Cireaşa pe tortul amatorismului în materie de politici financiare şi economice o pune BNR care anunţă senin noua ţintă de inflaţie, 8,3% pe anul acesta, de parcă nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Asta în condiţiile în care anunţase cu mare tam-tam trecerea la o politică de ţintire a inflaţiei. Însă nu este singura ratare a BNR pe anul acesta.
Mugur Isărescu a fost privit de multă lume (inclusiv subsemnatul) ca un mare specialist, un “salvator” al economiei româneşti de la dezastrul la care ar fi condamnat-o politicile iresponsabile ale unor politicieni amatori în materie de economie şi finanţe.
Din păcate, anul 2005 va intra probabil în istorie ca anul în care BNR a ratat tot ce putea să rateze.
Denominarea
Am discutat de câteva ori pe larg despre denominare, de aceea nu are rost să mai detaliez aici. Iată, după un trimestru de leu nou, nu am în portofel mai mult de 10% monede/bancnote noi. Este greu de înţeles ce a urmărit BNR cu această denominare. Este însă clar ce a ieşit: confuzie, cheltuieli inutile din partea companiilor şi băncilor şi economii meschine din partea BNR. Economii care au făcut ca, de exemplu, monedele de 5 bani să coclească pur şi simplu, BNR emiţând la momentul respectiv un cominicat jenant în care anunţa că, totuşi, ele nu sunt toxice. O mare uşurare, nu-i aşa?
Pe scurt, greşelile făcute de BNR cu denominarea sunt:
– a fost prost prezentată publicului;
– a fost insuficient pregătită;
– stârneşte confuzie;
– noile monede şi bancnote sunt greu de găsit pe piaţă, existând bănci mari care nu au schimbat încă deloc bancomatele (cazul Raiffeisen);
– datorită tergiversării înlocuirii, efectul psihologic de întărire a monedei naţionale a fost anihilat complet, mai ales că trendul de apreciere a leului pare să se fi inversat;
– calitatea aliajului, cel puţin pentru monedele de 5 bani este foarte proastă.
Ţintirea inflaţiei
În urmă cu două numere publicam un articol intitulat “Hăituirea inflaţiei”.
BNR a ratat politica de ţintire a inflaţiei, un derapaj de 1% fiind deja destul de mare (asta în condiţiile în care oricum rectificase o dată ţinta de inflaţie, de la 7 la 7,5%, dovedind că nu este capabilă să gestioneze un proces de o asemenea anvergură.
Principalele greşeli au fost:
– pe plan internaţional, preţul petrolului este pe o curbă ascendentă şi nimeni nu ştie unde se va opri. Poate la 80, poate chiar la 100 dolari barilul. Inevitabil, creşterea preţului petrolului va influenţa şi economia românească, amplificând creşterea generală a preţurilor;
– România a suferit în ultima perioadă dezastre naturale – recentele inundaţii – care deja au influenţat ţinta de inflaţie pentru acest an;
– situaţia fiscală pentru anul viitor este incertă şi avem variaţii mari la preţurile administrate;
– BNR a dat un chix major în operaţiunea de denominare, stârnind supărarea băncilor comerciale şi a mediului de afaceri;
– BNR nu comunică foarte bine nici cu băncile comerciale şi mediul de afaceri – ale căror feed back-uri sunt ignorate -, nici cu populaţia;
– prin acţiunile întreprinse în ultima vreme – inclusiv denominarea -, BNR a arătat că nu înţelege care sunt nevoile pieţei şi reacţionează inadecvat;
– şi, nu în ultimul rând, este greu de afirmat acum că BNR este total independentă şi-şi poate vedea de treabă (nu discut acum şi profesionalismul cu care îşi face treaba), luând orice măsură doreşte pentru a atinge ţinta de inflaţie.
În prezent, confruntată cu probleme tot mai mari, BNR anunţă senin că renunţă la ţinta de inflaţie şi o majorează la 8,3%…
Liberalizarea contului de capital
Din păcate însă, măsurile luate de BNR pentru prevenirea eventualelor probleme generate de liberalizarea contului de capital au dus la transformarea monedei naţionale în “cea mai rentabilă valută a anului”, adică o monedă ideală pentru speculatori. Aşa am avut oscilaţiile de la începutul anului când eoro sărea de la 3,6 la 3,4 RON în aceeaşi lună pentru ca BNR să intervină şi să o aducă apoi la loc. Şi astfel de dinţi de fierăstrău au existat pe tot parcursul anului.
Intrările masive de capital au creat o adevărată “inundaţie” pe piaţa de capital, silind BNR să reducă drastic dobânzile, într-un ritm care a lăsat descoperite băncile comerciale.
Politica de dobânzi
Politica de dobânzi din ultima parte a anului a dus la scăderea economisirii, iar oscilaţiile greu de înţeles ale monedei naţionale au dat apă la moară speculatorilor şi împing populaţia să revină la euro, pierzându-se astfel tot ce se câştigase în ultimele două luni ale anului trecut în materie de “putere” a monedei naţionale. Astfel, după ce românii reînvăţaseră să facă toate calculele în lei noi, se întorc acum la euro.
Noul trend pare în prezent conturat, euro apreciindu-se în continuare, iar, prin renunţarea de către BNR la ţinta de inflaţie, semnalul este clar, ceea ce înseamnă că există acum toate şansele ca euro să ajungă chiar spre 3,8 RON la sfârşitul anului. Investitorii speculativi realizează că au acum o nouă sursă de câştiguri, pariind pe deprecierea leului. Aprecierile agresive ale euro din ultima perioadă au adus câştiguri celor care au mizat pe slăbirea leului, iar jucătorii speculativi au început să se împrumute în lei (la dobânzi de 4-5% pe an), profitând de ratele extrem de scăzute de pe piaţa monetară, pentru a cumpăra valută. Ei cred că euro va creşte mai mult decât dobânda în lei pe care trebuie să o plătească, deci, în aceste condiţii, acest nivel de curs de 3,6 RON pentru un euro este mai degrabă un nivel de intrare decât unul de ieşire, ceea ce înseamnă că pe termen scurt sau mediu aşteptarea este pentru deprecierea monedei naţionale.
Pe de altă parte, o depreciere prea mare a monedei naţionale poate avea efecte dezastruoase pentru bugetul de stat şi pentru economie în general. Asta nu înseamnă că variaţiile cursului ar avea de-a face cu economia, asta nu s-a întâmplat de prin perioada interbelică. Aceste variaţii sunt pur şi simple rezultate ale unei politici monetare haotice a unui guvernator care pentru prima dată pare să fi pierdut complet busola. În clipa în care vii şi declari că un curs de 3,55 RON pentru un euro – cum este cel pe care s-a fundamentat bugetul de stat (aici pun o întrebare – când s-a proiectat bugetul, nu putea să-i dea cineva telefon lui Mugur Isărescu să-l întrebe de curs? Chiar aşa, nu ştie stânga ce face dreapta? Sunt lucruri cu care nu te poţi juca dacă te pretinzi profesionist.) – “este optimist”, asta într-un moment de apreciere a monedei europene, este clar ce semnal dai.
Impredictibilitatea politicilor monetare
Astfel, este greu să poţi face o estimare pentru anul următor, atât în ceea ce priveşte cursul, cât şi în ceea ce priveşte inflaţia. Nu există nici o garanţie că, dacă nu-i ies guvernatorului sau guvernului socotelile, nu se schimbă netam-nesam ţinta.
În aceste condiţii, scenariul pe care îl întrevăd eu este că, cel mai probabil, euro va începe anul pe la 3,8 şi-l va termina într-un caz optimist pe la 3,6. Iar inflaţia poate începe de la un 8,5% la sfârşitul lui 2005 şi, cu noroc, poate termina la 6,5%.
Deşi, după cum evoluează lucrurile, mai repede poţi face predicţii dând în bobi decât luându-te după ce declară BNR şi Guvernul.Şansele de a fi mai aproape de adevăr sunt mai mari.
