Până la urmă, povestea cu TVA-ul a intrat deplin în ceaţă. Nu se ştie dacă va fi 21, 22 sau 19%. În general, nu se ştie nimic.
Stând strâmb şi judecând drept, cam toate măsurile luate de actuala guvernare în materie economică sunt justificate şi corecte. Micşorări de impozite într-o parte, majorări în alta, ajustări într-o parte, aranjări în alta. Este adevărat, unii au de pierdut, alţii câştigă. Nu există măsuri economice care să poată satisface pe toată lumea.
Ceea ce deranjează însă şi a bulversat complet mediul de afaceri îl reprezintă lipsa de viziune. Faptul că aceste măsuri nu au fost luate toate o dată. De câteva ori, premierul Tăriceanu s-a răstit la ziariştii care-l întrebau de mărirea TVA. Acum, aceasta a devenit o măsură “probabilă” aflată “în discuţie”.
La fel a fost cu impozitele pe dividende, dacă vă aduceţi aminte. Şi cu alte câteva măsuri de politică economică la care distinşii noştri politicieni s-au repezit ca nişte cocoşi să le dezmintă, pentru ca apoi să cedeze “în faţa argumentelor”.
În momentul de faţă, între cele două partide importante ale coaliţiei de guvernare se duce o luptă în surdină. O luptă fratricidă, copilărească. Orgolioşii de la PNL refuză să împartă cu alţii “tortul” încercând să tragă cât mai mult spuza pe turta lor, în vreme ce dincolo democraţii se comportă asemenea unui copil care, în lipsa altor argumente, strigă “Da’, bă’, da’ tatăl meu este mai tare ca tatăl tău!”. Mizând pe procentul de 70% al lui Traian Băsescu, democraţii îşi fac singuri curaj şi se visează cel mai puternic partid din România, deşi liderii săi stau cu săru’ mâna pe la Cotroceni. Şi orice derapaj de imagine al tătucului riscă să-i ducă înapoi la cotele de avarie de dinainte de alegeri. Miniştrii săi s-au fofilat cel mai bine şi liderii săi parcă ar fi în opoziţie.
Nici liberalii nu sunt mai breji. Premierul Tăriceanu a devenit cel puţin la fel de orgolios ca predecesorul său, care are grijă să-i flateze orgoliul şi să aţâţe vrajba dintre cele două partide în speranţa că propriul partid va scăpa teafăr din hayssamiada declanşată de la Cotroceni.
Oricât de mult nu s-ar mai înghiţi cele două partide de guvernământ, ele sunt din păcate condamnate să rămână împreună. PD, oricât de mult ar fi umflat de pompa de la Cotroceni, nu are cum să guverneze singur, iar PNL, în ciuda ochilor dulci pe care-i face PSD-ului (şi reciproc) nu se poate asocia cu acest partid fără a-şi pierde orice urmă de credibilitate. Şi atunci? Ce rost are? În loc să-şi concentreze energiile pe actul de guvernare, cele două partide îşi trag la gioale pe unde apucă. Şi, în loc să măsoare de trei ori şi să taie o dată, ei procedează ca în celebra povestioară cu anteriul lui Arvinte, care tăia de la poale ca să peticească la coate…
Până acum, bâlbele fiscale s-au ţinut lanţ şi nu a stat nimeni să cuantifice câte pierderi au însemnat ele. Şi vom continua să ne întrebăm de ce în Ungaria sunt mai multe companii din Forbes 500 decât în România, deşi e o ţară nici pe jumătatea României. Şi de ce e Ungaria în UE şi noi tremurăm încă pe la poartă. Numai să nu se destrame până când intrăm noi.(C. B.)
Publicat în : Economie de la numărul 27
