“Evenimentul Zilei” şi Realitatea TV ne-au povestit cum Traian Băsescu va fi împiedicat să se exprime la TV graţie eforturilor Comisiei Parlamentare. Din nou, Parlamentul se dovedea odios. Nu mai vorbesc acum de chemarea oamenilor la miting de Realitatea TV prin „spălătorul de cadavre” Mihai Tatulici, ieşit cu măsuţa în piaţă la miting, sau de manipularea făţişă a celor de la Hotnews…
Chiar aşa de rău să fi ajuns Traian Băsescu de are nevoie să fie ajutat de Tatulici? Habar n-am, însă, măcar Realitatea TV îl mai are pe un Răzvan Dumitrescu care dă un „parfum de credibilitate” cum spun cei de la “Caţavencu”. La “Cotidianul”, mai există un Paler sau un Buşcu care mai aduc şi o viziune mai realistă decât pupincurismul exaltat al lui T.R.U.
Acestor derapaje mediatice li se adaugă articolele vădit partizane ale lui Tismăneanu şi Gallagher publicate în presa străină, articolul plătit din FAZ. Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu era o adevărată întrecere în depistarea unor articole favorabile tovarăşului, fie ele apărute în “Financial Times” (pe bani, desigur) sau în „Il Giornale di Scaiezzi di Vale”. Şi într-un caz, şi în celălalt, scopul era de a arăta românilor cât de iubit era cel mai iubit fiu al poporului. Spre comparaţie, merită remarcat articolul echilibrat din “The Economist”, însă el a fost tradus de fiecare parte după cum… l-a înţeles.
Cu toate acestea, majoritatea comentariilor simpatizanţilor lui Băsescu au un aer lacrimogen, de persecutaţi, care contrastează evident cu tonul isteric-agresiv al comunicatelor oficiale. Dacă nu îl iubeşti pe cel mai iubit fiu al poporului dintr-o dată „nu eşti obiectiv”. Mulţi îi ţin partea, dar se declară apolitici (aşa cum se declarau simpatizanţii lui Ion Iliescu în anii ’90) şi „refuză să se lase antrenaţi în dispute politice”, de parcă actuala criză de la noi ar fi una economică, şi nu politică…
Simpatizanţii lui Traian Băsescu instituie un talibanism al opiniilor care mă îngrijorează şi în mod cert nu-i fac bine lui Traian Băsescu. Se uită de unde a plecat acesta. El a candidat din partea unei alianţe de dreapta şi nu ştiu câţi dintre cei care l-au votat atunci se mai regăsesc într-un discurs cum a fost cel din Piaţa Constituţiei. Mai repede, în el s-ar regăsi simpatizanţii lui Vadim Tudor – „Sus Patria, Jos Mafia!” – sau ai lui Gigi Becali (aflat cam des alături de Băsescu). Mi se pare de prost gust să te declari oripilat de Văcăroiu, dar să accepţi senin prezenţa Elenei Udrea.
Este evident că Traian Băsescu este în criză de „duşmani”. Voiculescu şi Vadim sunt prea mici, Geoană şi Tăriceanu plictisitori, Ion Iliescu şi Adrian Năstase sunt în linia a doua… „Al patrulea mandat al lui Ion Iliescu” – hai să fim serioşi! Prezenţa lui Ion Iliescu în PSD are două explicaţii simple: respectul sincer pe care mulţi pesedişti, în special din provincie, îl au faţă de el şi teama conducerii de a lua o decizie radicală. Ca şi în fostul PCR, oamenii nu sunt eliminaţi, ci „marginalizaţi”. Dacă presa nu ar încerca să facă din Ion Iliescu duşmanul lui Băsescu, nu cred că s-ar mai auzi ceva despre „bătrânul edec”. Însă cât mai poate să sperie un moşulică de 80 de ani electoratul de azi?
Mai nou, PSD-ul a devenit ţinta unor tentative de manipulare. A fost mai întâi idioţenia scoasă de soţul Ralucăi Turcan, conform căreia Geoană va fi înlocuit de Ion Iliescu, o idioţenie atât de mare încât probabil nici el nu o credea. O altă manipulare apărută dintr-o scăpare a lui Geoană, cam ca celebra „nu ştiu câţi mai suntem” ca răspuns la o întrebare despre ofiţerii acoperiţi, este cea cu schimbarea guvernului şi că PSD-ul vrea să intre la guvernare. Liderii PSD pot fi suspectaţi de multe, dar nu şi de lipsă de abilităţi politice. PSD-ul nu are nici un interes să intre acum la guvernare pentru că ar avea numai de pierdut. PSD-ul va intra la guvernare (poate) după alegeri, fie ele anticipate, fie la termen. În plus, nu cred că înţelegerea dintre PSD şi PNL se va destrăma înainte de a scăpa de duşmanul comun, deoarece pesediştii nu sunt atât de proşti încât să deschidă un alt front înainte de a-l fi rezolvat pe primul.
Probabil că rostul acestor manipulări este de a le da speranţe simpatizanţilor băsescieni înscenând neînţelegeri în coaliţie. Pe de altă parte însă, arată şi o anumită precaritate a mijloacelor de care dispun şi, poate cel mai important, frică. (C.B.)
