Home » Politică internă » Va fi Adrian Năstase “moştenitorul legal” al lui Ion Iliescu?

Va fi Adrian Năstase “moştenitorul legal” al lui Ion Iliescu?

Partidul Social Democrat (PSD) îsi va anunta oficial, pâna la sfârsitul acestui an, candidatul la viitoarele alegeri prezidentiale. Desi ultimele sondaje de opinie releva o preferinta a electoratului pentru presedintele partidului, Adrian Nastase, cota sa electorala nu a atins înca masa critica. De aceea, întrebarea daca Adrian Nastase este cel mai potrivit candidat al PSD la presedintie ramâne deschisa.

Primele alegeri fara Ion Iliescu

Viitoarele alegeri prezidentiale vor avea un foarte important element de noutate: vor fi primele alegeri post-revolutionare la care Ion Iliescu nu va participa în calitate de candidat. Aceasta, dupa cum se stie, nu înseamna ca Ion Iliescu nu va juca nici un rol la alegeri ci, potrivit ultimelor declaratii, ca nu el va fi candidatul PSD la presedintie. Consecinta este previzibila: la nivelul imaginii, toti candidatii vor avea de luptat cu modelul de presedinte, format si impus de Ion Iliescu în decursul timpului. “Cine va fi ca el?”, “Cine îl poate înlocui?” sunt întrebari ale caror raspun-suri vor cântari greu în ecuatia alegerilor. Aflat în pozitia de “mostenitor”, Adrian Nastase este cu atât mai mult afectat de imaginea actualului presedinte. Este Adrian Nastase “ca el”, ca Ion Iliescu? Îl poate înlocui Adrian Nastase “pe el”, omul “sarac si cinstit”? Oricare ar fi candidatul PSD la Cotroceni, acesta va avea girul si sustinerea lui Ion Iliescu; în schimb, statutul de “mostenitor legal” va fi obtinut prin votul electoratului.

Diferente care separa

Este dificil sa faci un transfer de imagine dinspre actualul presedinte catre actualul premier. În primul rând, pentru ca Ion Iliescu si Adrian Nastase sunt persoane foarte diferite; în al doilea rând, pentru ca, fiind diferiti, îsi doresc lucruri diferite, iar istoria relatiilor dintre cei doi, mai ales cea recenta, ne-o arata din plin. Aceste diferente, care separa, pot fi decisive în alegeri, chiar daca “tatal si fiul” se vor tine în brate pe perioada campaniei electorale, încercând sa transmita sentimentul placut al întelegerii perfecte.

Împartirea meritelor

De la preluarea presedintiei PSD, în 2001, Adrian Nastase a reusit ceea ce Ion Iliescu nu a reusit, si anume legitimarea internationala a partidului sau. Recent, PSD a devenit membru cu drepturi depline în Internationala Socialista, scapând, cel putin în exterior, de acuzatiile de partid “cripto-comunist”. În plus, Adrian Nastase a stabilit raporturi aproape normale cu formatiunile din opozitie, cel putin în unele perioade, primind din partea lor o anumita recunoastere. Daca, sub conducerea lui Ion Iliescu, PDSR era vazut ca partid cu origini în sistemul totalitar, acum aceasta imagine este proiectata mai mult ca scop, în sensul care explica sintagma de definire a PSD ca “partid-stat”. Diferentele de perspectiva sunt observabile si în modul de organizare a opozitiei. În 1996, opozitia s-a coagulat în Conventia Democrata (democrat era pus în opozitie cu totalitar), în timp ce, în 2003, PNL si PD au format Alianta pentru Dreptate si Adevar (prin opozitie, nu cu totalitarismul, ci cu nedreptatea si minciuna, care se pot manifesta si într-o societate democratica). Introducând un nou stil de management si profesionalizarea imaginii publice, Nastase a transformat PSD într-o formatiune bine structurata ierarhic si relativ ordonata. Presedintele PSD a reusit sa pastreze la cote rezonabile tensiunile dintre diversele tabere care se manifesta în interiorul partidului, scapând frâiele destul de rar (un caz este acela al demisiei secretarului general Cozmin Gusa). De cealalta parte, meritul incontestabil al lui Ion Iliescu este acela de a fi obtinut, pentru PDSR, legitimitate electorala. Din patru alegeri consecutive, actualul presedinte a câstigat trei si tot de atâtea ori PSD, sub diversele sale denumiri, a fost partid de guvernamânt. Ion Iliescu a participat cu gratie la alegeri, simtindu-se în campaniile electorale ca pestele în apa. Carisma sa este evidenta, de vreme ce popularitatea nu i-a scazut nici dupa 13 ani. Indiferent cine îl voteaza – pensionarii si somerii, cetatenii din mediul rural – cert este ca Iliescu aduce voturi. La acest capitol, Adrian Nastase are unele probleme.

Schimbari de accente

Popularitatea premierului nu a fost testata în alegeri pentru a putea stabili exact dimensiunile si caracteristicile ei. Dar diferentele de imagine dintre presedintele tarii si presedintele PSD ne pot orienta în stabilirea deosebirilor existente între electoratul celor doi lideri. Daca se poate afirma ca votantii lui Ion Iliescu sunt, în mare, si cei ai PSD, nu se poate, totusi, spune ca Adrian Nastase are electoratul lui Ion Iliescu, prin urmare si al PSD. Aceasta înseamna ca cel putin o parte dintre cei care l-ar vota pe Ion Iliescu nu l-ar vota neconditionat pe Adrian Nastase. Situatia nu ar atrage atentia, daca între cei doi ar exista un raport echilibrat de complementaritate. Dar, asa cum se prezinta lucrurile acum, Nastase nu poate câstiga din alta parte ceea ce pierde de la Iliescu. La ultimul Consiliu National al PSD, desfasurat în aceasta vara, presedintele PSD atragea atentia asupra modificarilor intervenite în structura electoratului partidului si proiecta doua noi tinte: intelectualii si întreprinzatorii mici si mijlocii. Prin noua strategie, Nastase încearca sa stabileasca linii de complementaritate între el si Ion Iliesccu. Solutia aceasta a fost, însa, criticata în interiorul PSD. La cererea presedintelui de a deschide partidul catre intelectuali, Nicolae Mischie, baronul local de la Gorj, a raspuns ca nu de intelectuali duce lipsa PSD, ci mai degraba de muncitori. În acelasi timp, este greu de spus în ce masura partidul de guvernamânt reprezinta interesele micilor întreprinzatori. De fapt, termenul este folosit eufemistic, pentru a denumi realitatea ca PSD reprezinta interesele clasei post-revolutionare de îmbogatiti pe seama averii statului. Încercarea lui Adrian Nastase de a modifica “target”-ul electoral al PSD reflecta schimbarea reala intervenita în structura sociala, dar aceasta schimbare nu este semnificativa. Cu toate progresele înregistrate în ultimii ani, România ramâne o tara- în care pensionarii si persoanele din mediul rural pot determina soarta alegerilor. Încercarea lui Nastase arata ca doctrinele politice liberale si social-democrate se afla într-un moment de ciudata convergenta. Daca Theodor Stolojan a fost ales în fruntea PNL pe considerentul pragmatic al simpatiei de care se bucura în rândul electoratului de stânga, Adrian Nastase promite sa câstige o parte a electoratului de dreapta, pozitionându-se ideologic cel putin la dreapta lui Ion Iliescu. În fine, încercarea sa este un semn ca, în lupta interna din PSD, presedintele nu este un simplu arbitru, ci a optat pentru o anumita directie. Tocmai aceasta este problema pe care si-o pun în prezent liderii si membrii PSD, strategii partidului si, nu în ultimul rând, Adrian Nastase.

Proiecte opuse

În proiectul initial al presedintelui PSD, viitorul partidului avea ca punct de plecare “intrarea în istorie” a lui Ion Iliescu. Ea trebuia urmata de o schimbare a liderilor, precum si de o clarificare a pozitionarii PSD în raport cu electoratul sau, renuntarea la ideea iliesciana a partidului-front. Acest lucru nu se putea realiza fara o clarificare doctrinara. Adrian Nastase a propus întarirea puterii executivului, prin modificari constitutionale, si declansarea, în 2003, a alegerilor anticipate. Potrivit afirmatiilor sale, câstigatorii alegerilor ar fi avut ca mandat integrarea României în Uniunea Europeana, în anul 2007. Primul si cel mai important adversar al acestui proiect a fost, dupa cum era de asteptat, Ion Iliescu. Iliescu a afirmat ferm ca va iesi din politica atunci când va iesi din viata, problema intrarii sale în istorie fiind prost pusa. Fostul presedinte al PDSR a amenintat cu desprinderea de PSD si înfiintarea unui partid socialist, dând de înteles ca partidul trebuie sa mizeze în continuare pe electoratul sau. Lasând pe seama lui Nastase doar chestiunea teoretica a doctrinei si integrarea partidului în structurile internationale, Iliescu s-a opus atât schimbarii raporturilor dintre puterile statului, cât si ideii anticipatelor. Contradictiile dintre cei doi lideri fac dificil transferul de imagine de la Iliescu catre Nastase. De asemenea, preluarea premierului în proiectul politic al presedintelui îi creeaza probleme de imagine si de statut lui Adrian Nastase.

Concluzii

Din cele afirmate mai sus, rezulta câteva concluzii. Strategia PSD pentru urmatoarea perioada are la baza un proiect al lui Ion Iliescu, în care, însa, rolul principal va fi jucat, cel mai probabil, de Adrian Nastase. Acesta, însa, nu este convins de viabilitatea proiectului. Ion Iliescu a contat în fata lui Adrian Nastase, nu datorita influentei sale în cadrul partidului, ci a popularitatii de care se bucura înca în rândul electoratului. În acelasi timp, presedintelui PSD îi va fi imposibil sa joace rolul lui Ion Iliescu, între cele doua personalitati existând mari diferente, care se proiecteaza în preferintele de vot ale cetatenilor. Totusi, este problematic daca Adrian Nastase va câstiga mizând pe electoratul lui Ion Iliescu, iar capacitatile sale de a câstiga un nou electorat sunt limitate. Pâna la sfârsitul anului, vom afla daca Adrian Nastase va accepta sa joace acest rol, daca va veni cu propriile amendamente sau, dimpotriva, daca îsi va sustine propriile proiecte.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 9

© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress