Administraţia publică, prin serviciile pe care le oferă, condiţionează puternic existenţa fiecărui individ uman atât din perspectiva formării personalităţii, cât şi a evoluţiei/exprimării sale în calitate de cetăţean. Consecinţele acestui fapt obiectiv sunt profunde şi vizează deopotrivă partea (individul) şi întregul (colectivitatea, societatea), starea şi evoluţia acestora.
„Nivelul de trai” este doar o măsură, un indicator care adesea pare golit de conţinut atunci când guvernanţii îl utilizează doar pentru a-şi justifica în faţa celor ale căror interese generale le gestionează modul în care au gestionat interesul public. Mult mai potrivită pare a fi corelarea directă, tranşantă a calităţii prestaţiei (eficacitatea şi eficienţa) unei administraţii, adică a aşteptărilor celor administraţi, cu nivelul de civilizaţie.
O asemenea înţelegere a fenomenelor sociale impune trecerea de la o abordare cvasidemagogică, uneori arbitrară, la una ştiinţifică, conştientă. Acesta presupune existenţa unei evaluări riguroase a stării şi evoluţiei unei comunităţi locale. Dacă dezvoltarea locală exprimă finalitatea unui asemenea demers, o adevărată ecuaţie de stare a colectivităţii locale şi, totodată, cadrul general de analiză, atunci domeniile dezvoltării locale sunt perspectivele esenţiale de măsurare şi de acţiune strategică. Ceea ce rămâne de stabilit este doar definirea conceptelor şi identificarea parametrilor (variabilelor) (serviciu public, administraţie publică locală, descentralizare, deconcentrare, privatizare, dezvoltare locală, domenii ale dezvoltării, factori interesaţi etc.) şi a relaţiilor dintre aceştia.
Un demers privind dezvoltarea locală presupune în prealabil un diagnostic, prin care se plasează colectivitatea în mediul ambient, se anticipează dificultăţile şi se evaluează oportunităţile. În funcţie de aceste aspecte, se poate aborda o dezvoltare defensivă (susţinerea demersurilor actorilor locali existenţi, sprijin punctual pentru întreprinderi) sau ofensivă (realizarea unui proiect global de dezvoltare, în parteneriat cu diverşi actori).
În această perioadă este evidentă competiţia între diverse colectivităţi, astfel că sunt necesare eforturi de atragere a populaţiei şi agenţilor economici. Dinamica unei colectivităţi se măsoară şi prin evoluţia demografică, astfel că la nivelul unei colectivităţi trebuie asigurate condiţiile atragerii de noi locuitori, prin cunoaşterea determinanţilor alegerii unui teritoriu. În literatura de specialitate se consideră că aceşti determinanţi sunt:
– Disponibilitatea locuinţelor;
– Calitatea infrastructurii pentru transport, educaţie, etc.;
– Fiscalitatea moderată;
– Existenţa locurilor de muncă.
Cu privire la agenţii economici, se apreciază că aceştia sunt atraşi de:
– Infrastructura, îndeosebi cea pentru transport;
– Existenţa unor reţele de întreprinderi (furnizori, subcontractanţi, concurenţi etc.);
– Fiscalitate redusă.
Pentru crearea şi dezvoltarea acestor determinanţi autorităţile publice locale au la dispoziţie instrumente specifice şi anume, servicii publice. Dezvoltarea acestora poate contura cadrul adecvat pentru atragerea populaţiei şi agenţilor economici. În acest context apare întrebarea firească: Ce servicii sunt necesare şi cum trebuie acestea să funcţioneze? Răspunsul la această întrebare presupune conturarea unui sistem ideal al serviciilor publice locale şi identificarea unor indicatori de măsurare a performanţei acestora. Serviciile publice locale astfel identificate trebuie să acţioneze în toate cele şapte domenii ale dezvoltării locale, şi asupra tuturor problemelor locale.
„Mecanismul” dezvoltării locale evocă următoarele:
a) Serviciile publice determină dezvoltarea locală, ele fiind mijloacele prin care se realizează dezvoltarea.
b) Existenţa şi managementul (eficacitatea şi eficienţa) serviciilor publice sunt condiţionate de:
1) Modul în care ele acoperă domeniile dezvoltării;
2) Gradul de descentralizare a lor;
3) Adecvarea regimului de proprietate la specificul serviciului;
4) Implicarea directă a cetăţenilor în adoptarea deciziilor relevante pentru comunitatea locală.
Concluzionand, putem afirma urmatoarele:
* Conceptul dezvoltare locală exprimă, defineşte binele unei colectivităţi. Privită ca proces, dezvoltarea locală nu este un fenomen arbitrar, ci unul obiectiv, legic, continuu şi controlat.
* Dezvoltarea locală poate fi privită atât ca stare, cât şi ca proces.
* Prin procesul de dezvoltare locală starea unei colectivităţi locale se ameliorează: aceasta trece din starea în care se află în altă stare superioară calitativ.
* Există trei perspective ontologice esenţiale ale dezvoltării locale: componentele, actorii şi domeniile dezvoltării
* Privită ca măsură a stării unei colectivităţi, dezvoltarea locală semnifică starea sistemului serviciilor publice locale existente: între starea de dezvoltare a unei colectivităţi şi starea serviciilor publice locale de care aceasta beneficiază există o relaţie direct proporţională. De aceea, ameliorarea stării unei colectivităţi conduce la ameliorarea stării sistemului serviciilor locale şi aceasta se realizează printr-un sistem de procese care sunt efectul acţiunii sistemului actorilor şi al domeniilor dezvoltării locale asupra stării iniţiale.
* Starea serviciilor locale, starea de dezvoltare a unei colectivităţi locale şi, mai departe, perspectivele dezvoltării sunt evaluabile din perspectivă administrativă tocmai prin calitatea organizării şi funcţionării sistemului serviciilor locale în raport cu beneficiarii lor.
* Între procesul de dezvoltare locală şi sistemul serviciilor publice locale există o relaţie biunivocă:
• procesul de dezvoltare este determinat de calitatea sistemului serviciilor locale;
• dezvoltarea locală, prin domeniile şi actorii ei, determină procesul de organizare şi funcţionare a sistemului serviciilor publice locale.
Reformarea serviciilor publice este mai mult decât necesară în orice sistem administrativ. În cadrul procesului de reformare sunt necesare anumite etape, cum sunt: stabilirea unei viziuni unitare în concordanţă cu situaţia, cu tradiţiile şi mentalităţile; definirea sectorului public, inclusiv tipologia serviciilor publice; încredinţarea responsabilităţilor pe niveluri de administraţie publică; stabilirea surselor de venit pe niveluri de administraţie; partajarea funcţiei de reglementare pe nivelurile administraţiei; elaborarea legislaţiei în domeniul furnizării serviciilor publice; deschiderea accesului administraţiei la piaţa de capital şi adoptarea unor măsuri privind îmbunătăţirea cadrului de finanţare a serviciilor publice; adoptarea unei legislaţii foarte stricte privind conflictul de interese; crearea cadrului pentru perfecţionarea profesională reală a funcţionarilor publici şi îmbunătăţirea managementului public.
Sub aspectul implicării utilizatorilor în prestarea serviciilor publice este de menţionat faptul că utilizatorii joacă un rol deosebit în evoluţia serviciilor publice, revendicând necesitatea de a fi parte componentă în gestiunea serviciilor publice, prin prisma mecanismelor de reprezentare şi pretind, mai mult sau mai puţin explicit, un egalitarism în ceea ce priveşte condiţiile de furnizare.
