Trei preşedinţi americani au ţinut discursuri de învestitură în timp de război: James Madison, Abraham Lincoln şi Richard Nixon. Toţi trei s-au concentrat pe provocările cărora poporul american trebuia să le facă faţă în perioada războiului. Actualul preşedinte, George W. Bush, la învestirea celui de-al doilea mandat al său, nu a pronunţat nici măcar o dată cuvântul “Irak”. Chiar dacă războiul este costisitor şi preţul pentru acesta creşte, Bush nu a cerut americanilor să facă sacrificii pentru “victoria pe care le-a promis-o”.
Preşedintele Bush s-a angajat în “promovarea libertăţii şi democraţiei în orice naţiune şi cultură din lume”. Cuvintele “libertate” şi “liber” au apărut de 49 de ori în discursul său care a durat 17 minute, dar nu a cuprins nici un detaliu concret. Nu a fost menţionat nici unul din statele “axei răului” şi nici orice altă ţară, prietenă sau duşmană a SUA. Cuvântul “terorism” a lipsit şi el şi nu s-a făcut nici o referire la Al Qaeda. Războiul din Irak, care a făcut 1.360 de victime în rândul armatei americane şi încă peste 10.000 de răniţi, a trecut neobservat.
Promisiunea preşedintelui Bush de “a promova democraţia în orice naţiune şi cultură” ridică de asemenea o serie de întrebări pentru cel de-al doilea mandat: vor trece SUA la acţiune pentru a instaura democraţia în Iran?… Cât de mult vor lupta SUA pentru drepturile femeilor şi alegeri libere în Arabia Saudită, Kuweit şi Egipt? Care vor fi relaţiile cu China, un stat autocratic, unde investiţiile americane sunt estimate la peste 35 miliarde dolari? Observatorul pentru drepturile omului acuza China de încălcarea libertăţii de exprimare, fraudarea alegerilor în Hong-Kong şi reprimarea libertăţii în Tibet.
Pe de altă parte, retorica preşedintelui Bush, axată pe promovarea democraţiei în afara graniţelor ţării, este subminată de câteva din acţiunile care s-au desfăşurat în timpul primului său mandat. Administraţia Bush a cultivat o relaţie strânsă cu monarhia Arabiei Saudite, considerată de Freedom House ca “una dintre cele mai puţin libere naţiuni din lume”. Preşedintele Bush a privit liniştit cum prietenul “demn de încredere” Vladimir Putin elimina competiţia politică sau punea căluşul în gura presei. Potrivit The Washington Post, “chiar şi susţinătorii lui Putin au rezerve în a numi Rusia o democraţie.”
George Bush a punctat ideea că Statele Unite vor deveni un lider global în promovarea libertăţii şi democraţiei. Un recent sondaj de opinie realizat de BBC World Service arată că din 22.000 din persoane chestionate din America de Nord, Europa, Asia,Africa şi America Latină, “58 la sută cred că preşedintele SUA, George W. Bush, va avea un Ťimpact negativ asupra păcii şi securităţii globaleť”. Doug Miller, preşedintele institutului de sondare GlobeScan, care a participat la realizarea sondajului, consideră rezultatele îngrijorătoare: “Sondajul nostru indică foarte clar că realegerea preşedintelui Bush a izolat şi mai mult America de restul lumii”. El confirmă de asemenea opinia unor americani că, “până când administraţia nu-şi modifică abordarea politicii externe în al doilea mandat, aceasta va continua să erodeze bunul renume al SUA şi astfel capacitatea ei de a influenţa efectiv scena internaţională”.
Totuşi, preşedintele Bush are dreptate când afirmă că regimurile represive nu se pot ascunde în spatele suveranităţii. Într-o lume globală, nu există probleme interne, există probleme globale. Numai că pentru rezolvarea problemelor globale există instituţii internaţionale care au menirea să rezolve problemele legate de “libertate şi democraţie”. Ca stat care deţine lidership-ul mondial, SUA are responsabilitatea să coopereze cu aceste instituţii. SUA nu pot face tot ce vor, dezbaterea asupra Irakului e o demonstraţie în acest sens.
