Pentru 2007, părerile analiştilor variază între estimări optimiste care merg de la un curs de 3,25 lei pentru un euro până la estimări mai pesimiste, de 3,55 lei pentru un euro. Deşi nu este exclus ca în cursul anului leul să ajungă din nou la 3,55, nu cred că va termina anul mai sus de 3,3 lei pentru un euro.
În articolul de anul trecut, previziunea mea mergea către un curs de 3,3 lei pentru un euro, iar în decembrie am avut un minim de 3,35. Din previziunile de anul trecut m-am înşelat cel mai tare (ca toată lumea, de altfel) asupra inflaţiei.
Dominantele anului
Dominanta anului 2007 va fi efervescenţa economică. Anul 2006 a fost unul cu performanţe excepţionale pentru economia românească, ceea ce îndreptăţeşte un optimism pentru 2007, un optimism care se va traduce atât în creşterea investiţiilor companiilor româneşti – mai ales că o bună parte din ele au nevoie de ajustări în vederea alinierii la normele europene –, cât şi din partea investitorilor străini. Cred că nivelul de 6 miliarde de dolari estimat ca investiţii străine pentru 2007 va fi ceva mai mare.
Acestor sume li se vor adăuga cele care vor veni de la Uniunea Europeană şi care pot alimenta dezvoltarea infrastructurii, deficitară pe alocuri. Nu am să mă alătur corului Casandrelor care deplâng „autostrăzi ca în Germania”, fiindcă, din punct de vedere economic, ele nu sunt justificate încă de traficul de la noi. Este adevărat, oraşele se aglomerează, însă şoselele nu. Singurul drum pe care există blocaje este DN1, însă acestea sunt în anumite weekenduri, nu permanent.
Însă construcţiile vor domina şi vor alimenta în continuare creşterea economică. Bucureştiul este un şantier de ani buni şi frenezia construcţiilor nu pare să se fi încheiat. Construcţiile vor alimenta şi tranzacţiile imobiliare, care, la rândul lor, vor fi încurajate de scăderea costurilor împrumuturilor, deşi în continuare serviciile bancare din România sunt mai aproape de ideea de „cămătărie” decât de cea de sistem bancar modern.
Optimismul se reflectă şi în toate analizele de conjunctură care se fac periodic, ceea ce mă face să cred că vom avea o creştere economică la acelaşi nivel (adică aproape de 8%).
Va continua creşterea productivităţii, într-un ritm ceva mai accelerat, din două considerente: investiţiile făcute în automatizări, informatizări, dotări cu echipamente şi, respectiv, concurenţa producătorilor din Uniunea Europeană. Desigur, concurenţa celor din Uniunea Europeană nu trebuie însă fetişizată. Companiile multinaţionale sunt în mare parte prezente în România, iar ceilalţi producători nu sunt jucători importanţi decât în plan regional. Nu cred că un producător de mezeluri din Italia va concura producătorii români, de exemplu.
Agricultura se va restructura forţat
În ceea ce priveşte agricultura, 2006 a fost un an dezastruos pentru micii producători, ceea ce mă face să cred că 2007 va fi începutul marilor concentrări în agricultură. În maxim 3 ani va dispărea conceptul de „agricultură de subzistenţă”, nu din cauza aderării, ci din cauza… hypermarketurilor. Anul acesta, de Crăciun, kilogramul de porc „în viu” la micii producători a fost de 5 lei, în condiţiile în care anul trecut fusese circa 8 lei, iar cu un an înainte 10. Cu toate acestea, majoritatea românilor au preferat să cumpere carnea de porc de la super şi hypermarket, şi nu de la ţărani. Acelaşi lucru este valabil pentru legume sau fructe. Oricum, cel puţin în Capitală, micii producători au cam dispărut din pieţe, legumele şi fructele proaspete fiind aduse din angrouri.
Apropo de micii producători, multă lume îi deplânge pe producătorii de brânză care nu mai au voie să vândă în Capitală. Aici este o jumătate de adevăr. Pentru a vinde, producătorii trebuie să se înregistreze şi, deci, să plătească impozit. Aici este de fapt problema.
Căpşunarii
Un alt fenomen început în 2006 şi care se va accentua în 2007 va fi reducerea remiterilor românilor care lucrează în străinătate. Cei care lucrează de mai multă vreme acolo au atins deja un nivel care depăşeşte nivelul de subzistenţă şi au început să capitalizeze banii. După ce au construit vile în care nu locuieşte nimeni, după ce au cumpărat limuzine, au înţeles care este esenţa capitalismului. Unii deja au demarat afaceri în ţările de adopţie şi au devenit angajatori pentru alţi compatrioţi, alţii deschid sau vor deschide una aici în ţară. Din această cauză, nivelul remiterilor directe se va reduce. Însă o bună parte din bani vor fi contabilizaţi ca „investiţii” şi se vor regăsi în creşterea economică. Până acum, banii lor erau valorificaţi exclusiv în consum. Acum, ei vor produce creştere economică „sănătoasă”.
Evoluţia indicatorilor economici
Cursul valutar va avea mai degrabă o evoluţie asemănătoare cu cea din 2006, cu creşteri majore, dar şi cu scăderi importante – să nu uităm că la un moment dat cursul revenise spre 3,6 lei pentru un euro. În aceste condiţii, un curs de 3,2 lei pentru un euro nu mi se pare deloc nefezabil.
În ceea ce priveşte inflaţia, este de aşteptat ca ea să rămână în intervalul de 4,5-5%, dar este încă dependentă de anul agricol.
Deficitul comercial nu mi se pare o problemă serioasă, atâta vreme cât datoria publică a României este undeva la 10 miliarde de euro, printre cele mai mici din Europa. Probabil că în 2007, deficitul comercial va depăşi datoria publică şi va fi undeva la 12 milarde de euro.
Un alt trend important în 2007 va fi săderea preţurilor la apartamentele de bloc comuniste, deşi BNR a anunţat că din martie va renunţa la solicitarea avansului. Pe piaţă sunt anunţate spre livrare 40.000 de apartamente noi, care vor acoperi cererea fezabilă (este adevărat că cererea de noi locuinţe ar fi undeva la un milion la nivel naţional, însă cererea fezabilă, adică a celor care îşi permit rata la un împrumut, este destul de mică). Oricum, o dată cu majorarea limitelor la creditele de consum garantate imobiliar, a scăzut complet cererea pentru împrumuturi imobiliare. Din acest punct de vedere, măsura BNR vine mai degrabă ca o recunoaştere a realităţii pieţei decât ca o facilitate (deşi aşa încearcă să o prezinte). De aceea, nu cred că impactul va fi unul major, deşi probabil că vor fi încercări speculative. Chiar şi în condiţiile dispariţiei avansului, o rată de 400 de euro pe lună, cât ar fi la un împrumut pentru un apartament cu două camere în Bucureşti, este greu de suportat, astfel încât creşterea cererii fezabile nu va încuraja creşterea preţurilor la apartamentele din blocurile comuniste. Mai degrabă va duce la scăderea acestora fiindcă vor fi mulţi care vor încerca să schimbe apartamentul vechi pe unul nou. Aşa că cele 40.000 de apartamente noi care se vor da în folosinţă anul acesta vor duce la apariţia pe piaţă a tot cam atâtea apartamente „la bloc”. Combinat cu dezumflarea balonului creat de aderarea la UE care, chipurile, ar fi adus creşteri la preţul apartamentelor, mă aştept la o scădere de circa 10% a preţurilor la apartamentele de bloc vechi şi la o creştere uşoară a preţurilor la apartamentele noi.
Aşadar, pentru 2007:
– curs mediu anual – 3,4 lei pentru un euro cu un minim de 3,2 lei/euro şi un maxim de 3,5 lei;
– inflaţie: 4,8 %;
– creştere economică: 7,5%;
– deficit comercial: 12 miliarde euro;
– investiţii străine: 8 miliarde euro.
