Liberalii sunt marii perdanţi în bătălia de imagine. Chiar şi în bătăliile lansate de către ei, până la urmă apare Traian Băsescu şi confiscă tema, lăsându-i pe liberali cu ochii în soare.
Multă lume se întreabă care este substratul actualei dosariade şi încearcă să vadă în ea tot felul de interese mai mult sau mai puţin ascunse, manevre subtile, scenarii mirobolante demne de un film de la Hollywood. Am citit la Ion Cristoiu, bunăoară, un scenariu pentru care aşii SF-ului l-ar invidia dacă l-ar citi. În opinia mea, lucrurile sunt mai mai simple şi avem aici încă unul din nenumăratele episoade ale luptei dintre democraţi şi liberali (măcar asupra acestui punct cade de acord toată lumea). Dacă ne aducem aminte, subiectul dosarelor a fost pur şi simplu absent din dezbaterea publică până când nu a izbucnit scandalul la CNSAS, iscat de PD prin nominalizarea lui Corneliu Turianu, fapt ce i-a făcut pe liberali să marcheze iniţial un punct important de imagine. Ce a urmat nu este altceva decât replica lui Băsescu. „Vreţi dosare? Luaţi, frate, dosare de aici, să vă îngropaţi în ele şi să vă săturaţi!” Mai ştie cineva că liberalii au declanşat de fapt „eliberarea dosarelor”? Nu cred. Toată lumea este convinsă că deconspirarea Securităţii este meritul lui Băsescu. Nu, meritul lui este – conform unei celebre legi a lui Murphy – faptul că a găsit o mulţime care se îndrepta într-o anume direcţie şi s-a pus pur şi simplu în fruntea ei. Şi, dacă stăm bine să ne gândim, mulţimea respectivă nici nu era foarte convinsă că trebuie să se îndrepte în acea direcţie, dar s-a lăsat purtată de val. Lustraţia şi deconspirarea Securităţii nu intraseră încă în atenţia publicului şi nici mass-media nu avea cine ştie ce preocupări în acest sens. A fost însă de ajuns ca liberalii să-l acuze pe Băsescu de faptul că se opune deconspirării şi condamnării comunismului ca să avem parte şi de una, şi de cealaltă.
Aceasta este strategia de imagine a lui Băsescu, strategie care i-a adus atâtea victorii. Toate încercările liberalilor de a-l lovi nu au făcut altceva decât să-i ridice mingea la fileu pentru ca „matrozul” să-i izbească năprasnic, exact cu mijloacele lor.
Acest episod vine ca o mănuşă într-un moment în care Traian Băsescu intrase într-o pană serioasă de subiecte. „Grupurile de interese” legitime sau nelegitime ajunseseră să plictisească pe toată lumea, mai ales că şi PD-ul este plin de astfel de grupuri şi în mass-media deja apăruseră multe anchete pe această temă.
Corupţia, o dată cu alungarea lui Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu din spaţiul public şi cu decăderea PSD, nu mai interesa pe nimeni, sondajele arătând că ea nu mai reprezintă unul dintre subiectele principale ale electoratului.
De asemenea, loviturile împotriva guvernului riscau să aibă în cele din urmă efecte contrare celor intenţionate, ajungând să-l victimizeze pe Tăriceanu, mai ales în condiţiile unor bune performanţe economice şi ale laudelor din partea oficialilor europeni.
Aşa, subiectul deconspirării este unul vast, care poate oferi muniţie suficientă pentru cel puţin un an de zile. Acum politicienii fac cu rândul la CNSAS aşa cum făceau pe vremuri la DNA. Ziariştii nu mai aşteaptă pe treptele Parchetului, ci în faţa Consiliului, încercând să afle cine mai urmează să vină, ce conţine dosarul celor chemaţi… Se fac ierarhii, ăla a fost doar urmărit, ăla a turnat străini, celălalt i-a turnat „pe-ai noştri”… Avantajul temei este că nu se limitează la politicieni. Mai sunt preoţii, cadrele didactice, medicii, sportivii. Cine ştie ce surprize mai rezervă cutia Pandorei?
Dar liberalii nu s-au mulţumit cu asta. Se pregătesc acum să-i mai ofere muniţie lui Băsescu prin proiectul de modificare a Constituţiei. Nu am apucat încă să-l citesc, însă, dacă relatările din ziare sunt adevărate, liberalii vor avea încă o ocazie să se umple de ridicol. Se pare că proiectul este pur şi simplu penibil şi are ca singur scop neutralizarea lui Băsescu. Aşa cum în 2003, Constituţia a fost modificată pentru a-l ajuta pe Adrian Năstase să domine partitocraţia românească, proiectul liberal are în vedere să-l pună pe Tăriceanu deasupra lui Băsescu spre a domni mulţi ani fericiţi şi neîntrebat de nimeni. Desfiinţarea Curţii Constituţionale, alegerea preşedintelui Consiliului de Miniştri şi a „preşedintelui republicii” de către o adunătură de parlamentari şi şefi de consilii judeţene, desfiinţarea independenţei justiţiei şi alte asemenea năstruşnicii te fac să te cutremuri de râs (genial titlul din Evenimentul Zilei, „Liberalii vor să-l facă pe Băsescu secretara lui Tăriceanu”), deşi situaţia este de fapt de plâns. Şi când te gândeşti că aceşti oameni îl acuză pe Traian Băsescu de dictatură „ca-n Bielorusia”… Pur şi simplu, îşi merită soarta. (C. B)
