Traian Băsescu scade în sondaje, dar nu din cauza crizei. Toată lumea ştie că, dintre toţi candidaţii potenţiali la alegerile prezidenţiale, Marinarul este cel mai pregătit să găsească şi să aplice soluţii. Faţă de Mircea Geoană sau Crin Antonescu, al căror discurs este încă abstract, distant, „american”, ca o bicicletă pedalând în gol, Traian Băsescu prinde concretul ca şenilele unui tanc, aderă ferm la realitate în tot ceea ce spune şi face.
După patru ani şi jumătate de mandat, Băsescu a ajuns la o maturitate politică demnă de admirat. Motivul pentru care scade în sondaje este pierderea sensului de evoluţie liberal, pe drumul dintre formarea alianţei cu PNL şi formarea alianţei cu PSD. Deturnarea de la liberalism, forţată de Băsescu, urcarea pe umerii liberalilor pentru a întemeia o nouă epocă s-a dovedit a fi un demers politic ilegitim şi, ca orice acţiune de acest fel, ea se întoarce până la urmă, ca un bumerang, împotriva celui care a lansat-o. Chiar de la depunerea mandatului de către Theodor Stolojan am asistat la eşecul proiectului preşedintelui de a crea un mare partid de dreapta, alternativă la PSD. Traian Băsescu nu a reuşit să-şi însuşească PNL şi sensul de evoluţie liberal; nu i-a stat în putere nici să construiască o alianţă populară cu UDMR. Tot ce a putut să facă a fost o alianţă pragmatică, dar desuetă cu PSD. Căci alianţa de guvernare, măcar că e alcătuită din două partide mari şi puternice, s-a născut la fel de bătrână ca Ion Iliescu.
La originea acestui eşec al preşedintelui stau însă două mari succese individuale. Ocuparea Cotroceniului, în 2004, ca şi dublarea scorului electoral al PD, după acţiunea de suspendare a preşedintelui, în 2007, sunt cele mai mari succese politice şi electorale din cariera lui Traian Băsescu. Având însă un caracter individual şi conjunctural, aceste realizări au fost interpretate incorect, cel puţin pe jumătate. Traian Băsescu a evaluat, după părerea noastră, greşit contribuţia liberalilor la succesul său în alegerile prezidenţiale din 2004 şi, ulterior, a ignorat puterea de rezistenţă a liberalilor în faţa atacurilor sale. După saltul electoral care a urmat suspendării, Traian Băsescu şi partidul său au coborât mai mult sau mai puţin constant. Scăderea lui Traian Băsescu şi a PD-L a început cu aproximativ un an înaintea alegerilor parlamentare, iar alianţa cu PSD nu a făcut decât s-o accentueze. Este fără îndoială meritul lui Călin Popescu Tăriceanu, alt politician ajuns la deplina maturitate politică, de a fi reuşit să-i facă faţă lui Băsescu, de a-l fi împiedicat pe acesta să-şi însuşească sensul istoric şi de evoluţie (aşa-numitul proiect de postaderare) liberal. Este adevărat că, după alegerile parlamentare, PNL a trecut în opoziţie, dar cu ce preţ pentru Traian Băsescu? Deturnarea acestui sens nu a putut fi înfăptuită, astfel că, la alegerile prezidenţiale din acest an, candidatul PNL tinde să devină challanger-ul alegerilor, ameninţându-l foarte serios pe Băsescu. Căci, pe măsură ce actualul preşedinte scade, candidatul liberal Crin Antonescu urcă în sondaje, fiind deja mult peste cota propriului partid.
Ca nou preşedinte al PNL, Crin Antonescu vine în continuarea rezistenţei liberale impuse de Tăriceanu. Ar fi de aceea o eroare strategică de neiertat marginalizarea în partid a fostului preşedinte liberal sau retragerea acestuia de bunăvoie din lupta electorală. Călin Popescu Tăriceanu poate să joace un rol decisiv în înfrângerea lui Traian Băsescu; fără el, Crin Antonescu va fi lipsit de temelie politică şi va părea un simplu retor. (A se vedea că decizia lui Tăriceanu de a se opune majorării salariilor profesorilor şi apoi adoptarea măsurilor anticriză ajută foarte mult partidul în prezent.) Însă, în timp ce fostul premier reprezintă rezistenţa, candidatul liberal aduce cu sine dimensiunea pozitivă a avangardei liberale. Călin Popescu Tăriceanu s-a făcut remarcat printr-un liberalism economic destul de slab teoretizat. Noul candidat, Crin Antonescu, are vocaţie ideologică, este capabil să exprime valorile liberale şi încă un tip de liberalism modern, relaxat, foarte aproape de libertarianism. Crin Antonescu este în acest moment promisiunea sensului de evoluţie liberal, aceea pe care Băsescu n-a putut s-o confişte sau pe care a pierdut-o pe drum.
