“Economia merge mai bine decât vă imaginaţi”, îi spunea Mugur Isărescu premierului Tăriceanu. Într-adevăr, cifrele oficiale pentru primul semestru întăresc această idee. Economia românească chiar merge bine.
Cifrele
Produsul Intern Brut estimat pentru semestrul I 2006 a fost de 136.908,7 milioane lei preţuri curente (RON) în creştere, în termeni reali, cu 7,4% faţă de acelaşi semestru din anul anterior.
Creşterea a fost determinată, în mod semnificativ, de mărirea volumului de activitate şi, în consecinţă, a valorii adăugate brute din industrie (+6,5%), construcţii (+16,5%) şi servicii (+7,2%), a căror contribuţie la Produsul Intern Brut a fost estimată la 83,4%.
Trebuie subliniat faptul că agricultura, cu un aport relativ mic la formarea Produsului Intern Brut (3,8% în PIB în semestrul I 2006), şi-a redus volumul de activitate cu 0,4%.
Consumul final efectiv a înregistrat o creştere cu 10,9% în semestrul I 2006 comparativ cu acelaşi semestru din anul precedent. Creşterea consumului final individual efectiv al gospodăriilor populaţiei (cu 11,8%) a fost determinată, în special, de majorarea volumului desfacerilor de mărfuri prin comerţul cu amănuntul (+21,5%).
Formarea brută de capital fix (FBCF) a înregistrat o majorare de 11,9 procente, rata de investiţie determinată prin raportarea acesteia la valoarea adăugată brută din economie fiind de 23,1%. În cadrul FBCF, investiţiile reprezintă 90,5% din valoarea totală.
Investiţiile realizate în economie în semestrul I 2006 au însumat 15.771,2 milioane RON fiind în creştere, în termeni reali, cu 12,5% faţă de semestrul I 2005.
Investiţiile concretizate în lucrări de construcţii noi au însumat 7027,0 milioane lei, cu 15,5% mai mari, comparativ cu semestrul I 2005, iar investiţiile în utilaje şi mijloace de transport (7956,4 milioane lei) au fost în creştere cu 11,1%.
Numărul locuinţelor terminate în semestrul I 2006 a fost de 11.914, în creştere cu 1915 locuinţe faţă de semestrul corespunzător din anul 2005. Din subvenţii bugetare au fost realizate 630 locuinţe. Numărul locuinţelor terminate din fondurile populaţiei în această perioadă a fost mai mare cu 1839 comparativ cu cel din semestrul I 2005, această categorie continuând să deţină ponderea cea mai mare (89,9% din totalul locuinţelor terminate).
La 30 iunie 2006 se aflau în diferite stadii de execuţie ale lucrărilor de construcţii, 94.845 locuinţe; dintre acestea, 40,1% erau în stadiu avansat de finalizare.
În luna iulie 2006, creşterea preţurilor de consum faţă de luna precedentă a fost de 0,11%, la mărfurile nealimentare 1,15% şi la tarifele serviciilor 0,55%; la mărfurile alimentare s-a înregistrat o scădere de 1,24%.
În luna august 2006 preţurile de consum au scăzut faţă de luna precedentă cu 0.1%. La această scădere au contribuit mărfurile alimentare cu -0,33 puncte procentuale. Mărfurile nealimentare au influenţat rata inflaţiei pe total cu +0,14 puncte procentuale şi serviciile cu +0,12 puncte procentuale. Astfel, inflaţia anualizată ajunge la 6,02%. În condiţiile păstrării actualului trend, îndrăznesc să pronostichez o inflaţie la sfârşitul anului chiar de maxim 5,5%.
În perioada 1.I.-31.VII.2006, producţia industrială a înregistrat o evoluţie pozitivă faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent, indicele brut fiind de 107,1% pe total industrie şi de 107,6% la nivelul industriei prelucrătoare. În luna iulie 2006, indicele a fost de 109,7% pe total industrie, faţă de luna corespunzătoare din anul precedent.
Cifra de afaceri totală a întreprinderilor cu activitate principală de industrie a înregistrat în perioada 1.I.-31.VII.2006, în termeni reali, o majorare cu 5,6% faţă de perioada 1.I.-31.VII.2005; în luna iulie 2006, comparativ cu iulie 2005, cifra de afaceri totală a crescut cu 5,3%.
Productivitatea muncii în industrie a înregistrat o creştere cu 11,0% în perioada 1.I.-31.VII.2006 comparativ cu perioada 1.I.-31.VII.2005.
În perioada 1.I.-31.VII.2006, volumul cifrei de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) s-a situat cu 25,8% peste nivelul înregistrat în perioada 1.I.-31.VII.2005, creşteri mari obţinându-se la vânzările de mărfuri alimentare, băuturi şi tutun (+30,4%).
În luna iulie 2006, comparativ cu luna iulie 2005, cifra de afaceri obţinută din comerţul cu amănuntul a fost mai mare cu 28,4% (+27,5% la mărfuri alimentare, băuturi şi tutun şi +29,2% la mărfuri nealimentare).
Volumul cifrei de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a motocicletelor, de comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule înregistrat în perioada 1.I.-31.VII.2006 a fost mai mare cu 19,0% faţă de nivelul din perioada 1.I.-31.VII.2005.
Comparativ cu luna iulie 2005, cifra de afaceri obţinută din această activitate în luna iulie 2006 a fost mai mare cu 24,4% datorită creşterii cifrei de afaceri obţinută, atât din comerţul şi întreţinerea de autovehicule (+27,4%), cât şi din vânzarea cu amănuntul a carburanţilor pentru autovehicule (+21,1%).
Din activitatea de servicii de piaţă prestate populaţiei în perioada 1.I.-31.VII.2006 a rezultat o cifră de afaceri cu 6,9% mai mare faţă de perioada 1.I.-31.VII.2005. În raport cu luna iulie din anul precedent, în luna iulie 2006 s-a înregistrat o creştere de 17,9%.
Câştigul salarial mediu nominal brut pe economie în luna iulie 2006 a fost de 1122 RON, iar cel net de 842 lei RON, în creştere faţă de luna precedentă cu 0,9%, respectiv cu 0,8%.
Deficitul contului curent s-a majorat în semestrul I 2006 faţă de semestrul corespunzător al anului anterior ca urmare a creşterii mai accentuate a volumului importurilor de bunuri şi servicii (+18,0%) comparativ cu cel al exporturilor de bunuri şi servicii (+11,7%), aceasta având un impact negativ asupra dinamicii Produsului Intern Brut.
Interpretarea cifrelor
Acestea sunt, pe scurt cifrele. Ce contează aici:
– Este pentru prima dată în perioada post-decembristă când creşterea industriei ajunge la nivelul creşterii PIB, distrugând astfel mitul „morţii industriei româneşti”;
– Mai mult chiar, producţia industrială este pe un trend ascendent, în iulie fiind cu 9% mai mare, deci peste creşterea PIB. Trebuie totuşi remarcat faptul că se păstrează ecartul între creşterea producţiei şi creşterea cifrei de afaceri, ceea ce înseamnă că acest indicator va scădea probabil în trimestrul I al anului 2007 pentru a se ajunge la echilibru. Aşa s-a întâmplat în 2004-2005;
– Creşterea din construcţii este aproape cu 50% mai mare decât cea a consumului, care încetează practic să mai fie motorul creşterii economice;
– Şi creşterea în servicii este aproape de creşterea PIB-ului;
– Cresc mai repede decât PIB-ul şi investiţiile în economie;
– August a fost prima lună de dezinflaţie, preţurile scăzând cu 0,1%.
În concluzie, cifrele ne arată că economia este pe un trend ascendent şi confirmă ipoteza că anul trecut a fost un simplu accident datorat conjuncturilor nefavorabile. Mai mult chiar, economia va creşte anul acesta peste estimările cele mai optimiste – dacă ritmul actual se menţine, creşterea pe semestrul II poate fi de 8%, ceea ce ar face o creştere anuală de 7,7% sau chiar mai mare. Economia recuperează astfel integral „pierderile” de anul trecut. De asemenea, vorbim acum de o creştere economică sănătoasă, bazată pe creşterile din industrie, servicii şi construcţii şi nu pe creşterea consumului. Nu trebuie uitat că Guvernul a promis în semestrul II investiţii de peste 3 miliarde de euro – desigur, personal, nu mă aştept ca ele să se realizeze integral, dar, oricum, ele vor contribui la creşterea economică.
Nu trebuie însă neglijate aspectele îngrijorătoare. Recent, FMI a adresat un avertisment României, Ungariei şi Bulgariei, referitor la creşterea deficitelor externe şi a expansiunii creditului.
În opinia mea, aceste două probleme trebuie privite ca „boli de creştere” ale unei economii în expansiune şi tratate ca atare, nu prin măsuri administrative. Toate măsurile administrative luate de BNR pentru a stopa creditarea s-au dovedit ineficiente. Creditul s-a mutat din bancă în magazin, din magazin pe card şi, mai nou, se mută de pe card în străinătate, ieşind complet de sub supravegherea BNR. Este şi normal. Când unui om îi este sete, degeaba îi ascunzi apa. El o va găsi şi va bea fiindcă pur şi simplu nu poate trăi fără apă. La fel cu creditul: din moment ce eu am venituri suficiente pentru a-mi permite o maşină (de exemplu) şi vreau cu tot dinadinsul acea maşină, până la urmă o voi cumpăra, chiar dacă pentru asta va trebui să mă împrumut din Ungaria şi nu mă interesează de deficitele BNR.
Ceea ce trebuie să facă în continuare BNR şi Guvernul nu este să inventeze bariere aberante, ci să asigure condiţii unui mediu economic sănătos şi performant care să atragă investiţii străine astfel încât să echilibreze deficitele externe.
Este numai începutul
Avem o creştere economică pe primul semestru care depăşeşte cu 1,4% prognozele iniţiale ale Guvernului şi a majorităţii analiştilor. Spre deosebire de alte dăţi, de data aceasta motoarele creşterii economice sunt construcţiile, producţia industrială şi mai puţin consumul – care rămâne turat la capacitate mare.
Pentru a înţelege însă mai bine datele, ar fi bine să lăsăm puţin la o parte teoria economică şi să vedem circumstanţele în care se află economia românească.
Eliberată din chingile comunismului, economia românească a mers foarte lent pe panta liberalizării. Abia în timpul guvernării CDR s-au pus bazele restructurării economiei, proces continuat de Guvernul Adrian Năstase şi ajunsă la o liberalizare aproape deplină în momentul de faţă. Însă fenomenul de restructurare nu este încă încheiat şi va mai continua o perioadă bună. Important însă mi se pare faptul că actualul guvern a început o retragere masivă a statului din economie, ceea ce va aduce beneficii importante economiei.
Începând cu guvernarea lui Adrian Năstase, încep să se simtă, în anumite ramuri, nu în toate, efectele concurenţei, însă ele abia acum îşi arată roadele. Absenţa concurenţei în economie înseamnă: salarii mici, productivitate scăzută, eficienţă minimă, preţuri mari.
Putem observa că, acolo unde concurenţa s-a făcut simţită, preţurile au scăzut: la băuturi răcoritoare avem de vreo 5 ani aceleaşi preţuri, la fel la ulei, ţigări (mă rog, la ţigări, preţurile au crescut datorită alinierii accizelor şi datorită producătorilor, care, din contră, au limitat aceste creşteri). Chiar şi acolo unde nu există concurenţă propriu-zisă, preţurile sunt limitate de marile lanţuri de retail.
Tocmai acest lucru a contribuit decisiv la scăderea inflaţiei, nu măsurile amatoristice ale BNR, aflată permanent pe „contre-pied” cu economia reală.
Concurenţa a dus şi la creşterea salariilor. Absenţa alternativelor ţinea angajaţii într-o formă apropiată de robie în care drepturile lor nu valorau nici cât o ceapă degerată. Apariţia creditelor a dus în primul rând la „albirea” majorităţii salariilor. Concurenţa a dus la creşterea salariilor. Sunt industrii întregi în care este aproape imposibil să mai găseşti un salariat nou, astfel că firmele sunt nevoite să investească bani grei în calificarea celor pe care îi găsesc. Pentru a-i păstra, sunt nevoite să ofere diverse beneficii altădată vise. Astfel ajung să se dezvolte companii terţiare: firme de recrutare, firme de training, firme de catering. Creşte astfel eficienţa angajaţilor şi productivitatea. Angajaţii au mai mulţi bani pentru consum. Asta ca să nu mai vorbim că schimbarea modalităţii de impozitare a dus la creşterea veniturilor.
De acum încolo, nu ne putem aştepta decât la creşterea continuă a salariilor până la momentul în care ele se vor alinia la media europeană. Când se va produce această aliniere? Estimez că undeva în următorii zece ani. Ceea ce înseamnă că, pentru următorii zece ani, consumul va continua să rămână un motor important al economiei.
Într-un articol mai vechi arătam că ceea ce numim „deficit comercial” este o ficţiune contabilă: de exemplu, dacă mă duc la Carrefour şi cumpăr de 400 de lei, în relaţia cu Carrefour înregistrez un „deficit comercial” de 400 de lei. Atâta vreme cât eu am suficiente venituri ca să acoper acest deficit, problema deficitului nu există. Dacă, să spunem, soţia mea lucrează la Carrefour şi are un salariu de 3000 de lei, Cristian Banu are un deficit comercial de 400 de lei, dar familia Banu înregistrează un excedent de 2600 lei. Cam aşa se întâmplă şi cu deficitul comercial al României. Nu România cumpără – să spunem – un automobil Ford, ci românul X. Nu România cumpără 10 laptopuri HP, ci firma Y. Atâta vreme cât românul X are un salariu care îi permite să plătească maşina (sau rata la un credit) sau, respectiv, firma Y are suficiente venituri ca să plătească laptopurile, nu există nici o problemă.
Problema reală este însă a datoriei României, adică a sumelor de care se împrumută statul român pentru diverse acţiuni. Un exemplu de irosire a banilor în reprezintă domnul Videanu care, după ce a contractat un împrumut de circa 600 milioane de euro care stau şi acum nefolosiţi, mai vrea să facă unul de 500 de milioane, în mare parte pentru cheltuieli care ar trebui făcute de companii private, nu de administraţie! Aici da, avem o problemă.
Deocamdată însă, Ministerul de Finanţe nu s-a mai împrumutat de mult din exterior – ceea ce nu este chiar bine, deoarece împrumuturile vechi au fost luate la dobânzi mai mari, în vreme ce acum s-ar putea împrumuta mult mai ieftin, reducându-se astfel exerciţiul datoriei.
Este evident că – aşa cum anul trecut creşterea economică scăzută a avut o explicaţie conjuncturală – şi actuala creştere economică are o viteză crescută conjunctural (în primul rând şi datorită rezultatelor slabe de anul trecut, ceea ce face ca, atunci când te compari cu ceva slab, să pari mai puternic decât eşti în realitate). Probabil că, după o creştere anul acesta de 7,8% sau chiar 8%, la anul vom avea o creştere „normală” de 6%, fie şi pentru că se va raporta la un avans mult mai mare luat anul acesta.
Deci, fără ca economia românească să „plesnească de sănătate” – totuşi, vorbim de o economie aflată „în refacere” după 50 de ani de comunism şi 16 de tranziţie –, cred că ar fi bine să ne bucurăm de performanţele economice, care sunt reale şi de necontestat, fără a mai sta tot timpul cu ochii pe drobul de sare.
