Se dă următoarea situaţie: angajaţii X, Y şi Z sunt concediaţi de firma A. În loc să-şi caute un nou loc de muncă, respectivii anunţă că au un plan de relansare a firmei A de la faliment, asta deşi situaţiile financiare ale firmei sunt departe de aşa ceva. Nu-i aşa că e o situaţie mai degrabă jenantă? Nu i-aţi privi pe respectivii mai degrabă cu milă? Atunci, care mai este rostul circului mediatic stârnit de Stolojan şi prietenii săi?
În plus, ca să fie şi mai ridicol, 80% dintre acuzaţiile aduse de Stolojan nu se referă la Călin Popescu Tăriceanu în calitate de preşedinte al partidului, ci în calitate de premier!
Indiscutabil, Tăriceanu este criticabil în ambele ipostaze. Însă, în ambele, are de partea sa rezultatele. Ca preşedinte de partid conduce guvernul, fiind primul premier liberal după mai bine de 50 de ani. Acuzaţia că partidul a scăzut în sondaje este mai degrabă penibilă, PNL fiind acum la 20%, adică tot cam atâta cât avea în 2004 când Stolojan a dezertat. Asta în condiţiile în care PNL este singurul partid aflat la guvernare, toate celelalte din coaliţie cmportându-se ca şi cum s-ar afla în opoziţie. Nu prin buna guvernare a ajuns PD de la 5% la 30% cât are acum, ci prin simpatia de care se bucură Traian Băsescu. Dar nu doar colegii de coaliţie au atacat PNL şi guvernul Tăriceanu, ci aproape întreaga mas-medie este ostilă liberalilor.
În calitate de şef al guvernului, Tăriceanu va intra în istorie ca premierul guvernului integrării în Uniunea Europeană. În plus, rezultatele economice sunt excepţionale, întrecând toate aşteptările.
Toată lumea pare să căineze PNL care va ajunge asemenea PNŢCD şi nu va mai intra în parlament, deşi situaţia partidului nu este deloc atât de rea. Nu cred că iniţiativa celor câţiva frustraţi va reuşi să destabilizeze PNL. În anul pe care l-au avut la dispoziţie ei nu au reuşit să creeze o breşă semnificativă şi nici să se desprindă de “lesa” mai mult sau mai puţin reală de la Cotroceni.
Pentru PNL, situaţia este cum nu se poate mai bună. După ce CNSAS-ul a făcut puţină curăţenie, după ce DNA-ul a mai măturat ceva, acum, gruparea Stolojan poate trage după sine alte “mere stricate”, ajutând astfel partidul să se cureţe de balast.
Din păcate, chiar şi acum la lansare, “platforma alternativă” este tot un proiect înjghebat în pripă de “principii şi măsuri” lipsite de concreteţe. În plus, el propune o formă care nu îşi are corespondent în legislaţie, “uniunea federativă”, adică un fel de struţo-cămilă. Ca să nu pară singuri, ei a invitat în federaţie un partid aflat în moarte clinică (PNŢCD) şi un partid cu o orientare doctrinară incertă, dar cu un vizibil discurs de stânga, şi care, cel puţin până în prezent, pare să păstreze o distanţă faţă de proiectul lui Stolojan.
De altfel, întreaga construcţie pare o încropeală de care nici iniţiatorii nu sunt foarte convişi. “Dacă are succes, facem partid”, spune Boureanu. Stoica discută de “un partid pentru secolul XXI”, transformând totul în SF.
De asemenea, nu pot înţelege în ruptul capului cum poţi face un “mare partid de dreapta” împreună cu un partid (PD) care, în cel mai bun caz este de centru deşi, repet, la nivel discursiv este de stânga.
Din păcate, puciştii liberali au o mare problemă. Ei apar ca nişte marionete manevrate de preşedintele-jucător, chiar dacă nu este neapărat cazul (în absenţa unor dovezi certe că Traian Băsescu instrumentează acest “experiment”, personal îmi rezerv dubiile; mai repede, aşa cum am mai spus, în încercarea de a obţine o credibilitate, ei încearcă să se prezinte ca purtători de mesaj ai preşedintelui). Or asta îi va împiedica să strângă în jurul lor altceva decât o adunătură de frustraţi sau de persoane care nu-şi mai găsesc locul în PNL şi încearcă să-şi cauţioneze propriile incompetenţe prin “disidenţa” faţă de “dictatorul” Tăriceanu.
Pentru PNL însă adevărata problemă este că în momentul de faţă partidul nu are o soluţie şi un proiect politic alternativ la opoziţia faţă de Traian Băsescu. Atâta vreme cât ei se vor limita la acţiuni reactive, nu vor deveni o alternativă, ci vor rămâne “răul cel mic”. La alegerile trecute multă lume a considerat că avem de ales între “bandiţi” şi “proşti”. Şi mulţi au votat cu PSD-ul – deşi cunoştea ce-i poate pielea – doar pentru că ceilalţi nu erau convingători. Dacă liberalii nu îşi revin, la alegerile următoare bătălia se va da între “nebun” şi “pămpălăi”. Şi mulţi vor vota “nebunul”, deşi ar fi vrut altceva…
