21 iunie va intra în istoria omenirii ca fiind data la care prima navă privată a pătruns în spaţiul cosmic. Lansată din deşertul Mojave, California, nava a intrat în spaţiul cosmic, atingând 100 de kilometri altitudine, părăsind atmosfera Pământului.
Primul pas privat în spaţiul cosmic
“Un pas mic pentru mine, un pas uriaş pentru omenire”, a spus Armstrong, primul astronaut care a păşit pe Lună. “A fost un zbor extraordinar. Priviţi de la o asemenea înălţime, norii de deasupra Los Angelesului păreau ca zăpada pe pământ”, avea să declare primul astronaut privat, Mike Melvill. El este pilot de încercare şi vice-preşedinte/director general al Scalled Composit, LLC.
Decolarea a avut loc la ora 6:45 A.M. (ora Californiei), cu ajutorul unui avion White Knight. O oră mai târziu, după câteva secunde de plutire controlată la o înălţime de 47.000 de picioare, Melvill a pornit motoarele SpaceShipOne. Flacăra făcută de aceasta a fost văzută chiar de la sol, pe măsură ce nava se îndepărta în cerul de deasupra Californiei. Ieşind din atmosfera pământului, pilotul şi aeronava au putut experimenta efectele lipsei de gravitaţie vreme de câteva minute. După trei minute de imponderabilitate, nava a fost îndreptată spre Terra şi a început coborârea, care avea să se încheie după 2 ore de la decolare.
Melvill avea să raporteze că, la un moment dat, în timpul ascensiunii, a auzit o mică explozie în zona trenului de aterizare. Într-adevăr, acolo se putea vedea o bucată de metal atârnând, însă nu se cunoaşte deocamdată natura exploziei sau a problemei care a cauzat desprinderea.
Primul astronaut privat spune că succesul misiunii demonstrează că “Ťspaţiul, ultima frontierăť, este în sfârşit deschis iniţiativei private”. Acest eveniment poate fi elementul determinant pentru dezvoltarea iniţiativelor private în acest domeniu. Principalul finanţator al acestei aventuri spaţiale este cofondatorul Microsoft, Paul Allen. El şi-a unit forţele cu proiectantul de aviaţie Burt Ratan, conducătorul Scaled Composites. “Nu am cuvinte acum”, a apucat el să declare după aterizarea în siguranţă a navei. Tot ce a reuşit să spună a fost că “aterizarea a fost frumoasă”.
Experimentul a debutat în august 2002, până în prezent fiind efectuate nu mai puţin de 57 de zboruri asociate cu acest program. Nava însăşi a avut la activ 14 zboruri cu sau fără încărcătură. Evenimentul din 26 iunie marchează cea mai înaltă altitudine atinsă vreodată de un aparat de zbor neguvernamental.
Oficialii proiectului SpaceShipOne au început deja să lucreze la pregătirea misiunilor navei în vederea câştigării premiului Ansary X. Această competiţie internaţională poate fi câştigată de prima echipă care reuşeşte construirea unui aparat de zbor reutilizabil, capabil să lanseze trei pasageri în spaţiul suborbital, să-i readucă înapoi pe Pământ şi apoi să poată repeta acţiunea în maxim două săptămâni.
Banii lui Paul Allen i-au permis lui Ratan să experimenteze şi să construiască maşina visurilor sale. “Această finanţare ne-a permis să proiectăm şi să construim de la zero un aparat de zbor manevrabil, cu banii pe care, de obicei, un proiect guvernamental îi cheltuieşte numai pentru proiectarea acestuia. Sunt atât de mândru încât îmi vine să plâng. Este o oportunitate unică.”
Proiectul nu are de gând să se oprească aici. Următorul pas este zborul orbital. “Următorul pas este zborul orbital, şi el este mai aproape decât credeţi. Ştim că reducerea costurilor este de o importanţă radicală. Nu avem de gând să rămânem decenii în zona orbitei Pământului, ci să începem cu adevărat explorarea spaţiului de îndată ce tehnologia ne-o va permite. Aşa că rămâneţi aproape. Următorii 25 de ani vor fi o veselie!”
A fost doar începutul
Scaled Composites este doar una dintre cele 24 de companii private din mai multe ţări care concurează pentru premiul Ansary X. Ratan a spus că de îndată ce vor fi rezolvate problemele tehnice întâmpinate la prima lansare, Scaled Composites va reintra în cursă.
Peter Diamandis, cofondatorul premiului X care intenţiona să ajute iniţiative private în domeniul zborului cosmic, spune că vizionarismul lui Ratan va deschide drumul pentru cei care împărtăşesc acelaşi vis. “Desigur, este un moment important pentru premiul Ansary, însă este un moment istoric pentru toţi americanii (şi pentru întreaga lume, am adăuga noi). Sperăm ca tehnologia demonstrată aici va conduce la proiecte care sunt mai ieftine şi mai uşor de produs.”
Fundaţia sponsorizează această competiţie pentru a încuraja dezvoltarea unor nave spaţiale ieftine de transport pasageri, inspirată de fundaţiile care, la începutul secolului XX încurajau dezvoltarea aviaţiei.
“Vom examina toate datele pe care le-am adunat cu acest prilej şi în câteva zile vom lua o decizie. Ştim că nu a fost un zbor perfect, dar sunt lucruri care pot fi rezolvate”, a mai declarat Ratan. “În mod cert însă, vom participa pentru premiu!”
Revoluţie sau simplu foc de paie?
“Când primele avioane au început să zboare, în 1910, nimeni nu realiza ce beneficii ar putea aduce. Lumea o făcea mai mult ca să se distreze”. La fel se întâmplă acum. Entuziaştii zborurilor spaţiale consideră că acest zbor istoric va debloca impasul în care cercetarea spaţiului se află de la mijlocul secolului trecut. Deşi au avut loc numeroase descoperiri tehnologice, cercetarea spaţiului nu a evoluat foarte mult.
Spre deosebire de evoluţia aviaţiei, unde companiile private au avut un cuvânt important de spus, zborurile spaţiale au rămas un monopol de stat. Deşi au existat investiţii de aproape 1 trilion de dolari în ultimii 40 de ani, nu există încă o industrie spaţială privată. Dar potenţialul există. Numai SUA au câştigat din această afacere-în special pentru lansarea sateliţilor de telecomunicaţii – peste 100 de miliarde de dolari în 2002, şi cifra este în creştere, fără însă a include zborurile de pasageri pe care le doresc Ratan şi adepţii săi.
Deci, din punct de vedere economic, o industrie spaţială privată ar fi fiabilă. Principalul motiv pentru care ea stagna însă îl reprezenta costul. Proiectul Scaled Composites demonstrează că se pot face multe cu bani puţini. Din acest punct de vedere, există într-adevăr premisele pentru a putea vorbi de o revoluţie.
Sunt mulţi cei care cred că, de îndată ce vor exista vehicule adecvate, se va dezvolta şiindustria spaţială privată. Un articol scris de Patrick Collins, profesor de economie la Universitatea Azabu, din Japonia, dă ca fezabilă realizarea până în 2030 a unei industrii spaţiale private capabile să transporte în spaţiu cinci milioane de pasageri anual, cu o populaţie “spaţială” de circa 70.000 de persoane şi un număr de 60 de hoteluri co-orbitale.
Scenariu SF? Se prea poate. Dar nu cu mult timp în urmă nimeni nu credea că un obiect mai greu decât aerul poate zbura. Rămâne de văzut dacă Ratan & Co. vor fi noii pionieri ai spaţiului sau doar nişte… lunatici.