Armata americană a desfăşurat operaţiuni de anvergură în ultimele luni iar eforturile diplomatice destinate să construiască un nou mediu politic în Irak au fost uriaşe. Totuşi, la un an de la capturarea lui Saddam Hussein, Irakul este la limita dintre eşec şi succes, la graniţa dintre haos şi stabilitate. Pentru a marca parcă momentul, un nou atentat sinucigaş a avut loc în centrul Bagdadului, semn că arestarea lui Saddam nu a pus capăt insurgenţei. 19 oameni au fost răniţi, toţi irakieni. Astfel de atentate au loc zilnic şi tot zilnic sunt vânaţi membrii noii administraţii irakiene, militarii americani sau străinii care desfăşoară diverse activităţi în Irak. Din când în când conductele prin care se exportă petrolul irakian sunt aruncate în aer. Cele mai multe atacuri au loc în zona sunnită, fieful rebeliunii împotriva ocupaţiei americane şi a noii conduceri de la Bagdad.
RISCUL FANATISMULUI POLITIC
Concentrarea atentatelor în triunghiul sunnit nu este nici întâmplătoare, nici lipsită de explicaţii. Sunniţii, minoritari într-un Irak multietnic şi multiconfesional, au pierdut o dată cu dispariţia regimului Baas supremaţia. Intrarea în normalitate, construirea unor noi instituţii şi organizarea de alegeri, ar confirma dominaţia şiiţilor. De aici pornesc, de fapt, şi riscurile la adresa stabilităţii interne dar şi la adresa integrităţii teritoriale a Irakului. Practic, forţa care menţine în acest moment împreună cele trei mari grupuri etnico-religioase irakiene – şiiţi, sunniţi, kurzi – este armata americană. Dacă, prin absurd, militarii din forţa internaţională s-ar retrage, forţele centrifuge ar deveni atât de puternice încât riscul destrămării Irakului ar deveni realitate.
Noul preşedinte irakian, Ghazi al-Yawar, a lansat recent un nou avertisment : dacă tranziţia spre democraţie şi construirea noilor instituţii politice eşuează, există riscul apariţiei unui Hitler irakian. Al-Yawar, care a subliniat că apropierea alegerilor din 30 ianuarie creşte riscul producerii unor noi atentate, a avertizat că acţiunile armatei americane stimulează reacţiile negative ale populaţiei, adâncesc sentimentele de umilinţă şi frustrare, şi deschid calea fanatismului politic. Irakul poate fi asemănat, într-adevăr, cu Germania învinsă şi umilită în primul război mondial. Irakul ar deveni un teren fertil pentru adepţii unui naţionalism autoritar de tip nazist.
Al-Yawar a mai spus că Irakul are nevoie de forţe de securitate proprii puternice iar decizia americanilor, imediat după încheierea războiului, de a desfiinţa armata irakiana a fost o mare greşeală. Preşedintele irakian are dreptate : foştii ofiţeri şi militari au alimentat rândurile mişcării de insurgenţă. Atentatul de la Bagdad, la un an de la arestarea lui Saddam Hussein, a fost revendicat pe Internet de Organizaţia Al Qaida pentru Război Sfânt, mişcarea condusă de Abu Musab al Zarqawi, semnal că militanţii islamişti şi rebelii secularişti şi-au unit eforturile împotriva armatei americane.
UN EXAMEN DUR : FALLUJA
În ciuda concentrării unor efective impresionante şi a utilizării unor arme sofisticate şi puternice, americanii nu au reuşit să înfrângă total rebeliunea de la Falluja. În timpul nopţii, luptători irakieni şi mai ales străini pătrund în partea de nord a oraşului pentru a relua lupta împotriva americanilor. Este un război de gherilă urbană, un război de uzură, în care răspunsul americanilor este disproporţionat : tancuri Abrams şi avioane de atac F-16.
Falluja, oraş strategic aşezat pe autostrada Amman – Bagdad, este cel mai important examen pentru coaliţia internaţională şi pentru noile autorităţi irakiene. Cu atât mai mult cu cât mulţi dintre rebelii care continuă rezistenţa la Falluja sunt străini. Militarii americani au identificat militanţi din cinci ţări vecine Irakului – Iordania, Arabia Saudită, Kuweit, Siria şi Iran – dar şi din Egipt sau Cecenia. De altfel, decizia grupării lui Zarqawi de a-şi schimba numele pentru a include sintagma Ť Al Qaida ť sugerează că cele două mişcări – islamismul fanatic wahhabit condus de Usama bin Laden şi insurgenţa sunnită antiamericană – s-au unit împotriva Statelor Unite. Într-un mesaj difuzat pe Internet la 16 octombrie Zarqawi şi grupul său s-au declarat sub autoritatea liderului Al Qaida pe care l-au numit profesorul unei generaţii. Cu doar câteva zile înainte, Al Qaida a dat publicităţii un decret care fundamentează Războiul Sfânt împotriva Americii şi a Occidentului în general. Printre altele, documentul oferă un răspuns musulmanilor care s-au întrebat dacă este acceptabilă decapitarea occidentalilor şi a musulmanilor care colaborează cu ei : uciderea necredincioşilor este susţinută de fundamentele religioase, în literă şi în spirit, aşa cum a susţinut şi profetul Mahomed care a spus că decapitarea este cel mai eficient mijloc de terorizare şi descurajare a inamicului. Într-adevăr, imaginile sunt atât de şocante încât nici-o televiziune din lume nu îndrăzneşte să le difuzeze.
ISLAM CONTRA OCCIDENT ?
Un ofiţer american declara că rebelii de la Falluja nu sunt mercenari ci luptători din convingere, care doresc plecarea americanilor din Arabia Saudită, pământul sfânt al celor două oraşe sfinte ale Islamului, Mecca şi Medina. Ei refuză modelul democratic pe care încearcă să-l impună Statele Unite în lumea islamică şi sunt cantonaţi într-o civilizaţie învechită, care a oferit în trecut mult umanităţii dar care acum se opune civilizaţiei moderne.
Ce vor adepţii lui Usama bin Laden? În primă fază, alungarea americanilor din Irak şi Arabia Saudită. Chiar din 1991, când a emis o fatwa deşi nu avea dreptul s-o facă, Usama bin Laden le-a cerut americanilor să plece de pe pământul Arabiei. Irakul nu a fost interesant pentru Usama decât după ce a devenit clar ca Statele Unite vor să implementeze aici un nou model politic şi mai ales să păstreze o prezenţă militară care ar compensa o eventuală retragere din Arabia Saudită. Al doilea obiectiv al reţelei Al Qaida este refacerea Califatului, expresia instituţională a islamului politic. Un islam politic radical, de inspiraţie wahhabistă.
Zarqawi îi vrea plecaţi pe americani din Irak. Cât despre o eventuală aliniere la proiectul Califatului, nu există informaţii ca teroristul ar vrea să se alăture acestei noi încercări de unire a Islamului. Cel puţin pe termen lung. Sprijinit de un Iran şiit, aşa cum presupun serviciile de informaţii americane, Zarqawi nu ar avea, cel puţin teoretic, motive să se alăture ideologiei wahhabiste concurente.
Preşedintele Ghazi al-Yawar le-a cerut statelor vecine să renunţe la pasivitate şi să contribuie la stabilizarea Irakului. Este un apel firesc dar răspunsul este greu de anticipat. Este vorba în primul rând de interese geopolitice şi economice diferite dar şi de slăbiciunile multor state arabe în faţa ofensivei ideologice a islamismului politic fundamentalist. Al Qaida şi insurgenţii din Irak răspund aşteptărilor sunniţilor nemulţumiţi şi umiliţi din Irak şi din întreaga lume islamică. Preşedintele al-Yawar are dreptate : dacă alegerile din ianuarie eşuează, dacă nu va fi găsită o soluţie pentru frustrările din ce în ce mai mari ale sunniţilor irakieni, ascensiunea fanatismului şi a terorii va fi greu de oprit.
Publicat în : Politica externa de la numărul 21
