În timp ce lumea întreagă urmăreşte evoluţiile din Irak, o altă ţară- din Golf traversează cea mai tensionată perioadă a existenţei sale: Arabia Saudită. Atentate, atacuri asupra cetăţenilor străini, confruntări între forţele de securitate şi militanţi wahhabişti, lupte intestine pentru putere, planurile unor ţări străine de asasinare a liderilor, implicarea unor centre de putere saudite în sprijinirea ideologică, financiară sau logistică a reţelei Al Qaeda – acestea sunt coordonatele unei crize care are un potenţial de destabilizare uriaş. În timp ce lumea se uită la ce se întâmplă în Irak, Arabia- Saudită este ameninţată de războiul civil. Un război civil cu urmări dramatice pentru regiune, dar şi pentru sistemul internaţional.
Acutizarea crizei a fost marcată de evenimentele sângeroase din 12 iunie când militanţi fundamentalişti l-au răpit pe Paul M. Johnson, un inginer care lucra pentru o companie saudită. Filmul evenimentelor ridică semne de întrebare privind gradul de cooperare dintre terorişti şi elemente din structurile de forţă saudite: îmbrăcaţi în uniforme de poliţie, militanţii au organizat un punct de control fals în apropierea Universităţii Imam Mohammed bin Saud. Când Johnson a oprit maşina, atacatorii i-au administrat un anestezic şi l-au răpit. Prizonierul a fost decapitat după ce autorităţile au refuzat să satisfacă pretenţiile răpitorilor. Din nou, pe site-urile deţinute de grupările afiliate Al Qaeda au apărut fotografii şocante. Într-un articol publicat de un site islamist, “Vocea Jihadului”, şeful celulei Al Qaeda care l-a ucis pe Johnson şi-a justificat acţiunea prin activitatea americanului – specialist în elicoptere Apache – pentru o companie saudită care lucrează cu producătorul american de arme Lokheed Martin. Abdulaziz al-Moqrin a fost ucis într-un schimb de focuri cu serviciile de securitate saudite, prea repede, spun unii, pentru a dezvălui eventuale dedesubturi delicate pentru segmente ale puterii de la Riad. Cu atât mai mult cu cât al-Moqrin era considerat numărul 1 al reţelei Al Qaeda în Arabia Saudită.
Johnson este doar un nume de pe o listă mai lungă. În ziua în care a fost răpit, un alt american a fost ucis în garajul său din Riad. Câteva zile mai devreme, au fost ucişi Simon Cumbers, cameraman pentru BBC, şi un alt funcţionar civil american, Robert Murphysboro. Valul de atentate antioccidentale urmăreşte alungarea străinilor din Arabia Saudită. Dar dacă, ipotetic vorbind, occidentalii ar pleca din regatul saudit, evenimentul ar avea implicaţii deosebite şi asupra relaţiilor de putere interne.
Multă vreme acuzate de Statele Unite că fac prea puţin pentru a pune capăt destabilizării şi insecurităţii, autorităţile de la Riad au lansat recent un semnal mult mai concret: regele Fahd a anunţat o ultimă perioadă de amnistie de o lună, perioadă în care “luptătorii pentru cauze religioase” mai pot depune armele şi reveni în pace la casele lor. O dată cu expirarea termenului, însă, orice şansă de reconciliere ar fi spulberată. Mesajul regelui, prea bătrân şi prea bolnav pentru a se adresa naţiunii, a fost citit la televiziunea naţională de prinţul moştenitor Abdallah, adevăratul conducător al Regatului Saudit. Este un gest politic extrem de semnificativ: Abdallah – cunoscut ca un simpatizat al cercurilor religioase intransigente şi chiar wahhabiste – a avut după 11 septembrie 2001 o atitudine dacă nu antiamericană, cel puţin necooperantă. Mai ales în momentul declanşării războiului din Afganistan când le-a refuzat americanilor dreptul de a utiliza baza militara “Prinţ Sultan” pentru coordonarea operaţiunilor de război.
Citind mesajul, Abdallah a lansat mai multe semnale. Le-a spus astfel americanilor că se delimitează de grupările fundamentaliste şi că participă la campania antiteroristă. Şi tot americanilor le-a semnalat că principalul exportator de petrol din lume rămâne aliat al Washingtonului. Este o confirmare după ce guvernul saudit a susţinut poziţia Washingtonului privind creşterea exporturilor de petrol pentru a se menţine preţul aurului negru la cote rezonabile.
Mult mai interesante sunt însă semnalele pentru interior. Transmiterea mesajului regelui Fahd îl confirmă pe Abdallah ca moştenitor al tronului. El îşi consolidează astfel poziţia faţă de celelalte facţiuni ale familiei regale cu pretenţii la conducerea regatului. O eventuală implicare serioasă împotriva militanţilor islamişti îl va împinge însă pe Abdallah într-o situaţie conflictuală cu cercurile religioase intransigente. Dacă Abdallah va accepta în mod real acest lucru, vom vedea abia la expirarea ultimatumului de o lună dat grupărilor armate. Chiar în prezent, la frontiera dintre Arabia Saudită şi Yemen au loc lupte pe cât de discrete pe atât de intense între forţele de securitate saudite şi grupările tribale din nordul Yemenului, grupări wahhabiste, care încearcă să pătrundă pe teritoriul regatului. Să fie un semnal că autorităţile de la Riad răspund mesajelor insistente de la Washington sau au înţeles că de această dată pericolul este cât se poate de real?
De ce este foarte importantă situaţia din Arabia Saudită? În primul rând din cauza influenţei pe care Arabia Saudită, primul producător mondial şi cel mai mare rezervor de petrol, o are asupra preţurilor la hidrocarburi. Desigur, regimul celor circa zece mii de prinţi şi şeici depinde de petrol şi nu are nici cel mai mic interes ca fluxul de petrol către exterior, dar şi fluxul de dolari către Riad să înceteze.
Petrolul este un motiv evident, dar tot atât de important este rolul de stabilizator politic pe care Riadul îl are în lumea arabă. Un alt rol important este cel militar. Arabia- Saudită este o bază extrem de importantă pentru armata americană dar nu este de neglijat nici dotarea cu armament a regatului. Graţie fondurilor aproape nelimitate, armata saudită a avut acces la armament ultramodern american, britanic, francez. Tancuri, rachete sau avioane de ultimă generaţie în dotarea unui regim devenit peste noapte ostil Occidentului nu sunt tocmai datele stabilităţii şi securităţii regionale şi internaţionale. În plus, pariul principal care se joacă acum în lumea arabă este democratizarea. Dacă “experimentul irakian” eşuează şi dacă acest posibil eşec ar fi dublat de prăbuşirea regimului pro-occidental de la Riad este foarte posibil ca spaţiul arab să cadă pradă ideologiilor de tip Jihad.
În fine, din punct de vedere geopolitic, este vitală stabilitatea regatului saudit pentru echilibrul de putere în zona Golfului. Dispariţia Arabiei Saudite, alunecarea regatului în haos sau trecerea la un regim ostil Occidentului sunt variante ale aceleiaşi dileme: Iranul ar putea prelua supremaţia în regiune. Principalul factor ar fi, desigur, expansiunea ideologică în zonele controlate de şiiţi din Irak, dar şi din Arabia Saudită şi din Emirate. Foarte interesant, ca şi în Irak, petrolul se află în zonele dominant şiite. Mai mult, şiiţii sunt majoritari în zonele portuare extrem de importante pentru exporturile de petrol.
Ideologic vorbind, Arabia Saudită nu are o ofertă serioasă pentru lumea islamică deşi a sprijinit construcţia de moschei şi şcoli coranice, inclusiv în estul Europei. Deşi guvernul saudit aplică legea islamică şi susţine o anumită intransigenţă sunnită, cel mai puternic curent este acum cel wahhabist. Curent care, cel puţin în aparenţă, oferă platforma unor manifestări politice de tip revoluţionar sau terorist. Militanţii care se revendică din acest curent religios radical trimit la luptele dintre arabi şi cruciaţi din prima parte a mileniului trecut, cheamă la Jihad şi la confruntări apocaliptice.
Decapitările duşmanilor în scop terorist, până recent obişnuite doar in Caşmir, Cecenia, Pakistan, se apropie acum de Occident. Să fie un semn că intrăm într-o nouă fază a conflictului dintre Islamul radical şi Occident? Este exact ce susţin site-urile fundamentaliste, mai ales cele care aparţin simpatizanţilor Al Qaeda. Una dintre cele mai importante bătălii ale acestui conflict se dă deja în Arabia Saudită.
