Cu doar câteva luni înainte de a face parte din marea familie europeană, unde pluralismul, multiculturalitatea şi toleranţa, dar nu separarea, sunt principii guvernatoare, la noi spiritele se agită tot mai mult. Pe de o parte separatiştii din aşa-zisul Ţinut Secuiesc fac tot mai mult zgomot şi cer tot mai insistent legiferarea pretenţiilor lor. De cealaltă parte, românii care au făcut din naţionalismul exacerbat un drapel, cu care speră să atragă cât mai multe voturi, se agită tot atât de frenetic precum separatiştii. În loc să se discute şi să se încerce găsirea unor soluţii economice care să scoată şi Ţinutul Secuiesc, şi Oltenia sau Moldova, ori prima comună de la graniţa ţinutului din sărăcie, preocuparea politicienilor se îndreaptă cu predilecţie către acest aspect, care nu face altceva decât să pună paie pe foc.
Într-o încercare disperată de a atrage atenţia asupra aşa-zisului pericol de dezbinare a ţării, în ultima lună au avut loc două forumuri ale românilor din Mureş, Harghita şi Covasna. Unul la Izvorul Mureşului, iar altul la Târgu Mureş, cu aceiaşi actori şi acelaşi discurs.
Primarul unuia dintre cele mai sărace oraşe din ţară, Bălan, un român care nu este atât de pătruns de sentimentul fricii, deşi trăieşte în secuime, a reuşit să definească cel mai bine aceste mişcări. Mihai Mereş i-a condamnat de opotrivă pe politicienii români şi pe cei maghiari. Care, în opinia lui, nu fac altceva decât să-i provoace pe locuitorii din zonă unii împotriva altora. Edilul din Bălan a spus că trebuie acţionat cu înţelepciune atunci când demnitatea naţională este pusă în pericol. ”Au venit nişte bătrâni, la limita senilităţii, care nu au făcut altceva decât să fie nostalgici şi să se văicărească Au amintit de Ip şi Trăznea, de evenimentele de la Târgu Mureş. Pe mine, ca primar, nu m-a lovit atât de mult UDMR cât m-au lovit guvernele româneşti. Dar pe mine nu mă reprezintă nici Vadim, nici Marko Bela. Eu mă gândesc la oamenii ăştia care m-au votat a doua oară şi care îşi pun speranţele în mine. Cei care m-au votat sunt în majoritate maghiari, dată fiind structura etnică a oraşului. Şi m-au votat pentru că am încercat să rezolv problemele oraşului şi nu i-am minţit”, a spus Mereş. El este şi reprezentant al României în Congresul Puterilor Locale de la Strasbourg. Primarul nu neagă faptul că ar exista intenţii separatiste, chiar segregaţioniste, însă nu agreează modalitatea balcanică prin care se atrage atenţia asupra acestor probleme. Sigur că această “trădare” a primarului român nu a fost tolerată de participanţii la forumul de la Izvorul Mureşului. “Marii patrioţi” s-au considerat lezaţi, iar acel primar care nu doreşte altceva decât ca locuitorii care l-au ales să trăiască mai bine a fost trecut pe “lista neagră a trădării”.
În cealaltă tabără, a separatiştilor, lucrurile nu sunt nici pe departe clarificate. Două dintre organizaţii de-abia au reuşit să facă pace. Delegaţiile Permanente ale Consiliului Naţional Secuiesc şi Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania s-au întrunit la Târgu Mureş în şedinţă comună, pentru prima dată după doi ani de război rece. După ce între fostul preşedinte al CNS, Csapo Jozsef, şi episcopul Tokes Laszlo, liderul CNMT, au fost disensiuni, sub conducerea interimară a septuagenarului Fodor Imre, CNS a făcut un pas către gruparea lui Tokes.
Principalul scop al întâlnirii a fost conceperea strategiei pentru obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc.
„Vrem teritoriu ca acum 500 de ani”
Când vorbesc despre autonomie, liderii UDMR, intenţionat sau nu, fac abstracţie de nostalgiile celor care au trăit în vremurile când ungurii erau grofi şi românii sclavi. Pentru acei oameni care probabil nici nu ştiu că în România s-a schimbat regimul, că la conducerea ţării s-au succedat preşedinţi şi regimuri democrate, visul a rămas acelaşi: „să fim stăpâni”. Acei oameni care nici nu cunosc şi nici nu consideră necesară cunoaşterea limbii române sunt abil manipulaţi de lideri.
La Baraolt, în sala de rugăciuni a Bisericii Protestante, a avut loc loc prima întrunire pentru organizarea referendumului pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Preşedintele Scaunului Bardócz-Miklósvárszék, care cuprinde 21 de localităţi, Szabo Miklos, a declarat că se doreşte organizarea unui referendum interior pentru a se cunoaşte opinia populaţiei legată de autonomie. „Noi ştim că toţi doresc acest lucru, însă dorim să fie ceva oficial”, a spus Szabo. El a adăugat: „Şi ce dacă nu există lege, atunci înseamnă că nu putem face nimic? Peste tot în lume drepturile s-au obţinut prin revoluţii”. Liderul separatist local mai susţine că acolo majoritatea populaţiei este de etnie maghiară, iar românii vorbesc limba maghiară. El doreşte ca structura teritorială să fie aceeaşi de acum 500 de ani. „Să nu se înţeleagă greşit, noi nu dorim să ne desprindem de România, dar vrem să hotărâm noi pentru noi. Suntem cea mai săracă zonă din ţară şi asta din cauza politicii duse de România. Vrem ca 90 la sută din veniturile noastre să rămână aici”, a spus Szabo.
Consiliul Naţional Secuiesc a demarat o acţiune amplă în toate cele 8 Scaune secuieşti în vederea mobilizării populaţiei pentru obţinerea autonomiei teritoriale. Şi UDMR doreşte acelaşi lucru, însă pârghiile sunt altele, respectiv modificarea Constituţiei.
Biserica îi ajută şi pe separatişti, şi pe români
Dacă episcopul Tokes Laszlo a anunţat triumfător că intenţiile separatiste au primit „binecuvântarea” bisericilor tradiţionale, nici întrunirile românilor nu s-au putut face fără o mulţime de preoţi ortodocşi. Manipularea maselor prin biserici este o practică veche şi care a avut mereu succes. Organizatorii forumurilor româneşti au anunţat cu bucurie că acţiunile lor sunt susţinute de preoţi. Reprezentanţii românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş (primari, viceprimari, consilieri locali şi judeţeni, parlamentari, clerici, precum şi conducerile asociaţiilor şi fundaţiilor civice), întruniţi în 28 noiembrie 2006, la Izvorul Mureşului, „îngrijoraţi de turnura periculoasă rezultată în urma declaraţiilor şi acţiunilor anticonstituţionale ale liderilor politici şi civici maghiari, vizând enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice”, au adoptato declaraţie.
Prin această declaraţie se solicită Parlamentului şi preşedintelui României să nu adopte şi să nu promulge Legea statutului minorităţilor naţionale, iniţiată de UDMR şi însuşită de Guvern, „act normativ prin care se urmăreşte legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice”. Temerea românilor se referă şi la deciziile privind descentralizarea administrativă. Deşi toţi se plâng de faptul că actul administrativ şi economic este îngreunat de supercentralizare, când vine vorba de secuime lucrurile se schimbă. „Date fiind efectele negative în zona noastră a adoptării legislaţiei privind descentralizarea administrativă, prin care puterea autorităţilor locale, controlate perpetuu de UDMR, se amplifică în detrimentul românilor, solicităm ca aceste legi să nu fie adoptate pripit, ci să fie în prealabil supuse dezbaterii publice, pentru a se stabili mecanisme legale care să preîntâmpine adâncirea discriminării la care sunt expuşi etnicii români”, se arată în documentul emis de români.
Cea mai halucinantă remarcă vizează infrastructura. Semnatarii Memorandumului au văzut că „drumurile judeţene care deservesc localităţile cu populaţie de naţionalitate română sunt nemodernizate şi neasfaltate”. Cei care au trecut prin zonă pot spune cu siguranţă că nu este adevărat. Real este că toate drumurile din zonă sunt dezastruoase. Graţie intervenţiei ministrului Borbely Lazslo, s-au mai făcut peticeli, dar în Ţinutul Secuiesc nu se pot face delimitări foarte precise între localităţile cu români şi cu unguri, deoarece majoritatea sunt locuite de maghiari. Desigur, primarii mai activi au reuşit să obţină mai multe fonduri.
O categorie total ignorată este cea a tinerilor. Mulţi dintre ei nu au fost îndoctrinaţi nici cu spaima pierderii teritoriilor, nici cu nostalgia Ţării Secuieşti. Aceşti tineri privesc cu disperare şi tristeţe în urmă atunci când se duc către alte ţări să-şi caute o şansă. Acolo unde nu mai vorbesc nici româneşte, nici ungureşte, ci limba ţării care nici măcar nu îi adoptă, ci îi tolerează temporar. Pentru că în patria lor politicienii sunt prea preocupaţi de trecut pentru a vedea că ei simt nevoia de a li se asigura un viitor.
Publicat în : Politica interna de la numărul 43
