri­cat stâlpi din cherestea tratată cu arsenic, locaţiile vechilor linii de cale ferată, precum şi în zonele cu mine de aur, unde arsenicul se revarsă din rezi­duurile miniere şi contaminează apele subterane şi de suprafaţă, punând în pericol viaţa celor care le beau.
Microbul ar putea fi folosit şi pentru purificarea apei potabile în Ban­gla­desh, India, China şi Asia de Sud-Est, unde se estimează că 100 de milioane de persoane se confruntă zilnic cu riscul otrăvirii cu arsenicul conţinut de apa de fântână, adaugă profesorul Mallavarapu.
În afară de faptul că este cunoscut drept cauză a cancerului de piele, plămâni, vezică, rinichi, ficat şi col uterin, arsenicul este asociat şi cu un număr de boli de piele, afecţiuni ner­voase, diabet, boli de plămâni sau de inimă, malformaţii presupus conge­nitale, afecţiuni ale ficatului şi boli de sânge, potrivit profesorului Ravi Naidu, director executiv al CRC CARE.
“Este o descoperire într-adevăr senzaţională a profesorului Malla­vara­pu şi a echipei sale, întrucât rezolvă una dintre cele mai grave probleme de contaminare cu care se confruntă aproape toate societăţile”, spune el. “Nu putem decât să-i felicităm pentru acest progres important al ecologiei aus­traliene.”
“Frumuseţea acestui organism constă în faptul că realizează descom­punerea arsenitului toxic într-un mod foarte eficient”, adaugă profesorul Malla­varapu. “Am izolat sute de specii care tolerează arsenicul – dar aceasta descompune cea mai toxică formă de arsenic într-o manieră foarte efi­cien­tă.”
“Microbul este absolut inofensiv pentru oameni, animale sau mediu. Şi are toleranţă ridicată şi la alte toxine, cum ar fi cadmiul şi plumbul.”
“Putem cultiva aceşti microbi pe scară largă şi apoi să îi punem în apa şi solul contaminate. Ar fi o modalitate efi­cientă şi ieftină de a le face mai sigure pentru locuitorii care cultivă plante pe soluri contaminate sau care beau apa ce trece prin ele.”
Echipa este implicată în prezent într-un proces de analiză genetică mult mai detaliat, pentru a încerca să evalueze posibilitatea de a dezvolta orga­nisme şi mai eficiente în com­ba­terea poluării. Un câştig important ar fi să se dezvolte instru­mente care să testeze rapid prezenţa arsenicului în sol sau apă.
Acest lucru ar accelera substanţial procesul de identificare a solurilor şi a pânzelor freatice care necesită cel mai mult măsuri de remediere, şi procesul de verificare a siguranţei rezervelor de apă potabilă, explică profesorul Mallavarapu.

Publicat în : Sanatate  de la numărul 54
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress